ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3640/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta M.F. a chemat în judecată Casa Județeană

de Pensii Timiș, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care a va pronunța să

dispună anularea hotărârii nr. 10360 din 21 martie 2008 emisă de pârâtă și să

fie obligată aceasta să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că în mod nelegal pârâta i-a refuzat recunoașterea

drepturilor de persoană strămutată, deși este fiica numiților I.F. și I.C.,

strămutați din comuna Caramanlâ județul Caliacra.

Curtea de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 117 din 6 mai 2008

a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr. 10360

din 21 martie 2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să elibereze pe seama

reclamantei o nouă decizie prin care să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că reclamanta a avut domiciliul imediat după naștere, la

părinții săi, deci domiciliul de persoană strămutată, fiindu-i aplicabile

dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

A mai reținut că precizările

Casei Naționale de Pensii sunt irelevante în cauză întemeindu-se pe prevederile

legale privitoare la stabilirea filiației care nu au legătură cu statutul de

refugiat sau strămutat.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Casa Județeană de Pensii

Timiș.

Recurenta a susținut în

esență că reclamanta nu dovedește calitatea de persoană strămutată în altă

localitate decât cea de domiciliu, întrucât este născută la data de 17 aprilie

1944 în localitatea Mangalia județul Constanța iar părinții săi au fost

strămutați din localitatea Caramanlâ județul Caliacra în luna septembrie 1940.

A mai susținut recurenta că

intimata ar fi putut beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000

doar în cazul în care s-ar fi născut în intervalul de 300 de zile de la data

refugiului părinților săi.

Examinând cauza în raport cu

toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și

apărările formulate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii,

inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fot

modificată, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetatea

român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie

1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după

cum urmează:

"c) a fost refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate;" iar art. 2 din H.G .nr. 127/2002

privind aprobarea Normelor pentru aplicare prevederilor O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945

din motive etnice explicitează ce se înțelege prin persoană strămutată în altă

localitate, respectiv „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să

își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. In această

categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum

și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat

bilateral".

În cauză, este necontestat

că intimatul - reclamant s-a născut „după strămutarea părinților săi” la data

de 17 aprilie 1944 în Mangalia, județul Constanța. Or, această situație, astfel

cum corect a reținut și instanța de fond, a avut aceleași consecințe datorate

condițiilor precare de viață ale familiei sale și asupra intimatului -

reclamant.

Într-adevăr, Înalta Curte

constată, contrar celor susținute de recurenta - pârâtă, că ceea ce prezintă

relevanță în soluționarea cauzei este, pe de o parte, calitatea părinților

intimatei - reclamante de persoane care au făcut obiectul unui schimb de

populație, iar, pe de altă parte, faptul că acesta s-a născut în perioada

prevăzută de lege, (6 septembrie 1940 – 6 martie 1945) când atât părinții cât

și copiii acestora au suferit ca urmare a strămutării.

Înalta Curte, constată

astfel că atât soluția instanței de fond cât și motivarea acesteia exprimă un

mod corect, precis și necontradictoriu de stabilire a situației de fapt și de

înțelegere a legii în resorturile și finalitatea acesteia.

Mai mult, Înalta Curte

constată că instanța de fond a considerat corect că a raționa altfel ar însemna

ca la condiții identice în urma strămutării, să se aplice un regim juridic

diferențiat, încălcându-se principiile constituționale ale egalității de

tratament și ale nediscriminărilor sociale, principii prevăzute și de Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (cu denumirea

simplificată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului).

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și

neconstatându-se existența vreunui motiv de casare recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Timiș urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 117 din 6 mai

2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi octombrie 2008.