ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2003/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24

septembrie 2008, reclamanta SC A.B. SA, prin administratorul P.D. a chemat în

judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând anularea deciziei V.P. 4/3751 din 22

mai 2008, prin care au fost anulate înlesnirile la plată și eșalonările

acordate prin Ordinul Comun 762/2003, precum și anularea somației de plată nr.

7630 din 26 august 2008, privind executarea sumei de 225.438,28 RON.

În motivarea acțiunii reclamanta arată că

s-a privatizat în anul 2002, beneficiind de facilități fiscale, constând în

eșalonări la plată a obligațiilor fiscale restante, precum și de amânări în

vederea scutirii de la plată a dobânzilor și penalităților aferente acestor

sume.

În luna mai 2008 pârâta a anunțat-o pe

reclamantă că i-au fost anulate aceste facilități, datorită unor întârzieri la

plată.

Curtea de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 198/CA din 5 noiembrie 2008 a

admis acțiunea formulată de reclamantă și a anulat actele administrative

contestate de aceasta, cu motivarea că cele două întârzieri la plată, remediate

în intervalul de 90 de zile, nu justifică anularea facilităților prevăzute în

Ordinul Comun, iar dispozițiile Legii nr. 266/2006 invocate de pârâtă nu sunt

aplicabile în speță.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs pârâta A.V.A.S., susținând în esență că societatea nu a făcut dovada

respectării obligațiilor referitoare la achitarea la scadență a ratelor de

eșalonare aferente lunilor octombrie 2006 și aprilie 2007 și la achitarea

obligațiilor FNUASS, conform prevederilor art. 4 din Ordinul Comun, precum și a

respectării prevederilor Ordinului Comun și după termenul prevăzut în Legea nr.

266/2006.

Sub un alt aspect pârâta critică

sentința, arătând că aceasta a fost dată cu încălcarea competenței altei

instanțe.

Recursul este nefondat.

Referitor la motivul de casare prevăzut

de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., acesta este nefondat.

Ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 3 C.

proc. civ. se referă la necompetența instanțelor sub aspectul al competenței

materiale și nu al competenței teritoriale invocate de recurentă.

Sesizarea de către societatea reclamantă

a instanței de contencios administrativ și nu a celei comerciale se datorează

faptului că obiectul acțiunii îl constituie anularea unui act administrativ

emis nelegal.

Dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004 lasă la alegerea reclamantului dacă să se adreseze instanței de la

domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

Pe fondul litigiului se constată că prima

instanță a interpretat corect dispozițiile art. 3 alin. (4) și art. 4 din

Ordinul Comun nr. 762 din 1 octombrie 2003, care reglementează modul de

utilizarea a garanției constituite la dispoziția recurentei pârâte.

În situația în care nu se face plata la

termenul stabilit, este utilizată garanția pentru stingerea ratelor cât și a

obligațiilor curente, iar societatea este obligată să reîntregească garanția

până la următorul termen de plată din eșalonare.

Dispozițiile art. 4 din Ordinul Comun

prevăd un termen de grație de 90 de zile în care societatea este obligată să

facă toate plățile scadente și neonorate și numai după trecerea acestui termen

dacă societatea nu face dovada achitării tuturor restanțelor, se poate susține

că facilitățile se anulează.

Așa fiind, în mod corect instanța de fond

a apreciat că o întârziere de 3 zile și respectiv de 77 de zile nu putea atrage

anularea facilităților, în condițiile în care societatea a reîntregit garanția

și în final a achitat în avans și integral toate ratele din eșalonare.

Așa fiind, recursul declarat de pârâtă va

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de A.V.A.S. București, împotriva sentinței civile nr. 198/CA

din 5 noiembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

aprilie 2009.