ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 971/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 13

mai 2008, reclamantul P.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Arhivele

Naționale ale României, anularea dispoziției nr. 236 din 29 aprilie 2009 a Directorului General al Arhivelor Naționale, precum și, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ menționat.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că, în mod nelegal, prin dispoziția contestată a fost sancționat

disciplinar cu retrogradarea din funcția publică de conducere de director al

Direcției Județene Neamț a Arhivelor Naționale, în funcția publică de execuție

de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta I, pe o perioadă de

un an.

A mai susținut că, prin executarea

dispoziției respective i se aduce atingere onoarei și imaginii sale publice și

i se produce o pagubă materială iminentă, prin reducerea nejustificată a

drepturilor salariale pe o perioadă de un an, în condițiile în care actul

administrativ atacat este lovit de nulitate, pentru nerespectarea dispozițiilor

H.G. nr. 1210/2003, iar el nu a comis abaterile disciplinare reținute în

sarcina sa.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal , prin încheierea pronunțată în ședința de

la 7 iulie 2008 în dosarul nr. 317/32/2008, a respins cererea de suspendare a

dispoziției nr. 236 din 29 aprilie 2008 emisă de pârâtă, ca nefondată.

Instanța a reținut că soluția se impune,

având în vedere că, în cauză, nu au fost îndeplinite cumulativ condițiile

prevăzute de art. 15 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

În esență, prima instanță a apreciat că

împrejurările de fapt și de drept ale pricinii nu sunt de natură să creeze o îndoială

serioasă asupra dispoziției contestate, eventualul prejudiciu material suferit

poate fi acoperit prin plata drepturilor salariale în cazul admiterii acțiunii,

cât despre atingerea adusă onoarei și imaginii publice, aceasta nu se

circumscrie noțiunii de „pagubă iminentă” prevăzută de lege.

Împotriva sus-menționatei încheieri a

declarat recurs, în termenul legal, reclamantul P.C., invocând generic

prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., fără ca motivele expuse să

poată fi încadrate într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de

lege.

Apreciază recurentul că modul în care s-a

desfășurat activitatea Comisia de disciplină care a finalizat cercetările la un

singur termen este nelegal, pentru că nu a avut posibilitatea să fie prezent,

fiind privat de dreptul de apărare prevăzut de lege.

Susține recurentul că nu a săvârșit nici

o abatere disciplinară iar actul de sancționare este nelegal datorită faptului

că instituția pârâtă nu a respectat prevederile art. 78 alin. (3), art. 79

alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată privind Statutul funcționarilor

publici și mai mult dispoziții legale, enumerate de recurent din H.G. nr. 1210/2003

privind organizarea și funcționarea

c

omisiilor

de disciplină și a Comisiilor paritare din cadrul autorităților și

instituțiilor publice.

Cu privire la pagubă, se arată că prin

dispoziția de sancționare i s-au diminuat drepturile salariale cu cca. 1500

lei, ceea ce reprezintă o pagubă însemnată, în sensul procedurilor legale

invocate.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă

Arhivele Naționale a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că

recurentul nu s-a conformat exigențelor impuse de art. 302

1

și art. 303

alin. (2) C. proc. civ., în sensul că nu a dezvoltat motivele de recurs

prevăzute la art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., astfel că sub acest aspect

recursul este nemotivat.

Se arată că prin sentința civilă nr. 110

din 17 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 317/2008 a fost respinsă ca

nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de recurent.

Analizând hotărârea recurată sub toate

aspectele conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 15 coroborat cu art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, în cazuri

bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată

poate solicita suspendarea executării actului administrativ unilateral

instanței competente pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat.

Analizând prima condiție prevăzută de

lege pentru admiterea cererii de suspendare a actului administrativ de

sancționare, în mod corect, prima instanță a reținut că împrejurările de fapt

și de drept ale cauzei nu sunt de natură să creeze o serioasă îndoială asupra

legalității

d

ispoziției nr. 236/2008

emisă de Directorul General al Arhivelor Naționale.

Susținerile recurentului că nu a săvârșit

nici o abatere disciplinară nu reprezintă „împrejurări legate de starea de fapt

sau de drept care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ”.

Astfel cum s-a motivat prin întâmpinare

acțiunea reclamantului prin care a solicitat anularea actului de sancționare a

fost respinsă prin sentința civilă nr. 110 din 17 octombrie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel Bacău.

În ceea ce privește condiția prevenirii

unei pagube iminente, Înalta Curte constată că paguba iminentă este definită de

art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 drept prejudiciu material

viitor dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă

a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Măsura suspendării executării s-ar

justifica numai dacă actul în litigiu ar stabili în sarcina reclamantului

obligații a căror îndeplinire i-ar produce un prejudiciu greu de înlăturat în

ipoteza anulării actului.

Nici această condiție nu este îndeplinită

în speță, pentru că simpla susținere potrivit căreia paguba iminentă constă în

lipsirea reclamantului de drepturile salariale, nu satisface cerințele art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, în conformitate cu

prevederile art. 312 C. proc. civ., constatând că sentința atacată prin care

s-a respins cererea de suspendare a actului administrativ de sancționare,

conform art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 este temeinică și legală, recursul

formulat de recurentul-reclamant a fost respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

P.C. împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, la termenul din 7 iulie 2008

în dosarul nr. 317/32/2008, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20

februarie 2009.