ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6161/2009

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele: Reclamantul Z.F.J. a contestat dispoziția nr. 231 din 10 martie 2008 prin care s-a soluționat cererea de retrocedare a imobilului situat în Jimbolia, înscris în C.F. nr. 5198, în contradictoriu cu pârâtul Primarul orașului Jimbolia, solicitând instanței să dispună anularea parțială a dispoziției, respectiv art. 2, cu referire la ap. 1 - spațiu cu altă destinație (SAD); obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziție prin care să dispună suspendarea procedurilor de retrocedare a apartamentului nr. 1 spațiu cu altă destinație din imobilul susmenționat, până la soluționarea acțiunii prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractelor prin care Consiliul local Jimbolia a vândut acel apartament și terenul aferent.

Î n motivare a arătat că în cadrul procedurilor de retrocedare a imobilului, prin înștiințarea nr. 1891 din 27 februarie 2008 a solicitat pârâtului suspendarea acestor proceduri, până la soluționarea acțiunii, înregistrată la aceeași dată, prin care a cerut Judecătoriei Timișoara să constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare a acelui apartament (nr. 6102 din 30 septembrie 1999 și nr. 1376 din 21 noiembrie 2006). Pârâtul a încălcat prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, a rezolvat pe fond notificarea privind acel apartament. Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 43 pct. 2 din Legea nr. 10/2001, sub sancțiunea nulității absolute, este interzisă înstrăinarea în orice mod a imobilelor dobândite în baza Legii nr. 112/1995, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunilor formulate de persoanele îndreptățite, foști proprietari sau, după caz, moștenitori ai acestora, potrivit art.45 din lege.

Contestatorul nu a formulat critici cu privire la măsurile dispuse prin dispoziția nr. 231 din 10 martie 2008 a Primarului orașului Jimbolia ci, a solicitat anularea parțială a acesteia și emiterea unei noi dispoziții prin care să se suspende procedurile de retrocedare a apartamentului nr. 1 spațiu cu altă destinație, până la soluționare acțiunii având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare a acestuia. Î mpotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul Z.F.J., susținând că este netemeinică și nelegală , întrucât pârâtul în temeiul art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu trebuia să rezolve notificarea pe fond ci, dat fiind că a fost înștiințat de existența litigiului având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare- cumpărare, trebuia să suspende procedura administrativă de restituire până la soluționarea irevocabilă a acestei acțiuni.

Contestatorul a mai invocat nelegalitatea sentinței și în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001, care consideră că au fost încălcate și care prevăd că valoarea despăgubirilor se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare, iar instanța a stabilit valoarea acestor despăgubiri raportata la data înstrăinării imobilului.

Instanța de apel a apreciat că acțiunea în anularea contractului de vânzare-cumpărare a fost inițiată de contestator mult după termenul permis de Legea nr. 10/2001, având în vedere dispozițiile art. 46 alin. (2), coroborat cu art. 45 și art. 47 din același act normativ, care prevăd că în cazul acțiunilor formulate potrivit art. 45 și art. 47, procedura de restituire începută în temeiul prezentei legi este suspendată până la soluționarea acelor acțiuni prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar persoana îndreptățită va înștiința de îndată persoana notificată, potrivit art. 22 alin. (1) din lege. Cu privire la critica referitoare la valoarea despăgubirilor, Curtea a apreciat că este o cerere nouă în apel, care în raport de dispoz.

art. 294 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi primită. Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal contestatorul Z.F.J., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304, pct. 7-9 C. proc. civ. Criticile formulate au vizat, în esență, următoarele: - hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 și art. 294 alin. (1) C. proc. civ. cu privire la valoarea despăgubirilor acordate întrucât cu privire la acest aspect critica formulată în apel privește interpretarea greșită a legii, nefiind o cerere nouă în apel; - hotărârea este nelegală, întrucât a reținut ca tardiv formulată acțiunea vizând nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, deși potrivit legii instanța trebuia să se pronunțe pe cererea privind suspendarea procedurii de restituire a imobilului în cauză până la soluționarea litigiului susmenționat; - hotărârea conține motive străine de natura pricinii.

Înalta Curte apreciază ca nefondate criticile ce pot atrage incidența motivului de recurs reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Verificând considerentele deciziei atacate, Înalta Curte constată că instanța a răspuns criticilor formulate prin motivele de apel și care vizau cadrul procesual cu care a fost învestită. Așa cum rezultă din redactarea deciziei atacate, Curtea de Apel a verificat stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, motivarea acesteia reflectând punctul său de vedere cu privire la incidența textului legal la situația de fapt reținută, considerentele acesteia nefiind contradictorii sau străine de natura pricinii. Prin urmare, modificarea deciziei în baza art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. , nu se poate dispune. Nefondată este și critica vizând nelegalitatea hotărârii în raport de dispoz. art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Astfel potrivit acestui text se poate ataca cu recurs o decizie „dacă instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia" Deși în cuprinsul motivelor de recurs au fost indicate și dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte nu a identificat argumente care să poată fi circumscrise acestui motiv de modificare a hotărârii. Simpla menționare a cazului de modificare nu învestește în mod legal instanța de recurs cu exercitarea controlului de legalitate din perspectiva respectivului motiv de recurs, astfel încât decizia recurată nu va fi verificată prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. V. Analizând criticile de nelegalitate formulate de contestator, care se circumscriu doar motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente: În drept, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se poate cere modificarea unei hotărâri atunci când a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Înalta Curte constată fondată critica referitoare la greșita calificare dată de către Curtea de Apel a motivului de apel vizând nelegalitatea modalității de stabilire a valorii despăgubirilor acordate pentru apartamentul nr. 1 - spațiu cu altă destinație, drept o cerere nouă în apel.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 "Valoarea terenurilor, precum și a construcțiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare". Prin urmare, modalitatea de evaluare a bunului este dată prin lege și imperativă, ea nefiind lăsată la aprecierea instanței. Astfel, instanța de apel, în virtutea plenitudinii de jurisdicție acordată prin Legea nr. 10/2001, avea a supune controlului judecătoresc oferta de despăgubiri contestată prin prezenta acțiune, potrivit legii speciale. Î n acest context al analizei, critica contestatorului pe acest aspect nu îmbracă forma unei cereri noi, de reevaluare a pretenției în raport cu acțiunea introductivă, ci vizează însăși greșita aplicare a textului legal susmenționat.

Se reține însă că soluția legislativă oferită de Legea nr. 10/2001 consacră principiul priorității restituirii în natură față de cea prin echivalent.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, „Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi." iar, conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) din același act normativ „în sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege: a) imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, precum și prin alte acte normative de naționalizare". Dispozițiile art. 7 prevăd că, de regulă, imobilele preluate abuziv se restituie în natură [alin. (1)], iar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă datorită unei imposibilități obiective, persoanele îndreptățite beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent.

Î n același sens sunt și dispozițiile pct. 7.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007. Instanța de apel, în temeiul dispozițiilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ., în limitele cererii de apel, verificând situația de fapt stabilită de prima instanță urma a controla aplicarea legii de către aceasta. Se constată că instanța de apel a aplicat greșit legea, la situația de fapt reținută, întrucât nu s-a pronunțat de ce a înlăturat de la aplicare dispozițiilor legii cu privire la restituirea în natură a apartamentului nr. 1 – spațiu cu altă destinație - ce constituie obiectul contestației formulate de către reclamant. Potrivit dispozițiilor art. 46 alin. (2) "în cazul acțiunilor formulate potrivit art. 45 și art. 47, procedura de restituire începută în temeiul prezentei legi este suspendată până la soluționare acelor acțiuni prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Persoana îndreptățită va înștiința de îndată persoana notificată, potrivit art. 22 alin. (1)." Or, în speță, contestatorul a înștiințat la data de 22 februarie 2008 pârâtul Primarul orașului Jimbolia despre acțiunea în constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul nr. 1 - spațiu cu altă destinație, acțiune (dosar nr. 1611/30/2009) care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timișoara la aceeași dată. Înalta Curte consideră incident speței textul de lege susmenționat, astfel încât va reține critica de nelegalitate formulată pe acest aspect. Aceasta cu atât mai mult, cu cât soluționarea cererii de restituire a acestui apartament depinde de dezlegarea juridică dată în acțiunea privind nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentului, soluție funcție de care acesta poate fi restituit în natură sau nu.

Față de aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de contestator, va modifica decizia recurată, admițând apelul acestuia și, pe cale de consecință, va dispune anularea parțială a dispoziției menționate, respectiv a art. 2, cu referire la apartamentul nr. 1, spațiu cu altă destinație și teren aferent, în sensul că, va suspenda procedura administrativă privind acest imobil până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 1611/30/2009 al Tribunalului Timiș. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de contestatorul Z.F.J. împotriva deciziei nr. 225 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Modifică decizia recurată, în sensul că, admite apelul formulat de contestator și schimbă în tot sentința civilă nr. 2548 din 20 iunie 2008 a Tribunalului Timiș, secția civilă, în sensul că, admite contestația împotriva dispoziție nr. 231 din 10 martie 2008 emisă de Primarul orașului Jimbolia. Dispune anularea parțială a dispoziției menționate, respectiv a art. 2, cu referire la apartamentul nr. 1, spațiu cu altă destinație și teren aferent. Suspendă procedura administrativă privind acest imobil până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 1611/30/2009 al Tribunalului Timiș.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2009.