ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.02.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 378/2009

HOTĂRÂRE
04.02.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 378/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de

față;

Din actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 122

din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj s-a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul

M.G., împotriva rezoluției din 29

februarie 2008, dată în dosarul nr. 595/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău și a rezoluției din 29 aprilie 2008, dată în dosarul nr. 337/II/2/2008

al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Inițial, petentul a cerut

începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului B.M.V. și a complicilor săi

pentru comiterea infracțiunii de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C.

pen.

A mai arătat în motivare că,

l-a identificat vizual pe făptuitorul B.M.V. pe care-l cunoaște de aproximativ

10 ani, precum și pe alți făptuitori ca fiind persoanele care l-au agresat, iar

afirmațiile sunt susținute de martorii pe care i-a propus spre audiere.

A mai susținut că organul de

cercetare penală nu a administrat nici o probă din cele propuse de petent în

vederea completării urmăririi penale.

Prin rezoluția din 29

februarie 2008, dată în dosarul nr. 595/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăriri penale față de făptuitorul

B.M.V., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz, cu

privire la infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., pe motiv că

fapta nu a fost comisă de acesta; s-a disjuns cauza și s-a trimis dosarul la

Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț în vederea identificării autorului

faptei de lovire, care a avut loc în ziua de 4 decembrie 2007, parte vătămată

fiind petentul.

În considerentele deciziei,

s-a reținut că din analiza întregului material probator administrat,

verificările și constatările efectuate și consemnate în procesele verbale

întocmite în cauză, s-a constatat că procurorul B.M.V. nu a fost prezent și nu

a comis fapta de lovire sau alte violențe a cărei victimă a fost petentul și

care a avut loc la sediul B.C.F.

S-a mai motivat în

considerentele rezoluției că există o stare conflictuală între petent și

familia acestuia, pe de o parte și fosta concubină, O.D., în prezent soția

făptuitorului și actuala familie a acestuia, pe de altă parte, cu multiple și

repetate plângeri penale pe care aceștia toți le-au avut.

Petentul a formulat plângere

împotriva acestei rezoluții care însă, pentru aceleași considerente, a fost

respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin rezoluția din 29 aprilie 2008.

În condițiile art. 278

1

aceleași susțineri.

În motivarea soluției de

respingere a plângerii, prima instanță a reținut că făptuitorul nu s-a aflat

printre persoanele ce au agresat pe petent, așa cum rezultă din probele

administrate de urmărirea penală, aspect sub care, soluția procurorului este

legală și temeinică, fiind menținută ca atare.

În termen legal, împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs petentul.

În motivarea scrisă a

recursului declarat, recurentul a reiterat aceleași considerații potrivit

cărora făptuitorul este B.M.V. pe care l-a identificat în grupul agresorilor,

dar organul de cercetare nu a fost interesat de stabilirea adevărului,

cenzurând declarațiile martorilor audiați, printre care și a martorului C.I.,

persoana care l-a găsit în stare de comă pe petent.

Hotărârea atacată va fi

examinată în raport de criticile formulate de recurent, cât și de prevederile art.

385

6

că recursul este nefondat.

În cadrul cercetării penale

efectuate în cauză au fost audiate toate persoanele indicate de petent și care

la 4 decembrie 2007 au fost prezente la locul incidentului și au luat măsuri de

acordarea primului ajutor și de transportarea victimei la spital.

Dar, martorii audiați nu au

fost prezenți la momentul agresării petentului, aceștia sosind la locul faptei

ulterior agresionării.

În sensul celor susținute de

petent s-au făcut verificări la Parchetul și Judecătoria Bicaz pentru

clarificarea unor aspecte referitoare la bănuiala că procurorul B.M.V. este

persoana care l-a agresat, dar nu au rezultat nici măcar indicii privind

vinovăția acestuia; la data și ora agresiunii, procurorul era prezent la

Judecătoria Bicaz unde a studiat dosarele din ședința din 5 decembrie 2007,

după care și-a continuat activitatea la parchet.

Martorii audiați nu au

cunoscut în ce împrejurări și care sunt persoanele ce l-au agresat pe petent,

așa încât, nu s-a putut realiza o recunoaștere din grup a agresorilor așa cum a

solicitat petentul.

În fine, la cererea

petentului s-au făcut și reexaminări medico-legale care însă au concluzionat că

petentul nu prezintă complicații sau întârzieri a procesului de vindecare a

leziunilor traumatice suferite; s-a precizat cu această ocazie că numărul de

îngrijiri medicale, rămâne același, respectiv 16-17 zile de îngrijiri ca cele

prevăzute prin certificatul medico-legal nr. 1959 din 6 decembrie 2007.

Desigur, în acest context

probator nu s-au evidențiat elemente sau împrejurări care să dovedească că

procurorul B.M.V. a avut vreo implicare în agresionarea petentului, aspect sub

care, atât soluția procurorului cât și a primei instanțe sunt legale, urmând a

fi menținute prin respingerea recursului declarat de petent, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul M.G. împotriva sentinței penale nr. 122 din 12

noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul petiționar

la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 februarie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-12-16
0,94
ÎCCJ, Secția penală
de Apel Bacău. Cum în speță, nu s-a confirmat existența vreunei infracțiuni și cum persoana vătămată nu a prezentat date, indicii, înscrisuri sau alte probe, s-a constatat că fapta reclamată nu există. Plângerea formulată de petiționar împo
ÎCCJ 2010-05-19
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1977/2010
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. 80/32/2010 petentul G.M. a atacat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 1315/P/2009 a
ÎCCJ 2009-03-31
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1177/2009
A. corespund realității, iar B.V., în calitate de notar public a consemnat în scris susținerile și le-a autentificat după verificarea actelor. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin rezoluția nr. 843/II/2/2
ÎCCJ 2009-04-15
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1422/2009
neînceperea urmăririi penale. Ca atare, pentru aceleași considerațiuni de fapt și de drept, prin rezoluția nr. 1135/P/2008 din 10 noiembrie 2008, în temeiul art. 228 alin. (6) și (10) lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi pe
ÎCCJ 2009-04-28
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1570/2009
Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 9 din 15 ianuarie 2009 a Curții de Apel Băcău, secția penală, cauze minori și familie, în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea f
Sursă