ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 378/2009

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 122 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.G., împotriva rezoluției din 29 februarie 2008, dată în dosarul nr. 595/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și a rezoluției din 29 aprilie 2008, dată în dosarul nr. 337/II/2/2008 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Inițial, petentul a cerut începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului B.M.V. și a complicilor săi pentru comiterea infracțiunii de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

A mai arătat în motivare că, l-a identificat vizual pe făptuitorul B.M.V. pe care-l cunoaște de aproximativ 10 ani, precum și pe alți făptuitori ca fiind persoanele care l-au agresat, iar afirmațiile sunt susținute de martorii pe care i-a propus spre audiere. A mai susținut că organul de cercetare penală nu a administrat nici o probă din cele propuse de petent în vederea completării urmăririi penale. Prin rezoluția din 29 februarie 2008, dată în dosarul nr. 595/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăriri penale față de făptuitorul B.M.V., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., pe motiv că fapta nu a fost comisă de acesta; s-a disjuns cauza și s-a trimis dosarul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț în vederea identificării autorului faptei de lovire, care a avut loc în ziua de 4 decembrie 2007, parte vătămată fiind petentul.

În considerentele deciziei, s-a reținut că din analiza întregului material probator administrat, verificările și constatările efectuate și consemnate în procesele verbale întocmite în cauză, s-a constatat că procurorul B.M.V. nu a fost prezent și nu a comis fapta de lovire sau alte violențe a cărei victimă a fost petentul și care a avut loc la sediul B.C.F. S-a mai motivat în considerentele rezoluției că există o stare conflictuală între petent și familia acestuia, pe de o parte și fosta concubină, O.D., în prezent soția făptuitorului și actuala familie a acestuia, pe de altă parte, cu multiple și repetate plângeri penale pe care aceștia toți le-au avut. Petentul a formulat plângere împotriva acestei rezoluții care însă, pentru aceleași considerente, a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin rezoluția din 29 aprilie 2008. În condițiile art. 278 1 C. proc.

pen., petentul s-a adresat cu plângere Curții de Apel Cluj, reiterând aceleași susțineri. În motivarea soluției de respingere a plângerii, prima instanță a reținut că făptuitorul nu s-a aflat printre persoanele ce au agresat pe petent, așa cum rezultă din probele administrate de urmărirea penală, aspect sub care, soluția procurorului este legală și temeinică, fiind menținută ca atare. În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul. În motivarea scrisă a recursului declarat, recurentul a reiterat aceleași considerații potrivit cărora făptuitorul este B.M.V. pe care l-a identificat în grupul agresorilor, dar organul de cercetare nu a fost interesat de stabilirea adevărului, cenzurând declarațiile martorilor audiați, printre care și a martorului C.I., persoana care l-a găsit în stare de comă pe petent.

Hotărârea atacată va fi examinată în raport de criticile formulate de recurent, cât și de prevederile art. 385 6 C. proc. pen., constatându-se pentru considerentele ce urmează, că recursul este nefondat. În cadrul cercetării penale efectuate în cauză au fost audiate toate persoanele indicate de petent și care la 4 decembrie 2007 au fost prezente la locul incidentului și au luat măsuri de acordarea primului ajutor și de transportarea victimei la spital. Dar, martorii audiați nu au fost prezenți la momentul agresării petentului, aceștia sosind la locul faptei ulterior agresionării. În sensul celor susținute de petent s-au făcut verificări la Parchetul și Judecătoria Bicaz pentru clarificarea unor aspecte referitoare la bănuiala că procurorul B.M.V.

este persoana care l-a agresat, dar nu au rezultat nici măcar indicii privind vinovăția acestuia; la data și ora agresiunii, procurorul era prezent la Judecătoria Bicaz unde a studiat dosarele din ședința din 5 decembrie 2007, după care și-a continuat activitatea la parchet. Martorii audiați nu au cunoscut în ce împrejurări și care sunt persoanele ce l-au agresat pe petent, așa încât, nu s-a putut realiza o recunoaștere din grup a agresorilor așa cum a solicitat petentul.

În fine, la cererea petentului s-au făcut și reexaminări medico-legale care însă au concluzionat că petentul nu prezintă complicații sau întârzieri a procesului de vindecare a leziunilor traumatice suferite; s-a precizat cu această ocazie că numărul de îngrijiri medicale, rămâne același, respectiv 16-17 zile de îngrijiri ca cele prevăzute prin certificatul medico-legal nr. 1959 din 6 decembrie 2007. Desigur, în acest context probator nu s-au evidențiat elemente sau împrejurări care să dovedească că procurorul B.M.V. a avut vreo implicare în agresionarea petentului, aspect sub care, atât soluția procurorului cât și a primei instanțe sunt legale, urmând a fi menținute prin respingerea recursului declarat de petent, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.G. împotriva sentinței penale nr. 122 din 12 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul petiționar la 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2009.