ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 495/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 79 din 30 iunie 2008 a Curții de Apel Bacău a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea reclamantului A.A. în contradictoriu cu M.A.N., precum și cererea de intervenție formulată de A.Ș. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul mai înainte de a se adresa instanței cu cererea de anulare a ordinelor de trecere în rezervă și de obligare a pârâtului la plata drepturilor bănești, nu a urmat procedura obligatorie prevăzută de lege, în sensul că nu a solicitat autorității pârâte revocarea actului administrativ emis. Instanța de fond a reținut că în cauza dedusă judecății, neîndeplinirea procedurii prealabile reprezintă un „fine de neprimire” și în consecință acțiunea reclamantului nu poate fi primită.

Pentru aceleași considerente cererea de intervenție formulată de A.Ș. a fost respinsă ca inadmisibilă. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul și intervenienta. În cererea de recurs se arată că sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, deoarece recurenții au solicitat audiență la M.A.N. pentru anularea celor două ordine de trecere în rezervă. În motivele de recurs se solicită anularea celor două odine, emise cu abuz de M.A.N., recalcularea pensiei, obligarea la plata daunelor morale, acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 7/1998, acordarea retroactivă a alocațiilor de stat pentru copii. S-au făcut referiri și la excepția autorității de lucru judecat și a excepției prescripției dreptului la acțiune, excepții invocate de M.A.N.

în întâmpinare. După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Reclamantul, a solicitat, în fața instanței de fond, anularea ordinelor de trecere în rezervă nr. 522 din 25 iulie 1993 și nr. 855 din 9 septembrie 1993 ale M.A.N. Instanța de fond a respins acțiunea reclamantului ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile, ca și cererea de intervenție formulată de A.Ș. În motivele de recurs singurele critici referitoare la soluția instanței de fond se referă la faptul că reclamantul ar fi îndeplinit procedura prealabilă prin audiența pe care a avut-o la M.A.N.

Așa cum a reținut și instanța de fond, în conformitate cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Acest text instituie obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, motiv pentru care neîndeplinirea acesteia atrage inadmisibilitatea acțiunii, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc.

civ., ceea ce înseamnă că instanța sesizată cu o cerere în anularea actului administrativ are obligația înainte de a soluționa cererea pe fond, să examineze efectuarea procedurii prealabile. Chiar și în cazul cererilor de intervenție principală se impune respectarea aceleiași cerințe a plângerii prealabile, mai ales că cererea de intervenție a fost precizată ca fiind formulată potrivit art. 50 C. proc. civ., adică o cerere de intervenție în interes propriu. Prin instituirea obligativității îndeplinirii procedurii prealabile nu se încalcă accesul liber la justiție ci se respectă o condiție impusă de legea specială în materie. Pentru a fi considerată îndeplinită procedura administrativă prealabilă se cere ca aceasta să fie adresată autorității publice care a emis actul administrativ, în scopul revocării actului a cărui anulare se solicită și ea să fie realizată anterior introducerii acțiunii în fața instanței de contencios administrativ.

Cum reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii acestor condiții, instanța de fond a respins acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu ca inadmisibilă. Nu pot fi reținute susținerile reclamantului ce vizează îndeplinirea procedurii prealabile prin audiența pe care a avut-o la M.A.N. pentru că nu există nici o dovadă în acest sens. Din actele depuse la dosar (fila 8 dosar fond) rezultă că în cadrul audienței din data de 10 decembrie 2007 reclamantul a cerut anularea Ordinului nr. 126/1990 al M.A.N. pentru asigurarea respectării principiului unității de comandă în Armata Română, dar nu rezultă că s-ar fi solicitat și anularea Ordinelor nr. 522 din 25 iulie 1993 și nr. 855 din 9 septembrie 1994 ale M.A.N.

care fac obiectul acțiunii. Cum acțiunea reclamantului a fost soluționată pe o excepție fără a fi analizat fondul, nu vor mai fi analizate nici motivele de recurs care se referă la fondul cauzei sau la excepțiile invocate în întâmpinare de pârâtul - intimat. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.A. și A.Ș. împotriva sentinței civile nr. 79 din 30 iunie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2009.