ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 382/2009

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările cauzei constată următoarele: Prin sentința penală nr. 100 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov s-a respins plângerea formulată de petenta SC P.T. SRL Brașov împotriva rezoluției din 11 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr. 332/P/2007, menținută prin rezoluția din 25 iunie 2008 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, dată în dosarul nr. 535/II/2/2008 pe care o menține. Pentru a pronunța soluția de mai sus s-au reținut următoarele: Petenta SC P.T. SRL Brașov a sesizat organul de urmărire penală cu cercetarea făptuitorului B.N.R., avocat în cadrul Baroului Brașov, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., constând în aceea că, prezentându-se avocat al SC R.C.D.

SRL a ridicat personal ori prin mandatar bilete de avion și cazare a căror c/v nu a mai fost achitată, lăsând să se creadă că există o împrejurare inexistentă, solvabilitatea firmei; prin rezoluția din 11 iunie 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitor, pe considerent că plățile invocate urmau a se face în temeiul unei convenții intervenite între cele două societăți, semnată de reprezentanții legali ai acestora, făptuitorul neparticipând la perfectarea acestui acord de voințe, neavând drept de semnătură socială, nefiindu-i conferite puterile unui administrator. Prin rezoluția din 25 iunie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a respins plângerea promovată de petentă cu motivația că eventualele pretenții civile își pot găsi valorificarea prin intermediul unei acțiuni civile întrucât nerespectarea obligațiilor benevol asumate constituie o faptă de natură civilă și nu o infracțiune.

Adresându-se în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., Curții de Apel Brașov, petenta a motivat subzistența unor probe suficiente pentru pronunțarea unei soluții de trimitere în judecată. Procedând la respingerea plângerii în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., prima instanță a reținut că de fapt în discuție nu este o faptă penală, ci un contract comercial încheiat cu clauzele pe care părțile le-au convenit. În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta. În esență, prin motivele scrise cât și oral, petentul a criticat soluția pentru netemeincie, constând într-o greșită apreciere a probatoriului privind lipsa vinovăției inculpatului, cu atât mai mult, cu cât, reprezentanții legali ai celor două firme nu s-au întâlnit niciodată și nu au discutat clauzele acestei convenții aceasta fiind adusă de făptuitori numai pentru a fi semnată de conducerea societății SC P.T.

SRL Brașov. Examinând hotărârea atacată în raport de aceste critici cât și de dispozițiile art. 385 6 C. proc. pen., pentru considerentele ce urmează, se constată că recursul este nefondat. Susținerea petentei vizând vinovăția făptuitorului este infirmată de actele premergătoare efectuate în cauză, de declarațiile martorilor audiați care au atestat, fără echivoc că, avocatul B.N.R., stagiar la momentul activității imputate, a acționat în relație cu agenția de turism privitor la negocierea convenției potrivit competențelor sale juridice, dar decizia semnării acestui act comercial generator de efecte a aparținut reprezentanților legali ai celor două firme; pe de altă parte derularea acestor raporturi comerciale a configurat o nerespectare a obligațiilor de plată de către SC R.C.D.

SRL Brașov, dar fapta este de natură civilă. Din întreg materialul probator administrat nu a rezultat că s-ar fi folosit mijloace frauduloase pentru încheierea convenției sau pentru continuarea raporturilor stabilite, firma prestatoare, dacă avea nemulțumiri avea oricând posibilitatea încetării raporturilor comerciale. În aceste condiții, fapta făptuitorului care în calitate de avocat a asigurat asistența juridică de specialitate în derularea acestor raporturi comerciale nu poate constitui temei al răspunderii penale, atâta timp cât, acesta a acționat în baza mandatului primit de la conducerea societății, iar pe de altă parte, în activitatea sa nu a uzat de mijloace amăgitoare de natură a convinge cealaltă parte la executare.

Desigur, pentru toate aceste considerațiuni atât soluția procurorului de caz, cât și hotărârea primei instanțe sunt legale, nefiind făcută dovada comiterii unei fapte penale de făptuitor sau de o altă persoană, motiv pentru care, aceste soluții se vor menține, ca legale și temeinice prin respingerea recursului, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC P.T. SRL Brașov împotriva sentinței penale nr. 100 din 13 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală. Obligă recurenta petiționară la 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2009.