ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1526/2008

Asupra recursului penal de față;

Prin încheierea de ședință din 7 aprilie 2008 a Curții de Apel Cluj,

secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 559/33/2008, în baza art.

29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 s-a dispus sesizarea Curții Constituționale

cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr.

508/2004 excepție ridicată de inculpații H.G. și L.V.

În baza art. 29 alin. (5) din legea nr. 47/1992 s-a dispus

suspendarea judecării recursului până la

soluționarea excepției de

neconstituționalitate.

S-a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzută de art. 29

din Legea nr. 47/1992, întrucât aceasta vizează calitatea procesuală a

recurentului, iar în cazul admiterii acestei excepții recursul ar fi

inadmisibil.

Expunându-și punctul de vedere cu privire la excepția formulată, instanța

a apreciat că textul de lege invocat nu contravine prevederilor Constituției întrucât

potrivit art. 129 din Legea fundamentală, Ministerul Public poate exercita

căile de atac în condițiile prevăzute de lege împotriva hotărârilor

judecătorești, iar conform art. 385

2

raportat la art. 362 C. proc. pen., calea de

atac a recursului poate fi

promovată de către procuror, fără ca legea să distingă între procurorul de

ședință și cel la urmărire penală.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs D.I.I.C.O.T – B.T. Maramureș,

susținându-se în esență, cu ocazia dezbaterilor, că excepția de

neconstituționalitate invocată de către inculpați nu întrunește condițiile de

admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Examinând, în condițiile art. 303 alin. (7) C. proc. pen., încheierea

atacată, Curtea constată că recursul este fondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin încheierea de ședință

din 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 3118/100/2007

s-au admis cererile formulate de inculpații H.G. și L.V. și s-a înlocuit măsura

arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara prevăzută

de art. 145

1

C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs D.I.I.C.O.T – B.T.

Maramureș, ce face obiectul dosarului nr. 559/33/2008 al Curții de Apel Cluj.

La termenul de judecată din 7 aprilie 2008,după formularea și

respingerea unei cereri de recuzare a completului de judecată, apărătorul

inculpatului H.G., susținut de apărătorul inculpatului L.V., a invocat excepția

inadmisibilității recursului, întrucât „procurorul D.I.I.C.O.T., dacă nu a

participat la judecata cauzei în fond, în condițiile art. 2 alin. (3) din Legea

nr. 508/2004, nu poate exercita căile de atac”.

După deliberare, instanța de recurs a respins excepția de

inadmisibilitate invocată de apărătorii celor doi inculpați, situație în care

apărătorul inculpatului H.G. a invocat excepția de neconstituționalitate a art.

2 alin. (3) din Legea nr. 508/2004.

Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 508/2004 „procurorii

parchetelor de pe lângă instanțele competente participă la judecarea oricărei

cereri adresate instanțelor de judecată în cauzele de competența direcției,

precum și la judecarea în fond și în căile de atac, în cauzele în care D.I.I.C.O.T.

a sesizat instanțele de judecată, punând concluzii și exercitând căile legale

de atac, cu excepția cazurilor în care procurorii D.I.I.C.O.T. încunoștințează

parchetul de pe lângă instanța competentă și instanța că vor participa în mod

direct”.

Acest text de lege trebuie coroborat cu alin. (2) al aceluiași

articol potrivit căruia „D.I.I.

C.O.T. exercită

drepturile și îndeplinește obligațiile procedurale prevăzute de lege, în

cauzele

privind infracțiunile atribuite prin

prezenta lege în competența sa”,

ceea ce înseamnă că procurorii

Direcției participă la judecată și

exercită

căile de atac prevăzute de lege în cauzele de competenta

D.I.I.C.O.T.

Curtea reține că pentru a fi admisibilă, o excepție de

neconstituționalitate trebuie să privească o dispoziție dintr-o lege sau

ordonanță care are legătură cu soluționarea cauzei, ceea ce înseamnă că soluția

ce urmează a fi dată în acea cauză depinde de textul a cărui

neconstituționalitate se invocă.

În speță, art. 2 alin. (3) din Legea nr. 508/2004

nu are legătură cu

soluționarea cauzei cu care Curtea de

Apel Cluj fusese investită, întrucât pe de o parte acesta nu face decât să

legitimeze

și dreptul procurorilor din

cadrul parchetelor obișnuite (de pe lângă

instanțele competente) de a

participa la judecata, respectiv de a exercita căile de atac în cauzele de

competența

D.I.I.C.O.T., reglementând din

punct de vedere administrativ modul

în care acestea vor avea loc (încunoștințarea

parchetului, respectiv a instanței competente de către procurorii D.I.I.C.O.T.,

atunci când aceștia participă în mod direct la judecată).

Pe de altă parte, din încheiere rezultă că invocarea acestui text de

lege a fost făcută de inculpați în sprijinul inadmisibilității recursului, excepție

asupra căreia instanța se pronunțase deja, anterior invocării excepției de

neconstituționalitate, ceea ce înseamnă că acest text nu mai putea influența

soluția instanței în sensul admisibilității sau nu a recursului.

Cu atât mai mult, textul invocat nu are legătura cu soluționarea cauzei

în măsura în care pune în discuție participarea procurorilor D.I.I.C.O.T. la

judecarea cauzelor de competența Direcției; soluționarea cauzei, adică

pronunțarea unei soluții de admitere sau respingere a recursului, nu este

influențată de modul concret în care Ministerul Public a fost reprezentat la

judecată (prin procuror D.I.I.C.O.T sau procuror de la un parchet obișnuit).

Prin urmare, nefiind îndeplinită una dintre condițiile de

admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate prevăzută de art. 29

din Legea nr. 47/1992, Curtea va admite recursul declarat în cauză,

va casa încheierea recurată și va respinge

cererea inculpaților de

sesizare a Curții Constituționale.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.I.I.C.O.T. – S.T. Maramureș împotriva

încheierii din 7 aprilie

2008 a Curții de

Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în

dosarul nr. 559/33/2008.

Casează încheierea recurată și

rejudecând:

Respinge cererea inculpaților H.G. și L.

V. de sesizare a Curții Constituționale, constatând că excepția de

neconstituționalitate este inadmisibilă.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 40 lei, se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30

aprilie 2008.