Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.03.2009
respins

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 732/2009

HOTĂRÂRE
03.03.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 732/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Prin sentința penală nr. 91 din 11 septembrie 2008 a Tribunalului Călărași s-au dispus următoarele: A fost respinsă cererea formulată de inculpat, În baza art. 334 C. proc. pen. În baza art. 174 C. pen. a fost condamnat inculpatul M.T. la 16 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b), de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei. S-a făcut în cauză aplicarea art. 67 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen. s-a computat prevenția acestuia, de la 1 ianuarie 2008, la zi.

Luând act de acordul părților, în baza art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 998-999 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile P.A., suma de 100.000 lei, din care 50.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile si 50.000 lei, cu titlu de daune morale. A fost obligat pe inculpat la plata sumei de 550 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 320 lei reprezintă onorariu avocat oficiu. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpatul și victima P.N. lucrau ca ciobani la numitul N.P. din orașul Fetești, la stâna amplasată între brațul Borcea și Autostrada A2 si erau cunoscute ca fiind persoane liniștite. În seara de 31 decembrie 2007, în timp ce martorii Z.L.

și I.M. (ciobani la aceeași stână) se aflau cu oile pe câmp, inculpatul și victima au rămas la stână să consume alcool, respectiv câte 2 litri de vin și 2 litri de bere. După miezul nopții, cei doi s-au luat la ceartă, evocând un conflict anterior, și pe fondul consumului de alcool au început să se înjure, inculpatul aplicându-i victimei mai multe lovituri cu pumnii în zona feței și a continuat să lovească, izbindu-l cu capul de unul din stâlpii metal ici ai patului, după care l-a dărâmat pe podea și l-a lovit cu picioarele, urcându-se pe el. De remarcat este faptul că inculpatul purta în acel moment cizme de cauciuc, iar riposta inițială a victimei a fost de mică amploare, ulterior acesta fiind copleșit sub multitudinea și intensitatea loviturilor.

Inculpatul l-a sugrumat pe victima P.N., cu mâinile de gât și când a constatat că nu mai mișcă și că este posibil să fi murit, l-a târât de brațe la saivanul oilor, aproximativ 50 de metri, pentru a nu fi găsit în cameră de proprietarul animalelor sau de ceilalți ciobani. La un moment dat, văzând că încă mai mișcă, inculpatul a mai lovit de câteva ori cu picioarele pe victimă si l-a împins cu fața în noroi, apoi a continuat să-l târască în saivan, abandonându-l acolo cu fața în sus, după care a mers si a scos din încăperea unde se produsese altercația, plapuma și sacul de rafie folosit ca pernă de către victimă, întrucât purtau urme de sânge. În jurul orelor 6,00 martorii Z.L. și I.M. au găsit victima în saivan, cu hainele trase peste cap si fața purtând urme de violență, ulterior inculpatul recunoscându-și fapta, după ce, inițial, a negat comiterea ei.

În faza procesuală a judecării cauzei la instanță, inculpatul M.T., audiat fiind, a recunoscut faptul că l-a lovit pe victima P.N. cu pumnii și picioarele în modalitatea descrisă în rechizitor, și că, urmare loviturilor și sugrumării ulterioare, acesta din urmă a decedat. Inculpatul nu a putut să mai relateze motivul pentru care a izbucnit cearta din seara de 31 decembrie 2007, dar victima a avut o ripostă timidă și lipsită de eficiență în fața loviturilor repetate pe care i Ie-a aplicat inculpatul, ambii fiind în stare avansată de ebrietate, urmare ingerării unei mari cantități de alcool pe toată durata zilei. Această situație de fapt a fost confirmată și de către martorii N.P. și L.L. iar expertiza ADN efectuată în cauză a concluzionat în sensul că între caracterele genetice din profilul de referință a victimei P.N.

si cele evidențiate de urmele de sânge recoltate, există o corespondență perfectă la nivelul tuturor markerilor investigați. Este adevărat că apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei comise din art. 174 C. pen. în art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., întrucât inculpatul nu a dorit nici un moment suprimarea vieții victimei, probele atestând împrejurarea că este o persoană liniștită și cooperantă, efectul letal al acțiunii violente a acestuia fiind rezultatul provocării din partea victimei, care, după primele lovituri în zona feței primite, a ripostat, lovindu-l pe inculpat cu pumnul. Acest punct de vedere nu poate fi primit de către instanță, deoarece chiar inculpatul a recunoscut faptul că după prima lovitură aplicată victimei, acesta a căzut cu capul de colțul mesei și, urmare acestui fapt, nu a mai fost în măsură nici măcar să se apere, nicidecum să aibă o atitudine ofensivă la adresa inculpatului.

Acesta a mai recunoscut și faptul că a aplicat multe lovituri cu pumnii și picioarele atât în zona feței cât si pe restul corpului, suindu-se cu picioarele peste el, după care l-a sugrumat cu mâinile, si după ce l-a mai târât aproximativ 50 de metri, a continuat să-l lovească tot cu pumnii și picioarele în saivan, până când a constatat că nu mai mișcă. Prin urmare, este vădit faptul că inculpatul, prin multele lovituri aplicate, prin sugrumare și prin faptul că a continuat să-l mai lovească pe P.N. chiar cu puțin timp înainte să se producă efectul letal, este vădit că acesta a urmărit suprimarea vieții victimei, probele atestând fără nici un dubiu că ultimele lovituri aplicate victimei sau produs ca urmare a faptului că aceasta încă mai mișca.

Consumul de alcool al celor doi nu poate să constituie un fapt de natură a minimaliza efectele agresiunii inculpatului, pericolul social fiind deosebit cu atât mai mult cu cât M.T. nici nu a mai fost în măsură să relateze motivele incidentului pe care l-a avut cu victima. La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere periculozitatea socială deosebită a inculpatului, care rezultă din faptul că nu a încetat loviturile aplicate victimei decât în momentul în care aceasta a decedat, prin activitatea sa infracțională urmărind în mod vădit suprimarea vieții victimei. în raport de modalitatea de comitere a infracțiunii, instanța a apreciat fără relevanță împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine cooperantă pe parcursul procesului penal, atitudinea sa nejustificând aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, inculpatul M.T., care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie, solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere circumstanțele sale personale, respectiv lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal și faptul că are doi copii minori în întreținere. Prin decizia penală nr. 275/A din 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului. S-a dedus prevenția la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului. A fost obligat apelantul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371 C. proc. pen., Curtea de apel a reținut că instanța de fond a analizat judicios ansamblul probatoriu administrat în cauză și a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică a infracțiunii. Astfel, din coroborarea împrejurărilor de fapt relevate de procesul verbal de cercetare la fața locului, de procesul verbal de percheziție corporală, de raportul de expertiză medico-legală, examen ADN, de declarațiile martorilor Z.L., B.M., N.P., de raportul medico-legal de necropsie, precum și de declarațiile inculpatului M.T.

rezultă că, la data de 31 decembrie 2007, în timp ce se aflau la stâna de oi a martorului N.P., pe fondul unui conflict anterior și al consumului de alcool, inculpatul M.T. a aplicat victimei lovituri repetate cu pumnii și picioarele în zona feței și a corpului, l-a sugrumat, după care l-a târât în saivanul de oi aflat la o distantă de aproximativ 50 metri și i-a aplicat din nou lovituri cu picioarele. în urma leziunilor suferite, victima P.N. a decedat. Raportul medico-legal de necropsie a relevat existența unor fracturi costale, rupturi pleuro-pulmonare, hemotorax, rupturi renale și a altor leziuni, stabilind, totodată, o legătură de cauzalitate directă și necondiționată între traumatismele cauzate victimei și deces.

De asemenea, raportul de expertiză medico-legală - examen ADN a evidențiat corespondența perfectă între caracterele genetice din profilul de referință al victimei și cele evidențiate în urmele de sânge prelevate de pe cizmele ridicate de la inculpat. În acest context, instanța de fond a apreciat în mod întemeiat că fapta inculpatului M.T. întrunește atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., inculpatul prevăzând că aplicarea unor lovituri repetate victimei, în zone vitale și cu o intensitate deosebit de mare va cauza decesul victimei și urmărind producerea acestui rezultat. Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o justă aplicare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., iar criticile formulate în acest sens de către apelantul inculpat sunt neîntemeiate.

Astfel, natura și împrejurările concrete de comitere a faptei (pe fondul unei discuții în contradictoriu anterioare și al consumului de alcool), modalitatea efectivă în care inculpatul a ucis victima (prin lovituri repetate și de o violență ieșită din comun, urmărind suprimarea vieții victimei, traumatismele grave și multiple cauzate), gradul deosebit de ridicat de pericol social ce caracterizează faptele de acest gen reclamă în mod necesar aplicarea unei pedepse cu închisoarea, într-un cuantum de natură a satisface atât exigențele de constrângere, cât și cele de reeducare specifice acestei sancțiuni.

În procesul de individualizare a pedepsei, atitudinea sinceră a inculpatului nu poate determina în mod automat reținerea unor circumstanțe atenuante și coborârea pedepsei sub minimul special legal, sub acest aspect instanța fiind ținută a analiza și măsura în care această atitudine a servit efectiv la lămurirea cauzei, precum și circumstanțele reale ale săvârșirii faptei. Or, poziția inculpatului de recunoaștere apare ca firească în contextul concret al săvârșirii faptei, iar modalitatea în care a fost ucisă victima, numărul și intensitatea loviturilor aplicate relevă o gravitate a infracțiunii în raport de care pedeapsa de 16 ani închisoare apare ca necesară pentru realizarea scopului său preventiv-educativ.

Nici lipsa antecedentelor penale ale inculpatului nu justifică reducerea pedepsei, cât timp periculozitatea socială deosebit de ridicată a inculpatului trebuie apreciată și prin prisma agresivității extreme de care acesta a dat dovadă și a modalității în care a suprimat viața victimei. În raport de aceste elemente, instanța de apel a apreciat că numai o pedeapsă orientată într-un cuantum mediu poate asigura atingerea scopului său preventiv-educativ și este de natură a permite conștientizarea de către inculpat a consecințelor faptei sale, precum și formarea unei noi atitudini față de valoarea socială ocrotită de dispozițiile art. 174 C. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.T., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. și solicitând reducerea pedepsei , pe care o apreciază ca fiind prea aspră în raport cu circumstanțele sale personale, lipsa antecedentelor penale, conduita bună înainte și după săvârșirea faptei, recunoașterea faptei. Examinând hotărârea recurată prin prisma criticii formulate și a cazului de casare în care aceasta se încadrează, Curtea constată că recursul este nefondat. Inculpatul M.T. a recunoscut în mod constant săvârșirea infracțiunii de omor pentru care a fost trimis în judecată, constând în aceea că, în noaptea de 1 ianuarie 2008,pe fondul unui conflict spontan, i-a aplicat victimei P.N. multiple și intense lovituri cu pumnii și picioarele și apoi l-a sugrumat, cauzându-i leziuni care au determinat decesul acesteia.

Declarațiile inculpatului se coroborează cu alte mijloace de probă, între care procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de expertiză medico-legală(examen ADN) și declarațiile martorilor audiați în cauză, toate acestea dovedind săvârșirea cu vinovăție de către inculpat a infracțiunii pentru care este cercetat. În ce privește individualizarea pedepsei, Curtea apreciază că atât instanța de fond, cât și cea de apel au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv atât gradul de pericol social ridicat al faptei comise(dedus nu doar din urmarea produsă, ci și din modul în care inculpatul a acționat-decesul victimei fiind rezultatul loviturilor repetate pe care i Ie-a aplicat inculpatul, urmate de sugrumarea acesteia), cât și circumstanțele personale ale inculpatului și conduita sa procesuală (lipsit de antecedente penale, cu o atitudine constant sinceră).

Circumstanțele personale favorabile inculpatului, ca și conduita procesuală corectă nu justifică însă un tratament sancționator mai blând, având în vedere gravitatea infracțiunii de care se face vinovat și, mai ales, modalitatea în care inculpatul a suprimat viața victimei. În consecință, pedeapsa aplicată inculpatului, orientată într-un cuantum moderat, este de natură să asigure realizarea scopului general înscris în art. 52 C. pen., neexistând motive pentru coborârea ei sub limita stabilită de instanța de fond și confirmată implicit de instanța de apel. Pentru aceste considerente în baza art. 385/15 pct. 1lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu deducerea prevenției la zi și obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

ÎN

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva deciziei penale nr. 275/A din 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 1 ianuarie 2008 la 3 martie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-03-05
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 766/2009
Asupra recursului de față; Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 391 din 30 iunie 2008, Tribunalul Maramureș a condamnat pe inculpatul P.V.D., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentr
ÎCCJ 2005-11-02
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6200/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 245 din 27 mai 2005, Tribunalul Vrancea l-a condamnat pe inculpatul P.M., în baza art. 174 alin. (1) C. pen., la 10 ani închisoare și 3
ÎCCJ 2011-07-13
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2713/2011
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele Prin sentința penală nr. 97/F din 04 martie 2011 Tribunalul Ialomița a condamnat pe inculpatul I.C. la pedeapsa de 17 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturi
ÎCCJ 2008-04-23
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1489/2008
Asupra recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 659 din 17 decembrie 2007 a Tribunalului Galați a fost condamnat inculpatul M.A., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru să
ÎCCJ 2004-10-19
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5333/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 178 din 29 iunie 2004 (dosar penal nr. 1395/2004), Tribunalul Teleorman, secția penală, în baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu ap
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă