ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 382/2009

Asupra recursului penal de

față;

Din actele și lucrările

cauzei constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 100

din 13 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov s-a respins

plângerea formulată de petenta

SC P.T. SRL Brașov împotriva rezoluției din 11 iunie 2008

pronunțată în dosarul nr. 332/P/2007, menținută prin rezoluția din 25 iunie 2008

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, dată în

dosarul nr. 535/II/2/2008 pe care o menține.

Pentru a pronunța soluția de

mai sus s-au reținut următoarele:

Petenta SC P.T. SRL Brașov a

sesizat organul de urmărire penală cu cercetarea făptuitorului B.N.R., avocat

în cadrul Baroului Brașov, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin.

(1) și (3) C. pen., constând în aceea că, prezentându-se avocat al SC R.C.D. SRL

a ridicat personal ori prin mandatar bilete de avion și cazare a căror c/v nu a

mai fost achitată, lăsând să se creadă că există o împrejurare inexistentă,

solvabilitatea firmei; prin rezoluția din 11 iunie 2008 s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de făptuitor, pe considerent că plățile invocate urmau a

se face în temeiul unei convenții intervenite între cele două societăți,

semnată de reprezentanții legali ai acestora, făptuitorul neparticipând la

perfectarea acestui acord de voințe, neavând drept de semnătură socială,

nefiindu-i conferite puterile unui administrator.

Prin rezoluția din 25 iunie 2008,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a respins

plângerea promovată de petentă cu motivația că eventualele pretenții civile își

pot găsi valorificarea prin intermediul unei acțiuni civile întrucât

nerespectarea obligațiilor benevol asumate constituie o faptă de natură civilă

și nu o infracțiune.

Adresându-se în condițiile art.

278

1

C. proc. pen., Curții de Apel Brașov, petenta a motivat

subzistența unor probe suficiente pentru pronunțarea unei soluții de trimitere

în judecată.

Procedând la respingerea

plângerii în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.,

prima instanță a reținut că de fapt în discuție nu este o faptă penală, ci un

contract comercial încheiat cu clauzele pe care părțile le-au convenit.

În termen legal, împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs petenta.

În esență, prin motivele

scrise cât și oral, petentul a criticat soluția pentru netemeincie, constând

într-o greșită apreciere a probatoriului privind lipsa vinovăției inculpatului,

cu atât mai mult, cu cât, reprezentanții legali ai celor două firme nu s-au

întâlnit niciodată și nu au discutat clauzele acestei convenții aceasta fiind

adusă de făptuitori numai pentru a fi semnată de conducerea societății SC P.T. SRL

Brașov.

Examinând hotărârea atacată

în raport de aceste critici cât și de dispozițiile art. 385

6

C.

proc. pen., pentru considerentele ce urmează, se constată că recursul este

nefondat.

Susținerea petentei vizând

vinovăția făptuitorului este infirmată de actele premergătoare efectuate în

cauză, de declarațiile martorilor audiați care au atestat, fără echivoc că,

avocatul B.N.R., stagiar la momentul activității imputate, a acționat în

relație cu agenția de turism privitor la negocierea convenției potrivit

competențelor sale juridice, dar decizia semnării acestui act comercial

generator de efecte a aparținut reprezentanților legali ai celor două firme; pe

de altă parte derularea acestor raporturi comerciale a configurat o

nerespectare a obligațiilor de plată de către SC R.C.D. SRL Brașov, dar fapta

este de natură civilă.

Din întreg materialul

probator administrat nu a rezultat că s-ar fi folosit mijloace frauduloase

pentru încheierea convenției sau pentru continuarea raporturilor stabilite,

firma prestatoare, dacă avea nemulțumiri avea oricând posibilitatea încetării

raporturilor comerciale.

În aceste condiții, fapta

făptuitorului care în calitate de avocat a asigurat asistența juridică de

specialitate în derularea acestor raporturi comerciale nu poate constitui temei

al răspunderii penale, atâta timp cât, acesta a acționat în baza mandatului

primit de la conducerea societății, iar pe de altă parte, în activitatea sa nu

a uzat de mijloace amăgitoare de natură a convinge cealaltă parte la executare.

Desigur, pentru toate aceste

considerațiuni atât soluția procurorului de caz, cât și hotărârea primei

instanțe sunt legale, nefiind făcută dovada comiterii unei fapte penale de

făptuitor sau de o altă persoană, motiv pentru care, aceste soluții se vor

menține, ca legale și temeinice prin respingerea recursului, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și prevederile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara SC P.T. SRL Brașov împotriva sentinței penale nr.

100 din 13 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Obligă recurenta petiționară

la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 februarie 2009.