ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3995/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 153

din 6 octombrie 2008, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petentul O.G. împotriva rezoluției nr. 427/P/2008 din 18

iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești privind pe

intimații V.E., notar și N.C. și C.C., ambii comisari poliție în cadrul I.P.J.

Buzău.

Instanța a reținut că

persoana vătămată O.G. a sesizat organul de urmărire penală prin plângere

împotriva notarului V.E., imputându-i că a autentificat un contract de

vânzare-cumpărare în care a trecut abuziv două imobile, case de locuit, dintre

care una aparținea părinților iar cealaltă a fost construită de el, precum și

împotriva comisarilor de poliție N.C. și C.C., care, fiind însărcinați să

efectueze verificări la sesizarea Avocatului Poporului, au ascuns adevărul,

menționând în parte date nereale prin răspunsurile trimise.

Prin rezoluția nr. 427/P/2008

din 18 iulie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus

neînceperea urmăririi penale față de V.E., notar public pentru infracțiunea

prevăzută de art. 246 C. pen. și față de comisarii N.C. și C.C. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen.

Procurorul a constatat că

pentru fapta imputată notarului V.E., de autentificare abuzivă a contractului

de vânzare-cumpărare la data de 3 mai 1991, s-a împlinit termenul de

prescripție a răspunderii penale.

În privința faptelor

imputate celor doi comisari de poliție, s-a reținut că datele consemnate prin

rapoartele acestora reprezintă realitatea astfel cum a rezultat din verificări,

inclusiv din declarația persoanei vătămate din 17 iulie 2008 și cauzele penale

și civile inițiate de aceasta.

Plângerea formulată de

persoana vătămată împotriva acestei soluții de neurmărire a fost respinsă, în

temeiul art. 278 C. proc. pen., prin rezoluția nr. 1303/II/2/2008 din 7 august

2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești.

Persoana vătămată O.G. a

formulat plângere, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., împotriva

rezoluției de neurmărire la judecătorul Curții de Apel Ploiești, care, așa cum

s-a arătat, prin sentința penală nr. 153 din 6 octombrie 2008 a respins-o ca

nefondată.

În motivarea hotărârii s-a

reținut că soluția de neurmărire este legală și temeinică, actele premergătoare

efectuate relevând incidența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a

acțiunii penale, reprezentată de împlinirea termenului de prescripție a

răspunderii penale pentru fapta imputată notarului public V.E. și, respectiv,

de inexistența faptelor pretins comise de comisarii de poliție N.C. și C.C.

Împotriva acestei hotărâri

petiționarul O.G. a declarat recurs, criticând-o pentru neconstatarea

încălcărilor legii în cursul proceselor civile, având ca obiect litigiul

referitor la imobilul pe care l-a construit și de care a fost deposedat abuziv.

Verificând hotărârea atacată

pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate

cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată

că recursul nu este fondat.

Așa cum rezultă din

înscrisurile aflate la dosar, nemulțumirile petiționarului sunt generate de

pierderea unui imobil casă de locuit, construit de acesta în anul 1979 în

aceeași curte cu imobilul casă al părinților săi, fără să fi avut autorizație

de construcție, dar cu care a figurat în registrul agricol.

Litigiul a făcut obiectul

mai multor procese la instanța civilă, părți fiind petiționarul și, după caz,

mama ori fratele și cumnata sa.

Contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4384 din 3 mai 1991 de către notarul V.E.

privește vânzarea de către O.R., mama petiționarului, a imobilului cu anexe

proprietatea sa (în care sunt incluse toate construcțiile) către cumpărătorul O.N.,

fratele petiționarului.

Constatarea făcută de

procuror prin rezoluția de neurmărire, menținută de instanța de fond prin

hotărârea atacată, cu privire la existența cauzei de împiedicare a punerii în

mișcare a acțiunii penale constând în împlinirea termenului de prescripție a

răspunderii penale a notarului V.E. este legală.

Potrivit art. 228 C. proc.

pen., organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale atunci când

din actele premergătoare nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a

punerii în mișcare a acțiunii penale.

Când se constată existența

vreunuia din aceste cazuri, în speță cel prevăzut de art. 10 lit. g) C. proc.

pen., în cursul urmăririi penale procurorul dispune neînceperea urmăririi

penale, în conformitate cu prevederile art. 228 alin. (6) C. proc. pen.

În ce îi privește pe cei doi

comisari de poliție, asemenea, s-a reținut întemeiat că nu există faptele de

abuz și fals imputate acestora, în referire la conținutul rapoartelor întocmite

urmare verificărilor efectuate la cererea Avocatului Poporului sesizat prin

plângere de petiționar.

Lucrătorii de poliție au

consemnat, în succesiunea lor, datele referitoare la faptele care au generat

litigiilor și la hotărârile autorităților competente, așa cum ele au rezultat

din verificări și înscrisurile prezentate, neformulând propuneri care să

influențeze vreo soluție.

Constatând, față de cele ce

preced, că hotărârea instanței prin care a fost respinsă plângerea împotriva

rezoluției de neurmărire este legală și temeinică, recursul petiționarului O.G.

urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul O.G. împotriva sentinței penale nr. 153 din 6

octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 decembrie 2008.