ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 495/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 79 din 30 iunie 2008 a Curții de Apel Bacău a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea reclamantului A.A. în

contradictoriu cu M.A.N., precum și cererea de intervenție formulată de A.Ș.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul mai înainte de a se adresa

instanței cu cererea de anulare a ordinelor de trecere în rezervă și de

obligare a pârâtului la plata drepturilor bănești, nu a urmat procedura

obligatorie prevăzută de lege, în sensul că nu a solicitat autorității pârâte

revocarea actului administrativ emis.

Instanța de fond a reținut

că în cauza dedusă judecății, neîndeplinirea procedurii prealabile reprezintă

un „fine de neprimire” și în consecință acțiunea reclamantului nu poate fi primită.

Pentru aceleași considerente

cererea de intervenție formulată de A.Ș. a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs reclamantul și intervenienta.

În cererea de recurs se

arată că sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală,

deoarece recurenții au solicitat audiență la M.A.N. pentru anularea celor două

ordine de trecere în rezervă.

În motivele de recurs se

solicită anularea celor două odine, emise cu abuz de M.A.N., recalcularea pensiei,

obligarea la plata daunelor morale, acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr.

7/1998, acordarea retroactivă a alocațiilor de stat pentru copii.

S-au făcut referiri și la

excepția autorității de lucru judecat și a excepției prescripției dreptului la

acțiune, excepții invocate de M.A.N. în întâmpinare.

După examinarea motivelor de

recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Reclamantul, a solicitat, în

fața instanței de fond, anularea ordinelor de trecere în rezervă nr. 522 din 25

iulie 1993 și nr. 855 din 9 septembrie 1993 ale M.A.N.

Instanța de fond a respins

acțiunea reclamantului ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile, ca

și cererea de intervenție formulată de A.Ș.

În motivele de recurs

singurele critici referitoare la soluția instanței de fond se referă la faptul

că reclamantul ar fi îndeplinit procedura prealabilă prin audiența pe care a

avut-o la M.A.N.

Așa cum a reținut și

instanța de fond, în conformitate cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente,

persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes

legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice

emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de

30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a

acestuia.

Acest text instituie

obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile ca o condiție de exercitare

a dreptului la acțiune, motiv pentru care neîndeplinirea acesteia atrage

inadmisibilitatea acțiunii, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce

înseamnă că instanța sesizată cu o cerere în anularea actului administrativ are

obligația înainte de a soluționa cererea pe fond, să examineze efectuarea

procedurii prealabile.

Chiar și în cazul cererilor

de intervenție principală se impune respectarea aceleiași cerințe a plângerii

prealabile, mai ales că cererea de intervenție a fost precizată ca fiind

formulată potrivit art. 50 C. proc. civ., adică o cerere de intervenție în

interes propriu.

Prin instituirea

obligativității îndeplinirii procedurii prealabile nu se încalcă accesul liber

la justiție ci se respectă o condiție impusă de legea specială în materie.

Pentru a fi considerată

îndeplinită procedura administrativă prealabilă se cere ca aceasta să fie

adresată autorității publice care a emis actul administrativ, în scopul

revocării actului a cărui anulare se solicită și ea să fie realizată anterior

introducerii acțiunii în fața instanței de contencios administrativ.

Cum reclamantul nu a făcut

dovada îndeplinirii acestor condiții, instanța de fond a respins acțiunea și

cererea de intervenție în interes propriu ca inadmisibilă.

Nu pot fi reținute

susținerile reclamantului ce vizează îndeplinirea procedurii prealabile prin

audiența pe care a avut-o la M.A.N. pentru că nu există nici o dovadă în acest

sens. Din actele depuse la dosar (fila 8 dosar fond) rezultă că în cadrul

audienței din data de 10 decembrie 2007 reclamantul a cerut anularea Ordinului nr. 126/1990 al M.A.N. pentru asigurarea respectării principiului unității

de comandă în Armata Română, dar nu rezultă că s-ar fi solicitat și anularea Ordinelor

nr. 522 din 25 iulie 1993 și nr. 855 din 9 septembrie 1994 ale M.A.N. care fac

obiectul acțiunii.

Cum acțiunea reclamantului a

fost soluționată pe o excepție fără a fi analizat fondul, nu vor mai fi

analizate nici motivele de recurs care se referă la fondul cauzei sau la

excepțiile invocate în întâmpinare de pârâtul - intimat.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza I C.

proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.A. și A.Ș. împotriva sentinței civile nr. 79 din 30 iunie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2009.