ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2780/2005

Asupra recursului penal de

față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 aprilie

2005 a Curții de Apel Brașov, secția penală, în temeiul art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., a fost menținută arestarea

preventivă a inculpatului O.G., pe considerent că subzistă în continuare

temeiurile înscrise la art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs inculpatul, pe considerent că nu se mai justifică menținerea

arestului preventiv, iar apărătorul desemnat din oficiu, a arătat că lasă la

aprecierea instanței modul de soluționare al recursul declarat în cauză.

Examinând recursul declarat

sub prisma încheierii pronunțate în cauză, față de actele și lucrările de la

dosar, se constată că recursul de față este nefondat și în consecință se va

respinge, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.

Recurentul inculpat O.G. a

fost trimis în judecată în stare de arest preventiv de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Brașov, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor

calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.,

constând în aceea că, în noaptea de 15 - 16 septembrie 2004, a înjunghiat-o pe

partea vătămată B.Șt., aplicându-i în mod repetat cu un briceag mai multe

lovituri, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața.

Reținând că în cauză, sunt

întrunite cerințele art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen., s-a luat

împotriva inculpatului măsura arestării preventive, măsură care a fost succesiv

menținută, întrucât nu au încetat temeiurile care au dus la luarea acestei

măsuri preventive.

Prin sentința penală nr.

116/ S din 23 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția penală,

inculpatul recurent a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru

comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, cu reținerea

circumstanței legale a stării de provocare.

Împotriva acestei sentințe

s-a declarat recurs, iar la data de 6 aprilie 2005, instanța a verificat

legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, așa cum prevăd

dispozițiile art. 160

b

și art. 300 alin. (2) și a menținut această măsură.

Având în vedere gradul de

pericol social al infracțiunii săvârșite și periculozitatea demonstrată de

inculpat prin modul concret în care a comis infracțiunea, aplicând multiple

lovituri victimei cu un briceag, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în

primejdie, Înalta Curte constată că într-adevăr se mențin temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive și că se justifică încheierea

instanței de apel din 6 aprilie 2005, de a se menține măsura arestării

preventive, ținându-se seama că subzistă în continuare temeiurile de la art.

143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen. și în cauză a intervenit și o hotărâre de

condamnare.

În temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul se va respinge ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art.

189 și urm. C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul O.G. împotriva încheierii din 6 aprilie 2005 a

Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 368/P/Ap/2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 26 aprilie 2005.