ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3169/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la 31 octombrie

2006, reclamanții A.A. și O.S. au chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Român

pentru Adopții, solicitând anularea actului administrativ nr. 643/2006, prin

care pârâtul a refuzat rezolvarea legală a cererii, respectiv, transmiterea

cererii și documentației, la instanța de judecată, pentru încuviințarea

adopției minorei C.N.I. și obligarea pârâtului să primească cererea și

documentația de adopție a minorei, pe care să le transmită instanței de judecată

competente.

În motivarea cererii, reclamanții au

arătat că, înainte de intrarea în vigoare Legii nr. 273/2004 au formulat cerere

de adopție a minorei.

Cererea a fost formulată sub imperiul

Legii nr. 347/2002 care nu interzicea adopțiile internaționale, astfel încât

pârâtul avea obligația să o soluționeze.

Prin sentința civilă nr. 157 din 18

ianuarie 2007, pronunțată în dosarul nr. 9768/2/2006, Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de

Apel a reținut că adresa nr. 643/2006 nu reprezintă un act administrativ în

sensul prevăzut de art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004,

întrucât prin aceasta nu s-a adoptat nici o măsură cu privire la statutul

juridic al minorei, ci reclamanții au fost informați cu privire la situația

actuală a copilului, precizându-se că acest copil nu este un copil adoptabil

conform Legii nr. 273/2004.

Instanța de fond nu a reținut nici

existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii de către pârât în

sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care

documentația depusă de reclamanți odată cu cererea de adopție a copilului a

fost restituită motivat de faptul că la acea dată nu mai exista reglementarea

legală care să permită soluționare cererilor de adopții internaționale.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs

reclamanții, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții consideră că, instanța de fond

prin respingerea acțiunii ca inadmisibilă, a interpretat și aplicat greșit

dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. e)

și n), concluzionând că adresa nr. 643/2006 nu are caracterul unui act

administrativ.

În cauză sunt îndeplinite dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, s-au încălcat drepturile

subiective, legale, privind realizarea interesului superior al copilului aflat

în dificultate, cât și dreptul recurenților de a forma o familie, cu copii

adoptați, drepturi recunoscute de legile românești și reglementările

internaționale.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Se arată că adresa nr. 643 din 2

februarie 2006, nu întrunește condițiile cerute de Legea nr. 554/2004, pentru a

fi calificată ca act administrativ dând naștere, modificând sau stingând

raporturi juridice, întrucât prin adresa invocată nu au luat naștere, nu s-au

modificat și nu s-au stins raporturi juridice.

Actul a cărui anulare se cere nu

constituie act administrativ, nu a dispus nimic cu privire la statutul

copiilor, deoarece intimata nu are competența legală în a se pronunța asupra

adoptabilității unui copil, acesta fiind atributul exclusiv al instanței

judecătorești competente.

Intimatul apreciază că nu se poate vorbi

nici de existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, în sensul

art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care

documentația depusă împreună cu cererea de adopție a copilului a fost

restituită motivat de faptul că la acea dată s-a instituit moratoriul asupra

adopțiilor internaționale, iar acest caz nu a fost considerat excepțional.

Mai mult, la data depunerii cererii de

adopție nu mai exista temei legal pentru analizarea acesteia și trimiterea

către instanța de judecată.

În mod corect a reținut instanța de fond,

că înscrisul nr. 643/2006 nu constituie act administrativ, ci o simplă adresă

prin care cetățenii italieni erau informați despre situația copilului solicitat

spre adopție și despre cadrul legislativ în materia adopției.

Recursul este fondat.

Recurenții-reclamanți au formulat acțiune

în contencios administrativ, pentru nesoluționarea cererii având ca obiect transmiterea

către instanța de judecată a solicitării de adopție a minorei C.N.I.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. h) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Recurenții–reclamanți nu au invocat

prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a

rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Împrejurarea conform căreia cererea de

adopție a fost restituită pe considerentul că la data formulării acesteia nu

mai exista reglementare legală care să permită soluționarea adopțiilor

internaționale nu constituie un motiv de inadmisibilitate.

Existența refuzului nejustificat sau nereținerea

existenței refuzului nejustificat se poate demonstra numai în condițiile

analizării fondului acțiunii.

Instanța de fond era datoare să respingă

excepția inadmisibilității acțiunii și să procedeze la analiza temeinicie sau

netemeiniciei motivelor invocate de pârât pentru refuzul de soluționare a

cererii de adopție.

Neprocedând în acest mod, instanța de

fond a pronunțat o hotărâre criticabilă, dată cu aplicarea greșită a legii.

Urmează ca în temeiul art. 20 din Legea

nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., recursul să fie admis.

În temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004,

și art. 312 alin. (3), (5) C. proc. civ., se va casa hotărârea recurată și se

va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.A. și O.S.

împotriva sentinței civile nr. 157 din 18 ianuarie 2007 pronunțată de dosarul

nr. 9768/2/2006 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, în contradictoriu cu Oficiul Român pentru Adopții.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21

iunie 2007.