ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 732/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 732/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Prin sentința penală nr. 91 din 11 septembrie 2008 a

Tribunalului Călărași s-au dispus următoarele:

A fost

respinsă cererea formulată de inculpat, În baza art. 334

C.

proc. pen.

În baza art. 174 C. pen. a fost

condamnat inculpatul M.T. la 16 ani închisoare și 8 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b), de la

rămânerea definitivă

a sentinței și până la

terminarea executării pedepsei.

S-a făcut

în cauză aplicarea art. 67 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și potrivit art. 88 C. pen. s-a computat prevenția acestuia, de la

1 ianuarie 2008, la zi.

Luând act de acordul părților, în baza

art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 998-999 C. civ., a fost obligat

inculpatul să plătească părții civile P.A., suma de 100.000 lei, din care

50.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile si 50.000 lei, cu titlu de daune

morale.

A fost obligat pe inculpat la plata

sumei de 550 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 320 lei

reprezintă onorariu avocat oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că inculpatul și victima P.N. lucrau ca ciobani la

numitul N.P. din orașul Fetești, la stâna amplasată între brațul Borcea și

Autostrada A2 si erau cunoscute ca fiind persoane liniștite.

În seara de 31 decembrie 2007, în timp

ce martorii Z.L. și I.M. (ciobani la aceeași stână) se aflau cu oile pe câmp,

inculpatul și victima au rămas la stână să consume alcool, respectiv câte 2

litri de vin și 2 litri de bere.

După miezul nopții, cei doi s-au luat

la ceartă, evocând un conflict anterior, și pe fondul consumului de alcool au

început să se înjure, inculpatul aplicându-i victimei mai multe lovituri cu

pumnii în zona feței și a continuat să lovească, izbindu-l cu capul de unul din

stâlpii metal ici ai patului, după care l-a dărâmat pe podea și l-a lovit cu

picioarele, urcându-se pe el.

De remarcat este faptul că inculpatul

purta în acel moment cizme de cauciuc, iar riposta inițială a victimei a fost

de mică amploare, ulterior acesta fiind copleșit sub multitudinea și

intensitatea loviturilor.

Inculpatul l-a sugrumat pe victima P.N.,

cu mâinile de gât și când a constatat că nu mai mișcă și că este posibil să fi

murit, l-a târât de brațe la saivanul oilor, aproximativ 50 de metri, pentru a

nu fi găsit în cameră de proprietarul animalelor sau de ceilalți ciobani.

La un moment dat, văzând că încă mai

mișcă, inculpatul a mai lovit de câteva ori cu picioarele pe victimă si l-a

împins cu fața în noroi, apoi a continuat să-l târască în saivan, abandonându-l

acolo cu fața în sus, după care a mers si a scos din încăperea unde se

produsese altercația, plapuma și sacul de rafie folosit ca pernă de către

victimă, întrucât purtau urme de sânge.

În jurul orelor 6,00 martorii Z.L. și I.M.

au găsit victima în saivan, cu hainele trase peste cap si fața purtând urme de

violență, ulterior inculpatul recunoscându-și fapta, după ce, inițial, a negat

comiterea ei.

În faza procesuală a judecării cauzei

la instanță, inculpatul M.T., audiat fiind, a recunoscut faptul că l-a lovit pe

victima P.N. cu pumnii și picioarele în modalitatea descrisă în rechizitor, și

că, urmare loviturilor și sugrumării

ulterioare,

acesta din urmă a decedat. Inculpatul nu a putut să mai

relateze motivul

pentru care a izbucnit cearta din seara de 31 decembrie 2007, dar victima a

avut o ripostă timidă și lipsită de

eficiență

în fața loviturilor repetate pe care i Ie-a aplicat inculpatul,

ambii

fiind în stare avansată de ebrietate, urmare ingerării unei mari cantități de

alcool pe toată durata zilei.

Această

situație de fapt a fost confirmată și de către martorii

N.P.

și L.L. iar expertiza ADN efectuată în cauză a concluzionat în sensul că între

caracterele genetice din profilul de referință a victimei P.N. si cele

evidențiate de urmele de sânge recoltate, există o corespondență perfectă la

nivelul tuturor markerilor investigați.

Este adevărat că apărătorul inculpatului a

solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei comise din art. 174 C. pen.

în

art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 73

lit. b) C. pen., întrucât inculpatul nu a dorit

nici un moment

suprimarea vieții victimei, probele atestând împrejurarea că este o persoană

liniștită și cooperantă, efectul letal al acțiunii violente a acestuia fiind

rezultatul provocării din partea victimei, care, după primele lovituri în zona

feței primite, a ripostat, lovindu-l pe inculpat cu pumnul.

Acest punct de vedere nu poate fi

primit de către instanță, deoarece chiar inculpatul a recunoscut faptul că după

prima lovitură aplicată victimei, acesta a căzut cu capul de colțul mesei și,

urmare acestui fapt, nu a mai fost în măsură nici măcar să se apere, nicidecum

să aibă o atitudine ofensivă la adresa inculpatului. Acesta a mai recunoscut și

faptul că a aplicat multe lovituri cu pumnii și picioarele atât în zona feței

cât si pe restul corpului, suindu-se cu picioarele peste el, după care l-a

sugrumat cu mâinile, si după ce l-a mai târât aproximativ 50 de metri, a

continuat să-l lovească tot cu pumnii și picioarele în saivan, până când a

constatat că nu mai mișcă.

Prin urmare, este vădit faptul că inculpatul,

prin multele lovituri aplicate, prin sugrumare și prin faptul că a continuat

să-l mai lovească pe P.N. chiar cu puțin timp înainte să se producă efectul

letal, este vădit că acesta a urmărit suprimarea vieții victimei, probele

atestând fără nici un dubiu că ultimele lovituri aplicate victimei sau produs

ca urmare a faptului că aceasta încă mai mișca.

Consumul de alcool al celor doi nu poate să

constituie un fapt de natură a minimaliza efectele agresiunii inculpatului,

pericolul social fiind deosebit cu atât mai mult cu cât M.T.

nici nu a mai fost în măsură să relateze

motivele incidentului

pe care l-a avut cu victima.

La individualizarea pedepsei, instanța

de fond a avut în vedere periculozitatea socială deosebită a inculpatului, care

rezultă din faptul că nu a încetat

loviturile aplicate victimei decât în

momentul în care aceasta a

decedat, prin activitatea sa infracțională urmărind în mod vădit suprimarea

vieții victimei. în

raport de modalitatea

de comitere a infracțiunii, instanța a apreciat

fără relevanță

împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o

atitudine cooperantă pe parcursul procesului penal, atitudinea sa nejustificând

aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a formulat

apel, în termen legal, inculpatul M.T., care a criticat soluția instanței

pentru motive de netemeinicie, solicitând reducerea cuantumului

pedepsei aplicate, având în vedere circumstanțele

sale personale,

respectiv lipsa antecedentelor penale, atitudinea

sinceră pe parcursul procesului penal și faptul că are doi copii minori în

întreținere.

Prin decizia penală nr. 275/A din 24

noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.

S-a dedus prevenția la zi și s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

A fost obligat apelantul la 300 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Examinând actele dosarului și sentința

penală apelată atât

prin prisma criticilor

formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele

de fapt și de drept,

în conformitate cu dispozițiile art. 371 C. proc. pen., Curtea de apel a

reținut că instanța de fond a analizat judicios ansamblul probatoriu

administrat în cauză și a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea

juridică a infracțiunii.

Astfel, din coroborarea împrejurărilor

de fapt relevate de procesul verbal de cercetare la fața locului, de procesul

verbal de percheziție corporală, de raportul de expertiză medico-legală, examen

ADN, de declarațiile martorilor Z.L., B.M., N.P., de raportul medico-legal de

necropsie, precum și de declarațiile inculpatului M.T. rezultă că, la data de

31 decembrie 2007, în timp ce se aflau la stâna de oi a martorului N.P., pe

fondul unui conflict anterior și al consumului de alcool, inculpatul M.T. a

aplicat victimei lovituri repetate cu pumnii și picioarele în zona feței și a

corpului, l-a sugrumat, după care l-a târât în saivanul de oi aflat la o

distantă de aproximativ 50 metri și i-a aplicat din nou lovituri cu picioarele.

în urma leziunilor suferite, victima P.N. a decedat.

Raportul medico-legal de necropsie a

relevat existența unor fracturi costale, rupturi pleuro-pulmonare, hemotorax,

rupturi renale și a altor leziuni, stabilind, totodată, o legătură de

cauzalitate directă și necondiționată între traumatismele cauzate victimei și

deces. De asemenea, raportul de expertiză medico-legală - examen ADN a

evidențiat corespondența perfectă între caracterele genetice din profilul de referință

al victimei și cele evidențiate în urmele de sânge prelevate de pe cizmele

ridicate de la inculpat.

În acest

context, instanța de fond a apreciat în mod întemeiat

că

fapta inculpatului M.T. întrunește atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect

subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art.

174 C. pen., inculpatul prevăzând că aplicarea unor lovituri repetate victimei,

în zone vitale și cu o intensitate deosebit de mare va cauza decesul victimei

și urmărind producerea acestui rezultat.

Sub aspectul individualizării pedepsei

aplicate inculpatului, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o justă

aplicare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.,

iar criticile formulate în acest sens de către apelantul inculpat sunt

neîntemeiate.

Astfel, natura și împrejurările

concrete de comitere a faptei

(pe fondul

unei discuții în contradictoriu anterioare și al consumului

de alcool),

modalitatea efectivă în care inculpatul a ucis victima (prin lovituri repetate

și de o violență ieșită din comun, urmărind

suprimarea

vieții victimei, traumatismele grave și multiple cauzate),

gradul

deosebit de ridicat de pericol social ce caracterizează faptele de acest gen

reclamă în mod necesar aplicarea unei pedepse cu închisoarea, într-un cuantum

de natură a satisface atât exigențele de constrângere, cât și cele de reeducare

specifice acestei sancțiuni.

În procesul de individualizare a

pedepsei, atitudinea sinceră a inculpatului nu poate determina în mod automat

reținerea unor

circumstanțe atenuante și

coborârea pedepsei sub minimul special

legal, sub acest aspect instanța

fiind ținută a analiza și măsura în care această atitudine a servit efectiv la

lămurirea cauzei, precum și circumstanțele reale ale săvârșirii faptei. Or,

poziția inculpatului

de recunoaștere apare

ca firească în contextul concret al săvârșirii

faptei, iar modalitatea

în care a fost ucisă victima, numărul și intensitatea loviturilor aplicate

relevă o gravitate a infracțiunii în raport de care pedeapsa de 16 ani

închisoare apare ca necesară

pentru

realizarea scopului său preventiv-educativ.

Nici lipsa antecedentelor penale ale

inculpatului nu justifică reducerea pedepsei, cât timp periculozitatea socială

deosebit de ridicată a inculpatului trebuie apreciată și prin prisma

agresivității extreme de care acesta a dat dovadă și a modalității în care a

suprimat viața victimei.

În raport de aceste elemente, instanța

de apel a apreciat că

numai o pedeapsă

orientată într-un cuantum mediu poate asigura

atingerea scopului său

preventiv-educativ și este de natură a permite conștientizarea de către

inculpat a consecințelor faptei

sale,

precum și formarea unei noi atitudini față de valoarea socială

ocrotită

de dispozițiile art. 174 C. pen.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.T.,

invocând

cazul de casare prevăzut de art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. și

solicitând reducerea pedepsei , pe care o apreciază ca fiind prea aspră în

raport cu circumstanțele sale personale, lipsa antecedentelor penale, conduita

bună înainte și după săvârșirea faptei, recunoașterea faptei.

Examinând

hotărârea recurată prin prisma criticii formulate și

a cazului de casare în care aceasta se încadrează,

Curtea constată

că recursul este nefondat.

Inculpatul M.T. a recunoscut în mod

constant săvârșirea infracțiunii de omor pentru care a fost trimis în

judecată, constând în aceea că, în noaptea de 1

ianuarie 2008,pe fondul

unui conflict spontan, i-a aplicat victimei P.N.

multiple și intense lovituri cu pumnii și picioarele și apoi l-a sugrumat, cauzându-i

leziuni care au determinat decesul acesteia.

Declarațiile inculpatului se

coroborează cu alte mijloace de probă, între care procesul verbal de cercetare

la fața locului, raportul de expertiză medico-legală(examen ADN) și declarațiile

martorilor audiați în cauză, toate acestea dovedind săvârșirea cu vinovăție de

către inculpat a infracțiunii pentru care este cercetat.

În ce

privește individualizarea pedepsei, Curtea apreciază că

atât

instanța de fond, cât și cea de apel au avut în vedere toate criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv atât gradul de pericol social ridicat

al faptei comise(dedus nu doar din urmarea produsă, ci și din modul în care

inculpatul a acționat-decesul victimei fiind rezultatul loviturilor repetate pe

care i Ie-a aplicat inculpatul, urmate de sugrumarea acesteia), cât și

circumstanțele personale ale inculpatului și conduita sa procesuală (lipsit de

antecedente penale, cu o atitudine constant sinceră).

Circumstanțele personale favorabile

inculpatului, ca și conduita procesuală corectă nu justifică însă un tratament

sancționator mai blând, având în vedere gravitatea infracțiunii de care se face

vinovat și, mai ales, modalitatea în care inculpatul a suprimat viața victimei.

În

consecință, pedeapsa aplicată inculpatului, orientată într-un

cuantum moderat, este de natură să asigure realizarea scopului general

înscris în art. 52 C. pen., neexistând motive pentru coborârea ei sub limita

stabilită de instanța de fond și confirmată implicit de instanța de apel.

Pentru aceste considerente în baza art.

385/15 pct. 1lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpat, cu deducerea prevenției la zi și obligarea sa la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpatul M.T. împotriva deciziei penale nr. 275/A din 24 noiembrie 2008 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării

preventive de la 1 ianuarie 2008 la 3 martie 2009.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din

oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 martie 2009.