ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 378/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 378/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului penal de
față;
Din actele și lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 122
din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj s-a respins, ca
nefondată, plângerea formulată de petentul
M.G., împotriva rezoluției din 29
februarie 2008, dată în dosarul nr. 595/P/2007 al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Bacău și a rezoluției din 29 aprilie 2008, dată în dosarul nr. 337/II/2/2008
al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Pentru a pronunța această
soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Inițial, petentul a cerut
începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului B.M.V. și a complicilor săi
pentru comiterea infracțiunii de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C.
pen.
A mai arătat în motivare că,
l-a identificat vizual pe făptuitorul B.M.V. pe care-l cunoaște de aproximativ
10 ani, precum și pe alți făptuitori ca fiind persoanele care l-au agresat, iar
afirmațiile sunt susținute de martorii pe care i-a propus spre audiere.
A mai susținut că organul de
cercetare penală nu a administrat nici o probă din cele propuse de petent în
vederea completării urmăririi penale.
Prin rezoluția din 29
februarie 2008, dată în dosarul nr. 595/P/2007 al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăriri penale față de făptuitorul
B.M.V., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz, cu
privire la infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., pe motiv că
fapta nu a fost comisă de acesta; s-a disjuns cauza și s-a trimis dosarul la
Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț în vederea identificării autorului
faptei de lovire, care a avut loc în ziua de 4 decembrie 2007, parte vătămată
fiind petentul.
În considerentele deciziei,
s-a reținut că din analiza întregului material probator administrat,
verificările și constatările efectuate și consemnate în procesele verbale
întocmite în cauză, s-a constatat că procurorul B.M.V. nu a fost prezent și nu
a comis fapta de lovire sau alte violențe a cărei victimă a fost petentul și
care a avut loc la sediul B.C.F.
S-a mai motivat în
considerentele rezoluției că există o stare conflictuală între petent și
familia acestuia, pe de o parte și fosta concubină, O.D., în prezent soția
făptuitorului și actuala familie a acestuia, pe de altă parte, cu multiple și
repetate plângeri penale pe care aceștia toți le-au avut.
Petentul a formulat plângere
împotriva acestei rezoluții care însă, pentru aceleași considerente, a fost
respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, prin rezoluția din 29 aprilie 2008.
În condițiile art. 278
1
C. proc. pen., petentul s-a adresat cu plângere Curții de Apel Cluj, reiterând
aceleași susțineri.
În motivarea soluției de
respingere a plângerii, prima instanță a reținut că făptuitorul nu s-a aflat
printre persoanele ce au agresat pe petent, așa cum rezultă din probele
administrate de urmărirea penală, aspect sub care, soluția procurorului este
legală și temeinică, fiind menținută ca atare.
În termen legal, împotriva
acestei hotărâri a declarat recurs petentul.
În motivarea scrisă a
recursului declarat, recurentul a reiterat aceleași considerații potrivit
cărora făptuitorul este B.M.V. pe care l-a identificat în grupul agresorilor,
dar organul de cercetare nu a fost interesat de stabilirea adevărului,
cenzurând declarațiile martorilor audiați, printre care și a martorului C.I.,
persoana care l-a găsit în stare de comă pe petent.
Hotărârea atacată va fi
examinată în raport de criticile formulate de recurent, cât și de prevederile art.
385
6
C. proc. pen., constatându-se pentru considerentele ce urmează,
că recursul este nefondat.
În cadrul cercetării penale
efectuate în cauză au fost audiate toate persoanele indicate de petent și care
la 4 decembrie 2007 au fost prezente la locul incidentului și au luat măsuri de
acordarea primului ajutor și de transportarea victimei la spital.
Dar, martorii audiați nu au
fost prezenți la momentul agresării petentului, aceștia sosind la locul faptei
ulterior agresionării.
În sensul celor susținute de
petent s-au făcut verificări la Parchetul și Judecătoria Bicaz pentru
clarificarea unor aspecte referitoare la bănuiala că procurorul B.M.V. este
persoana care l-a agresat, dar nu au rezultat nici măcar indicii privind
vinovăția acestuia; la data și ora agresiunii, procurorul era prezent la
Judecătoria Bicaz unde a studiat dosarele din ședința din 5 decembrie 2007,
după care și-a continuat activitatea la parchet.
Martorii audiați nu au
cunoscut în ce împrejurări și care sunt persoanele ce l-au agresat pe petent,
așa încât, nu s-a putut realiza o recunoaștere din grup a agresorilor așa cum a
solicitat petentul.
În fine, la cererea
petentului s-au făcut și reexaminări medico-legale care însă au concluzionat că
petentul nu prezintă complicații sau întârzieri a procesului de vindecare a
leziunilor traumatice suferite; s-a precizat cu această ocazie că numărul de
îngrijiri medicale, rămâne același, respectiv 16-17 zile de îngrijiri ca cele
prevăzute prin certificatul medico-legal nr. 1959 din 6 decembrie 2007.
Desigur, în acest context
probator nu s-au evidențiat elemente sau împrejurări care să dovedească că
procurorul B.M.V. a avut vreo implicare în agresionarea petentului, aspect sub
care, atât soluția procurorului cât și a primei instanțe sunt legale, urmând a
fi menținute prin respingerea recursului declarat de petent, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de petiționarul M.G. împotriva sentinței penale nr. 122 din 12
noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Obligă recurentul petiționar
la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 4 februarie 2009.