ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2780/2005

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 6 aprilie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția penală, în temeiul art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului O.G., pe considerent că subzistă în continuare temeiurile înscrise la art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, pe considerent că nu se mai justifică menținerea arestului preventiv, iar apărătorul desemnat din oficiu, a arătat că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursul declarat în cauză. Examinând recursul declarat sub prisma încheierii pronunțate în cauză, față de actele și lucrările de la dosar, se constată că recursul de față este nefondat și în consecință se va respinge, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.

Recurentul inculpat O.G. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 15 - 16 septembrie 2004, a înjunghiat-o pe partea vătămată B.Șt., aplicându-i în mod repetat cu un briceag mai multe lovituri, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața. Reținând că în cauză, sunt întrunite cerințele art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen., s-a luat împotriva inculpatului măsura arestării preventive, măsură care a fost succesiv menținută, întrucât nu au încetat temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri preventive.

Prin sentința penală nr. 116/ S din 23 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția penală, inculpatul recurent a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, cu reținerea circumstanței legale a stării de provocare. Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs, iar la data de 6 aprilie 2005, instanța a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, așa cum prevăd dispozițiile art. 160 b și art. 300 alin. (2) și a menținut această măsură.

Având în vedere gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite și periculozitatea demonstrată de inculpat prin modul concret în care a comis infracțiunea, aplicând multiple lovituri victimei cu un briceag, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie, Înalta Curte constată că într-adevăr se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că se justifică încheierea instanței de apel din 6 aprilie 2005, de a se menține măsura arestării preventive, ținându-se seama că subzistă în continuare temeiurile de la art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen. și în cauză a intervenit și o hotărâre de condamnare. În temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul se va respinge ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.G. împotriva încheierii din 6 aprilie 2005 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 368/P/Ap/2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 aprilie 2005.