ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4319/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 500/2008, pronunțată la data de 19 februarie 2008, Curte de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul C.P.

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, A.N.P.H., acțiunea având ca obiect anularea actului administrativ nr. 5721/D.G.O.I/2007 emis de pârât prin care i s-a respins cererea de eliberare a unei adeverințe în conformitate cu art. 25 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități și obligarea pârâtului la daune morale și materiale în cuantum de 30.000 lei Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul în calitate de asistent maternal profesionist a făcut dovada că îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 25 alin. (1) și (2) din Legea nr. 448/2006, coroborate cu art. 17 din H.G.

nr. 268/2007 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap pentru obținerea adeverinței solicitate. Reține instanța de fond ca, contractul individual de muncă, încheiat între reclamant și angajator D.G.A.S.P.C. Călărași pe perioadă determinată, valabil potrivit atestatului nr. 9 din 27 aprilie 2006 până la 27 aprilie 2009, este permisiv în sensul obținerii dreptului de a beneficia de un credit a cărei dobândă se suportă de la bugetul de stat prin bugetul A.N.P.H, așa încât refuzul pârâtului de a-i elibera reclamantului adeverința în temeiul art. 17 alin. (2) din H.G. nr. 268/2007 cu trimitere la legea cadru, este nejustificat.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți din dosar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, instanța fondului interpretând greșit dispozițiile legale aplicabile în materie.

Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, A.N.P.H., prin motivele de recurs formulate arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca asistentul maternal îndeplinește condițiile prevăzute de art. 25 alin. (1) și (2) din Legea nr. 448/2006 și poate beneficia de credit cu o dobândă ce se suportă de la bugetul de stat, pentru că potrivit dispozițiilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și drepturile copilului, plasamentul copilului constituie o măsură de protecție specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă în condițiile legii, după caz, la o persoană fizică sau familie, un asistent maternal, un serviciu de tip rezidențial, astfel încât asistentul maternal profesionist nu beneficiază de aplicarea prevederilor art. 27 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap, republicată.

Recurentul-reclamant C.P. critică sentința pentru nelegalitate, arătând că deși prin acțiunea introductivă a solicitat și obligarea pârâtului la daune morale și materiale în cuantum de 30.000 lei, cu privire la acest capăt de cerere instanța a omis a se pronunța, astfel că a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței cu trimiterea cauzei pentru soluționare la aceeași instanță. Analizând mai întâi, recursul formulat de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, A.N.P.H., prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că acesta este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Articolul 27 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 modificată privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, prevede următoarele: ”Peroanele adulte cu handicap grav și accentuat pot beneficia de credit a cărui dobândă se suportă din bugetul de stat, prin bugetul A.N.P.H., pentru achiziționarea unui singur mijloc de transport și pentru adaptarea unei locuințe conform nevoilor individuale de acces, cu condiția plății la scadență a ratelor creditului”. Alin. (2) al aceluiași text de lege, menționează: „Beneficiază de prevederile alin. (1) și familie sau persoana care are în îngrijire cel puțin un copil cu handicap grav ori accentuat”. Contractul individual de muncă încheiat între D.G.A.S.P.C.

Călărași și reclamant, acesta din urmă posedând atestat de asistent maternal profesionist, este un contract pe durată determinată, valabil în perioada 26 septembrie 2006 și 27 aprilie 2009, prevederile acestuia completându-se cu dispozițiile Legii nr. 53/2003 C. muncii, recurentul-reclamant având deci calitatea de salariat în raport cu angajatul. Conform art. 1 din Hotărârea nr. 679/2003 privind condițiile de obținere a atestatului, procedurilor de atestare și statutul atestatului maternal profesionist, asistentul maternal este persoana fizică, atestată în condițiile legii, care asigură, prin activitatea pe care o desfășoară la domiciliul său, creșterea, îngrijirea și educarea, necesare dezvoltării armonioase a copiilor pe care îi primește în plasament.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Hotărârea mai sus menționată, asistentul maternal își desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă, (contract existent între părți), cu caracter special, specific protecției copilului și care se încheie pe perioada determinată de 3 ani. În conformitatea cu dispozițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și drepturile copilului, plasamentul copilului constituie o măsură de protecție socială, având caracter temporar, care poate fi dispusă în condițiile legii, după caz, la o persoană fizică sau familie, un asistent maternal, un serviciu de tip rezidențial.

Așadar, având în vedere statutul asistentului maternal profesionist, cum este cazul recurentului-reclamant C.P., activitatea acestuia desfășurându-se pe baza unui contract individual de muncă încheiat cu angajatorul pe durata determinantă și având un caracter special, specific protecției copilului, apare întemeiată susținerea recurentului Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, A.N.P.H., în sensul că asistentul maternal profesionist nu beneficiază de aplicarea prevederilor art. 27 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap republicată.

Aceleași rațiuni au fost avute în vedere de legiuitor și prin reglementarea din art. 12 din Legea nr. 448/2006, care în alin. (3) exclude asistentul maternal de la beneficiul drepturilor [altele de cât cele din art. 25 alin. (2) și (3) din lege] prevăzute în alin. (1) și (2) ale art. 12. În mod cert de prevederile acestui text de lege beneficiază familia sau persoana care are în îngrijire permanentă , cel puțin un copil cu handicap grav ori accentuat, situație în care nu se regăsește reclamantul C.P., care are statut de asistent maternal profesionist. Așadar, refuzul pârâtului de a elibera o adeverință necesară obținerii unui credit a cărui dobândă să fie suportată din bugetul de stat prin bugetul Autorității Naționale pentru Persoane cu Handicap, este unul justificat, contrar celor reținute de instanța de fond care a interpretat greșit textele de lege incidente în cauză.

Pe cale de consecință, recursul formulat de Z.N.P.H., urmează a fi admis în baza art. 312 C. proc. civ., iar sentința instanței de fond modificată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantul C.P. Față de soluția de admitere a recursului autorității pârâte, recursul declarat de reclamant nu poate primi altă rezolvare decât aceea de respingere ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.P.H. împotriva sentinței civile nr. 500 din 19 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată. Respinge recursul declarat de reclamantul C.P., împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2008