ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4080/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 13 februarie 2008 la Curtea de Apel Cluj, reclamanta N.I.N. a solicitat instanței anularea Hotărârii nr. 22.481 din 22 ianuarie 2008 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de O.G nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în refugiu, în data de 3 aprilie 1944. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, Valea Ungurașului, comuna Unguraș, județul Cluj în localitățile Alba și Zlatna, datorită faptului că tatăl său, B.V., împreună cu alți tineri din sat, urmau să fie înrolați în armata austro-ungară.

S-a precizat de către reclamantă faptul că aceasta, precum și sora sa, s-au născut în perioada de refugiu a părinților. Reclamanta a susținut faptul, că deși a depus acte necesare pentru dovedirea calității de refugiat, inclusiv adeverință eliberată de Arhivele Naționale ale județului Alba, pârâta i-a refuzat recunoașterea statului de beneficiară a Legii nr. 189/2000, în mod nejustificat. Prin sentința civilă nr. 289 din 5 martie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta N.I.N., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj și a dispus anularea hotărârii nr. 22.481 din 22 ianuarie 2008 emisă de pârâtă.

A obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 3 aprilie 1944-6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2006. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut faptul că, din probele administrate în cauză, rezultă că părinții reclamantei au fost refugiați din motive etnice iar reclamanta s-a născut în perioada refugiului și a suferit aceleași consecințe nefavorabile decurgând din situația de refugiat. Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, care a motivat, în esență, că declarațiile martorilor administrate în cauză nu au fost concludente, nu au fost clare și nu au putut dovedi susținerile reclamantei.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada sus menționată a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Conform art. 2 din Normele de aplicare ale O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanțe, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate și persoanele refugiate. Se reține din probele administrate în cauză, respectiv din actele de stare civilă depuse la dosar de către reclamantă, precum și din declarațiile autentificate ale martorilor B.A.

și O.G., precum și din certificatul nr. C/789 din data de 22 noiembrie 2007 emis de Arhivele Naționale, Direcția Județeană Alba faptul că părinții reclamantei au fost refugiați începând cu data de 26 noiembrie 1941 din localitatea Valea Ungurașului în localitatea Zlatna, județul Alba, aceștia deținând și carnete de refugiați, iar din certificatul de naștere al reclamantei rezultă că aceasta s-a născut în data de 3 aprilie 1944 în localitatea Zlatna. Față de această stare de fapt, instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că reclamanta are calitatea de refugiat pentru perioada cuprinsă între data nașterii, 3 aprilie 1944 și data încetării refugiului.

De altfel, raportat la contextul istoric al evenimentelor din acea perioada, de cedare către Ungaria a Ardealului de Nord ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940, această împrejurare denota persecuțiile etnice la care intimata a fost supusă împreună/cu familia sa, respectiv agresiunile la care au fost supuși locuitorii comunei din partea autorităților maghiare. Prin urmare, cum recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 a fost în mod corect stabilită de către instanța de fond în beneficiul reclamantei N.I.N., se reține că sentința atacată cu recurs este legală și temeinică, iar recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 289 din 5 martie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2008.