ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2359/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, având pe rol spre soluționare recursurile declarate de inculpații M.S., M. M. și de către partea civilă D.G.F. P.J. Cluj împotriva deciziei penale nr. 72/ A din data de 23 martie 2009, pronunțată în dosar nr. 5956/211/2006 al Tribunalului Cluj, la termenul din 9 iunie 2009, a fost sesizată de către inculpați, prin apărător ales, cu o cerere de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 alin. (1) C. proc. pen. Prin aceeași cerere inculpații au solicitat și suspendarea judecării cauzei până la soluționarea Prin încheierea din aceeași dată, pronunțată în dosarul nr. 5956/211/2006, instanța de ultim control judiciar a dispus, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii formulată de inculpații M.S.

și M.M., de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 alin. (1) C. proc. pen., obligându-i la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat și fixând, totodată, termen pentru soluționarea cauzei, în recurs, la 23 iunie 2009. Pentru a dispune astfel, instanța de ultim control judiciar a constatat că, din punct de vedere formal, cerințele de admisibilitate a unei excepții de neconstituționalitate nu sunt îndeplinite în speță, nefiind întrunite cumulativ cerințele art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr. 47/1992 republicată, întrucât excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 alin. (1) C. proc.

pen., nu are legătură cu soluționarea cauzei. Astfel, s-a reținut că dispozițiile art. 99 alin. (1) C. proc. pen., reglementează ridicarea silită de obiecte sau de înscrisuri și prevăd că organul de urmărire penală sau instanța de judecată, dispune ridicarea silită a obiectelor sau înscrisurilor cerute, dacă acestea nu sunt predate de bunăvoie. De asemenea, s-a relevat că dispozițiile art. 96 C. proc. pen., instituie obligația organelor de urmărire penală de a ridica obiectele și înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal, iar art. 97 C. proc. pen., reglementează obligația persoanei fizice sau juridice, în posesia căreia se află obiectele sau înscrisurile, de a le preda sub luare de dovadă, organului de urmărire penală sau instanței de judecată, la cererea acestora.

Totodată, s-a mai constatat că din procesul-verbal încheiat, la data de 14 iunie 2002, de către organele de poliție, a rezultat că au fost descoperite obiecte și înscrisuri ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal, menționându-se că „în urma controlului efectuat documentele găsite în biroul magazinului și menționate în prezentul proces verbal au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor”. De asemenea, așa cum a rezultat din scriptul intitulat „D.”, încheiat la data de 5 iulie 2002, respectivele obiecte și înscrisuri au fost predate de bunăvoie de către inculpatul M.S., administrator la SC S. SRL, documentul fiind semnat și ștampilat cu mențiunea „Am predat”, iar obiectele și înscrisurile respective, au fost predate de bunăvoie în temeiul art. 97 C. proc.

pen. S-a conchis că obiectele respective nu au fost ridicate silit, în temeiul art. 99 alin. (1) C. proc. pen., astfel că s-a constatat că acest text de lege nu a fost aplicat în speța de față. Constatând că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 alin. (1) C. proc. pen., nu are legătură cu obiectul cauzei dedusă judecății, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a considerat că nu se impunea analiza detaliată a tuturor aspectelor evidențiate de cei doi inculpați în argumentarea admisibilității excepției și, prin urmare, a apreciat ca fiind inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată. Împotriva încheierii mai sus-menționate, în termen legal, au formulat recurs, prin apărător ales, avocat l.E., inculpații M.S.

și M.M., întemeind-o pe dispozițiile art. 29 și următoarele din Legea nr. 47/1992, fără însă a o motiva în scris. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, încheierea atacată, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile formulate de inculpații M.S. și M.M. sunt nefondate, pentru considerentele ce vor urma.

Se mai constată că, recursurile declarate de inculpați împotriva încheierii din 9 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori (ca instanță de recurs), sunt admisibile, întrucât potrivit Deciziei XXXVI din 11 decembrie 2006, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, încheierile instanțelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizarea a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, sunt supuse căii de atac a recursului, așa cum este și cauza de față.

Potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea acestei instanțe este posibilă cu o excepție de neconstituționalitate, sub rezerva îndeplinirii a trei condiții, supuse verificării de către instanța în fața căreia se ridică o atare excepție și care, în măsura în care constată îndeplinirea lor, va proceda la sesizarea Curți, iar pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă.

Astfel, în primul rând, excepția de neconstituționalitate trebuie să privească o lege ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, în al doilea rând aceasta trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, indiferent dacă este vorba de o normă juridică de drept material sau o normă juridică de drept procesual și, în fine, a treia condiție reglementată de prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 se referă la prevederi legale care odată constatate ca fiind neconstituționale de către Curtea Constituțională, nu mai pot face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. Aceasta înseamnă că este posibilă sesizarea curții cu o excepție de neconstituționalitate vizând prevederi legale în legătură cu care aceasta și-a exprimat anterior opinia că ar fi conforme cu legea fundamentală.

Or, în speță, Înalta Curte constată că instanța de ultim control judiciar a apreciat, în mod justificat, că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 99 alin. (1) C. proc. pen., nu are legătură cu cauza dedusă judecății, întrucât inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați, în primă instanță, după cum urmează: - inculpatul M.S., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 12, 13 și 14 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; - inculpata M.M., pentru săvârșirea complicității la infracțiunile de evaziune fiscală și fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 14 din Legea nr. 87/1994 și fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 40 C. pen., din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Pe de altă parte, examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin decizia penală nr. 45/R/2009 din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. 67/33/2009, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenții M.S.

și M.M. împotriva încheierii penale din 12 ianuarie 2009 a Tribunalului Cluj. Așadar, anterior, prin încheierea pronunțată la 12 ianuarie 2009, Tribunalul Cluj a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de aceeași inculpați de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea aceleiași excepții de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 alin. (1) C. proc. pen., apreciind-o ca neavând nicio legătură cu speța dedusă judecății. Totodată, se mai constată că în mod corect s-a reținut că ridicarea documentele contabile care au fost puse la dispoziția G.F. Cluj, nu a avut loc în temeiul art. 99 alin. (1) C. proc. pen., referitor la ridicarea silită de înscrisuri, în cadrul actelor premergătoare, acest temei nefiind invocat nici măcar în cuprinsul procesului verbal de control din 14 iunie 2002, iar urmărirea penală a fost începută ulterior controlului desfășurat, prin procesul verbal de începere a urmăririi penale din 25 iulie 2002, pentru inculpatul M.S.

și la 8 august 2002 pentru inculpata M.M. Prin urmare, recursurile declarate de inculpați sunt nefondate întrucât, pe de o parte, textul art. 99 alin. (1) C. proc. pen., atacat cu excepția de neconstituționalitate, nu are legătură cu soluționarea cauzei dedusă judecății, iar pe de altă parte a mai fost supus anterior analizei, fiind, de asemenea, respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu aceeași excepție, invocată de către aceeași inculpați. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.S. și M.M. împotriva încheierii din 9 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 5956/211/2006.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru aceștia conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.S. și M.M. împotriva încheierii din 9 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 5956/211/2006. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2009.