ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3233/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 653/59 din 23 martie 2007, reclamantul R.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, anularea hotărârii nr. 10151 din 1 martie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde beneficiul drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, s-a născut în timpul refugiului părinților săi în localitatea Bicaz, județul Neamț, aceștia fiind nevoiți să-și schimbe domiciliul din Ardealul de Nord, în urma Dictatului de la Viena. Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 114 din 24 aprilie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamantul R.S.

împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș. A anulat hotărârea nr. 10151 din 1 martie 2007 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i acorde reclamantului drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 modificată. În motivarea soluției s-a reținut că, reclamantul s-a născut în localitatea Bicaz, județul Neamț unde părinții săi au fost strămutați din Bicazul Ardelean, județul Ciuc, dobândind la naștere, statutul de persoană strămutată potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, la fel ca și părinții săi. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, pârâta, Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând în esență că, reclamantul nu dovedește calitatea de persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, întrucât la data de 24 aprilie 1942 când părinții săi au fost strămutați din localitatea Bicazul Ardelean, județul Ciuc în localitatea Bicaz, județul Neamț, reclamantul nici nu era conceput, fiind născut la un interval de 27 luni ulterioare strămutării, iar nu într-un interval maxim de 300 de zile de la data începerii perioadei de strămutare a părinților săi. Examinând sentința atacată în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii se constată că, recursul este nefondat.

Este necontestat că reclamantul R.S., fiul lui S. și E. s-a născut la data de 27 iulie 1944, în localitatea Bicaz, raionul Piatra Neamț, unde părinții săi au fost strămutați din Bicazul Ardelean, județul Ciuc, urmare Dictatului de la Viena. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana-cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că, reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați din localitatea de domiciliu, Bicazul Ardelean, județul Ciuc, în localitatea Bicaz, raionul Piatra Neamț, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a strămutării. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și / sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o îndemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului / strămutării a suferit în mod direct, toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice. Prevederile legale referitoare la stabilirea filiației la care se face referire în motivarea recursului nu au nici o legătură cu dispozițiile legale incidente cauzei.

În speță se pun în discuție drepturile personale ale copilului născut în timp ce părinții săi se aflau în refugiu sau erau strămutați, iar nu calitatea nou născutului de succesor legal al părinților, reglementată de Codul civil – Cartea III, art. 650 și urm. În consecință, soluția instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmează să fie respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 114 din 24 aprilie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2007.