ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4000/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 29 octombrie 2007, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, D.G.P. București și Ministerul Economiei și Finanțelor, plata primelor de concediu pe anii 2004-2005 actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective precum și la plata de daune interese conform art. 1088 alin. (1) și (2) C. civ.. Pârâta D.G.P. București a invocat excepția lipsei de obiect a cauzei.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 37 din 9 ianuarie 2008, a respins excepția lipsei de obiect; a admis în parte acțiunea ; a obligat pârâții să plătească reclamantului primele de concediu pentru anii 2004-2005 actualizate cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective; a respins capătul de cerere privind acordarea de daune interese. Cu referire la excepția lipsei de obiect instanța a reținut că intrarea în vigoare a O.U.G. nr.146/2007 nu a determinat lipsa de obiect a acțiunii deoarece drepturile bănești pretinse nu au fost achitate. Pe fondul cauzei s-a reținut că potrivit art. 37 din O.G.

nr. 38/2003 reclamantul are dreptul la prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. S-a reținut, de asemenea, că măsura suspendării succesive, prin legile bugetare, a respectivelor dispoziții legale nu a avut ca efect decât amânarea punerii în aplicare a acestora, neechivalând cu lipsa temporară a dreptului însuși. În legătură cu capătul de cerere privind acordarea de daune interese s-a reținut că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului suferit. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor susținând că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal și nici nu este motivată. Recurentul a arătat că nu există identitate între persoana celui chemat în judecată și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, atât timp cât, primele de concediu derivă dintr-un raport de serviciu al cărui subiect nu este Ministerul Economiei și Finanțelor.

S-a mai arătat că legitimarea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor nu este justificată nici de dispozițiile art. 21 și art. 28 din Legea nr. 500/2002, precum și art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 22/ 2002. Recursul se va admite, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Obiectul acțiunii îl constituie, în cauză, obligarea pârâților la plata primelor de concediu pentru perioada 2004 - 2005. În mod eronat însă instanța de fond a obligat și Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească drepturile salariale stabilite, în condițiile în care, prin O.G. nr. 22/2002 s-a reglementat modalitatea de executare a obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. În conformitate cu prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile care se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.

Prin urmare, în cauză, obligațiile de plată ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative în temeiul unui titlu executoriu (cum ar fi o hotărâre judecătorească prin care s-ar admite pretențiile reclamantului) se realizează din sumele aprobate acestuia, fără nici o legătură cu competențele Ministerului Economiei și Finanțelor în materie de buget. Intimatul pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative are calitate de ordonator principal de credite, iar potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.

Faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat nu are relevanță în speță, atâta timp cât, potrivit prevederilor art. 28 lit. d)-e) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor bugetelor locale. Având în vedere că recurentul nu este parte nici în raportul de drept material dedus judecății, curtea de apel a greșit când a obligat această autoritate să plătească alături de ceilalți pârâți sumele pretinse de reclamantul-intimat, în absența calității procesuale pasive a respectivei autorități. Pentru considerentele expuse, recursul va fi admis, se va modifica sentința atacată, în sensul că se va respinge acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsă de calitate procesuală pasivă, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 37 din 9 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2008.