ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2228/2003

La data de 9 mai 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul M.C.N.și de pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău împotriva deciziei civile nr.12 din 14 martie 2002 a Curții de Apel Bacău – secția civilă. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 9 mai 2003 iar pronunțarea s-a amânat la 19 mai 2003 și 27 mai 2003. C U R T E A Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr.4719 din 27.05.1999 la Tribunalul Bacău, reclamantul M.N.a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Muncii și Protecției Sociale Bacău pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 200.000.000 lei cu titlu de indemnizație pentru perioada iulie 1990 – mai 1999 și daune morale; cuvenită, ca fost deținut politic în baza prevederilor Decretului Lege nr.118/1990.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că prin Hotărârea nr.38 din 31 iulie 1990 a Comisiei Județene de Aplicare a Decretului-Lege nr.188/1990 modificată prin Legea nr.65/1997 i-au fost acordate drepturile cuvenite foștilor deținuți politici din perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, în sensul că i-a fost recunoscută și acordată o vechime în muncă în aceeași unitate, de 22 de ani, precum și o indemnizație lunară de 2.935 lei. Această hotărâre a fost contestată de D.G.M.P.S. Bacău, admisă conform deciziei civile nr.555/91 a Tribunalului Bacău, rămasă definitivă prin efectul prevederilor Decretului-Lege nr.118/90, schimbată în totalitate prin decizia nr.1922/A din 28.08.1998 ca urmare a admiterii cererii de revizuire formulată de reclamant.

În atare condiții, arată reclamantul s-a adresat cu cerere la D.G.M.P.S. Bacău pentru acordarea drepturilor cuvenite, cerere respinsă pe considerentul prescrierii acestora, sens în care, investește instanța cu soluționarea litigiului de față. În cauză, a intervenit și un conflict negativ de competență, care a fost soluționat de Curtea Supremă de Justiție – Secția de Contencios Administrativ prin decizia civilă nr.585 din 21 februarie 2000, în sensul că a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău – secția civilă. Pe rolul Tribunalului Bacău, reclamantul a solicitat la primul termen de judecată mărirea câtimii obiectului acțiunii, în sensul, obligării pârâtei la plata sumei de 300.000 lei pensie și indemnizație conform Decretului-Lege nr.118/1990 și la 500.000 lei daune morale.

S-a cerut introducerea în cauză și a altor pârâți, respectiv director și consilier juridic din cadrul D.M.P.S. pentru a fi obligați în solidar la plata cheltuielilor civile. S-a dispus introducerea în cauză a Casei Teritoriale de Pensii Bacău. Prin sentința civilă nr.392 din 2.10.2001 Tribunalul Bacău a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții D.M.P.S., Bacău, H.L.și C.L.. A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul M.C.N.și a fost obligată pârâta Casa Teritorială de Pensii Bacău să plătească reclamantului suma de 241.773 lei diferență de pensie și 11.688.206 lei indemnizație stabilită conform Hotărârii nr.38 din 31.07.19909.

A fost respinsă acțiunea față de ceilalți pârâți pentru lipsa calității procesuale pasive și s-a dispus restituirea către reclamant a sumei de 6.215.000 lei taxă de timbru nedatorată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut ca legală hotărârea nr.38/31.07.90 a Comisiei Județene Bacău de aplicare a Decretului-Lege nr.118/1990 astfel cum a fost modificat, în sensul că i-a fost recunoscută vechimea neîntreruptă de 22 de ani în aceeași unitate și indemnizația lunară pe perioada 1990-1996, întrucât din anul 1996 i-au fost plătite aceste drepturi. A fost înlăturată prescripția, cursul acesteia fiind întrerupt pe toată perioada cât a fost contestat în justiție. Instanța a stabilit că pârâta nu datorează suma reactualizată, decât de la data de la care a refuzat plata ei, după pronunțarea hotărârii de revizuire.

S-a precizat că toate calculele au fost făcute prin aplicarea coeficientului de inflație din rapotul de expertiză efectuat în cază la sumele stabilite de experți. Împotriva hotărârii menționate, au declarat apel atât reclamantul M. C.N., cât și pârâta Casa Teritorială de Pensii a Județului Bacău. Reclamantul a susținut că litigiul este de competența instanțelor de contencios administrativ și prima insntanță s-a pronunțat asupra unui lucru ce nu i s-a cerut, respectiv a acordării unor sume care nu se regăsesc în rapoartele de expertiză. Pârâta a considerat sentința ca nelegală și netemeinică, în sensul că nu a fost reținută prescripția dreptului la acțiune.

Apelurile au fost respinse ca nefondate prin decizia Curții de Apel Bacău nr.12 din 14.03.2002, reținându-se că potrivit prevederilor art.16 alin.1 lit.b din Decretul nr.167/958, prescripția a fost întreruptă, competența a fost stabilită de Curtea Supremă de Justiție, iar drepturile ce se cuveneau reclamantului au fost acordate asfel cum prevedea Hotărârea nr.38/31.07.190 a Comisiei Județene Bacău pentru aplicarea Decretului-Lege nr.118/1990, precum și prin expertizele efectuate în dosar. În contra, deciziei pronunțată au declarat recurs reclamantul M.C.N.și pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, susținându-se ca și în apel, nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, reiterându-se motivele din apel cu privire la prescripție, cât și competența instanței, ca și sume acordate ce nu se regăsesc în expertize.

Recursurile sunt nefondate. Corect instanța de apel a stabilit întreruperea prescripției dreptului la acțiune în condițiile art.16 alin.1 lit.b din Decretul nr.167/1958 prin introducerea cererii de chemare în judecată formulată de revizuientul M.C.N., cerere care a fost soluționată în favoarea revizuientului prin decizia nr.275 din 17 februarie 1999 a Curții de Apel Bacău – secția civilă, irevocabilă. Prin soluționarea acestei cereri, s-a menținut Hotărârea nr.38 din 31.07.1990 a Comisiei Județene de aplicarea Decretului-Lege nr.118/ 1990, prin care i se recunoscuse, revizuientului drepturile cuvenite ca fost deținut politic. Cât privește recursul reclamantului, se constată că motivele invocate nu sunt de natură să schimbe soluția apelului.

Curtea Supremă de Justiție a hotărât că litigiul de față este de competența secției civile a Tribunalului Bacău situație în care nu se poate accepta excepția de necompetență susținută prin recursul reclamantului. Nu se pot reține nici criticile vizând greșelile instanței de a se pronunța asupra unui lucru care nu s-a cerut, deoarece acțiunea a fost admisă în parte, Casa Județeană de Pensii Bacău fiind obligată să plătească drepturile reactualizate – reclamantului fost deținut politic – dar, numai de la data pronunțării hotărârii de revizuire, așa cum de altfel s-a stabilit prin expertiza A.G., efectuată în dosar. Reținând această stare de fapt și obligând pârâta să plătească despăgubirile majorate numai după data hotărârii judecătorești prin care reclamantul a fost repus în drepturi, prima insntanță a pronunțat o soluție legală ce a fost confirmată în mod corect de instanța de apel.

Față de acestea, recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de reclamantul M.C.N.și de pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău împotriva deciziei civiele nr.12 din 14 martie 2002 a Curții de Apel Bacău – secția civilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2003.