ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 275/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Satu Mare sub nr. 6832/83 la data de 16 octombrie 2006, reclamanta C.N.V.M. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC P. SA, instanța să pronunțe o hotărâre prin care să constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A., din data de 4 august 2005, adoptată de acționariatul societății pârâte, prin care s-a hotărât retragerea de la tranzacționarea acțiunilor emise de aceasta de pe piața de capital. Tribunalul Satu Mare, prin sentința nr.126 din 24 mai 2007, a respins acțiunea formulată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele aspecte: - prin adoptarea hotărârii A.G.E.A.

din data de 4 august 2005 nu s-a adus nicio atingere ori vătămare vreunui drept subiectiv al reclamantei; - nerespectarea de către pârâtă a dispozițiilor art. 224 alin. (5) din Legea nr. 297/2004 referitoare la informarea publicului cu privire la activitatea acesteia nu este de natură a duce la nulitatea absolută a hotărârilor adoptate în A.G.E.A.; - nedepunerea la O.R.C. în termenul legal de către pârâtă a modificărilor privind structura acționariatului constituie contravenție, fiind sancționată, ca atare, potrivit art. 44 alin. (2) din Legea nr. 26/1990; - pentru neîndeplinirea condițiilor legale privitoare la ținerea A.G.E.A. din data de 4 august 2005, reclamanta C.N.V.M., prin Ordonanța nr. 736 din 30 august 2006 a aplicat pârâtei o sancțiune contravențională; - astfel fiind, acțiunea în constatarea nulității absolute formulată de către reclamanta C.N.V.M.

este neîntemeiată întrucât, neîndeplinirea condițiilor legale cu privire la A.G.E.A. din data de 4 august 2005, prin raportare la dispozițiilor art. 132 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990, nu poate atrage constatarea nulității absolute a hotărârii adoptate, ci numai răspunderea contravențională. Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 4 din data de din 25 martie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta C.N.V.M., împotriva sentinței pronunțată de prima instanță. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că este lipsită de relevanță critica ce privește împrejurarea că acționariatul majoritar ce a votat hotărârea A.G.E.A. atacată nu corespundea cu acela existent în registrul acționarilor la data de 15 iulie 2005. Reclamanta nu a contestat calitatea de acționar majoritar al S.H.G.

la societatea pârâtă la data adoptării hotărârii A.G.E.A., 4 august 2005. Reclamanta a arătat, însă, că transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor dobândite de către S.H.G. s-a făcut fără a fi respectate prevederile legale în vigoare. Instanța de apel a apreciat că, în raport cu acțiunea inițială formulată de reclamantă prin care a cerut constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.E.A. din 4 august 2005, instanța nu se poate pronunța cu depășirea cadrului procesual prin examinarea transferului de proprietate asupra acțiunilor. Curtea de apel a mai reținut că nerespectarea dispozițiilor art. 224 alin. (5) din Legea nr. 297/2004 nu conduce la nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A.

Împotriva deciziei pronunțate în apel a formulat recurs reclamanta C.N.V.M., invocând motivele prevăzute de pct. 7, 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. Recurenta a arătat, în esență, ignorarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 166 din O.U.G. nr. 28/2002 potrivit cărora, societățile emitente de valori mobiliare admise la tranzacționare, în speță, intimata-pârâtă SC P. SA, au obligația să păstreze registrul valorilor mobiliare (acțiunilor emise) la societăți de registru autorizate, acestea din urmă fiind reglementate de art. 2 alin. (1) pct. 36 din O.U.G. nr. 28/2002, obligație ce rezultă și din art. 180 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Recurenta, în sensul celor evocate, a precizat că la data adoptării hotărârii A.G.E.A.

atacate, a participat S.H.G., în calitate de acționar majoritar al pârâtei, fără, însă, a fi înregistrat în registrul independent al acționarilor. Recurenta a mai subliniat că hotărârea A.G.E.A. din 4 august 2005 a fost publicată în M. Of. nr. 2838 din 31 august 2008, cu mențiunea că se aprobă retragerea de la tranzacționare a valorilor mobiliare emise de SC P. SA și radierea acestora de la C.N.V.M., cu consecința dobândirii caracterului de societate de tip închis. În conformitate cu hotărârea Consiliului de Administrație al SC P. SA din data de 5 iulie 2005, înregistrată sub nr.1686 prin care a fost convocată A.G.E.A. din data de 1 august 2005, data de referință pentru toți acționarii înregistrați în Registrul acționarilor, stabilită conform art. 2 alin. (2) lit. e) din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 13/2004 și Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, a fost 15 iulie 2005. Recurenta a mai arătat că administratorul unic sau Consiliul de Administrație, potrivit art. 123 alin. (2) lit. a) teza 2 din Legea nr. 31/1990, în societatea pe acțiuni, trebuie să țină un registru al acționarilor și că evidența acțiunilor emise de o societate deținută public, tranzacționate pe o piață reglementată, se ține de o societate de registru autorizată de C.N.V.M., sancțiunea în caz contrar, fiind nulitatea hotărârii adoptată în condițiile participării la A.G.E.A. a unei persoane care nu figurează în evidențele societății de registru. Recurenta a precizat că instanța de apel nu a analizat legalitatea contractelor de vânzare-cumpărare și de cesiune, încheiate între acționarii pârâtei și terțe persoane, în afara pieței de capital, cu nerespectarea art. 43 alin. (1) și art. 48 din O.U.G.

nr. 28/2002. De asemenea, în opinia recurentei, instanța de apel a încălcat și dispozițiile art. 224alin. (5) din Legea nr. 297/2004. În concluzie, recurenta a arătat că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 48, art. 166 din O.U.G. nr. 28/2002, art. 123, art. 177, art. 180 din Legea nr. 31/1990, art. 145, art. 224 din Legea nr. 297/2004 și ale art. 134 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 și a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea sentinței date de prima instanță în sensul admiterii acțiunii și constatării nulității absolute a hotărârii A.G.E.A. din 4 august 2005. Recursul este nefondat. Este de observat că recurenta-reclamantă a criticat hotărârea pronunțată în apel prin care a fost menținută cea dată de instanța de fond, având în vedere articole prevăzute de O.U.G.

nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiții financiare și piețele reglementate, ordonanță abrogată prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu necesara subliniere a datei adoptării hotărârii adunării generale a cărei nulitate absolută se solicita a fi constatată, respectiv, 4 august 2005, așadar, ulterior încetării valabilității O.U.G. nr. 28/2002. Așa fiind, în raport cu principiul aplicării legii civile în timp, Înalta Curte urmează să constate lipsa de incidență în pricina de față a prevederilor acestei ordonanțe pe care recurenta a înțeles să o invoce în dezvoltarea motivelor de recurs. Recurenta-reclamantă a apreciat a fi fost încălcate și următoarele articole din Legea nr. 31/1990, cu precizarea că textele legale expuse în cele de mai jos se regăsesc în republicarea din M. Of.

nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, în redactarea în vigoare la data adoptării hotărârii A.G.E.A. a cărei nulitate absolută se cerea a fi constatată, respectiv, 4 august 2005, astfel: „- Art. 123 – (1) La adunările generale, acționarii care posedă acțiuni la purtător au drept de vot numai dacă le-au depus la locurile arătate prin actul constitutiv sau prin înștiințarea de convocare, cu cel puțin 5 zile înainte de adunare. Cenzorii vor constata, printr-un proces-verbal, depunerea la timp a acțiunilor. Acțiunile vor rămâne depuse până după adunarea generală, dar nu vor putea fi reținute mai mult de 10 zile de la data acesteia; - (2) Administratorul unic sau consiliul de administrație, după caz, va stabili o dată de referință pentru acționarii îndreptățiți să fie înștiințați și să voteze în cadrul adunării generale, dată ce va rămâne valabilă și în cazul în care adunarea generală este convocată din nou din cauza neîntrunirii cvorumului.

Data de referință astfel stabilită nu va depăși 60 de zile înainte de data la care adunarea generală este convocată pentru prima oară; - (3) Acționarii îndreptățiți să încaseze dividende sau să exercite orice alte drepturi sau cei înscriși în evidențele societății sau în cele furnizate de registrul independent privat al acționarilor, corespunzătoare datei de referință”... „ – Art.177 – (1) În afară de evidențele prevăzute de lege, societățile pe acțiuni trebuie să țină: a) un registru al acționarilor care să arate, după caz, numele și prenumele, codul numeric personal, denumirea, domiciliul sau sediul acționarilor cu acțiuni nominative, precum și vărsămintele făcute în contul acțiunilor. Evidența valorilor mobiliare emise de o societate deținută public, tranzacționate pe o piață reglementată, va fi ținută de o societate de registru autorizată de C.N.V.M., conform prevederilor O.U.G.

nr. 28/2002, abrogată și înlocuită prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital; b) un regim al ședințelor și deliberărilor adunărilor generale; c) un registru al ședințelor și deliberărilor consiliului de administrație; d) un registru al ședințelor și deliberărilor comitetului de direcție; e) un registru al deliberărilor și constatărilor făcute de cenzori în exercitarea mandatului lor; f) un registru al obligațiunilor, care să arate totalul obligațiunilor emise și al celor rambursate, precum și numele, prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul titularilor, când ele sunt nominative. Evidența obligațiunilor emise în formă dematerializată și tranzacționate pe o piață organizată va fi ținută conform Legii nr. 52/1994, abrogată prin O.U.G.

nr. 28/2002, deopotrivă abrogată prin Legea nr. 297/2004; - (2) Registrele prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c) și f) vor fi ținute prin grija consiliului de administrație, cel prevăzute la lit. d), prin grija comitetului de direcție, iar cel prevăzut la lit. e), prin grija cenzorilor; „ – Art. 180 – (1) Societatea comercială poate contracta ca o societate de registru independent privat ținerea registrului acționarilor în sistem computerizat și efectuarea înregistrărilor și a altor operațiuni legate de acest registru; - (2) Dispozițiile alineatului precedent sunt aplicabile, în mod corespunzător, și în ceea ce privește registrul obligațiunilor; - (3) Ținerea registrului acționarilor și/sau a registrului obligațiunilor de către a societate de registru independent autorizat este obligatorie în cazurile prevăzute de lege; - (4) În cazul în care registrul acționarilor este ținut de către o societate de registru independent autorizată, este obligatorie menționarea în registrul comerțului a firmei și a sediului acesteia, precum și a oricăror modificări intervenite cu privire la aceste elemente de identificare”.

Reclamanta C.N.V.M., în temeiul evocatelor texte legale, a solicitat inițial și apoi în cadrul apelului exercitarea controlului judiciar al legalității hotărârii A.G.E.A. din 4 august 2005, drept conferit, în adevăr, oricărei persoane interesate, însă, sub condiția invocării unor motive de nulitate exclusiv absolută și, deopotrivă, în considerarea acelorași articole din Legea societăților comerciale, a uzat și de calea extraordinară de atac a recursului.

Distingerea motivelor de nulitate absolută de cele relative se poate realiza prin aprecierea, în fiecare situație, a naturii ordinii publice, fie de direcție, fie de protecție de interes general, sintagma „ordine publică” vizând dispozițiile legale imperative de drept public și de drept privat al căror scop constă în apărarea instituțiilor și valorilor fundamentale ale societății, ocrotirea socială a tuturor persoanelor, a drepturilor și libertăților omului și, de asemenea, promovarea și dezvoltarea economiei de piață.

Ori, în prezenta pricină, din examinarea normelor prevăzute de art. 123, art. 177 și art. 180 din Legea nr. 31/1990, în redactarea în vigoare la data adoptării hotărârii A.G.E.A., rezultă că acestea nu au caracterul normelor de ordine publică, de direcție sau de protecție de interes general, în accepțiunea generală deja referită, așa încât, eventuala încălcare a acestora nu atrage sancționarea cu nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptate de către A.G.E.A. din 4 august 2005, cum în mod eronat a apreciat recurenta-reclamantă C.N.V.M. În concluzie, față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează să constate lipsa de relevanță a pretinselor încălcări ale art. 123, art. 177 și art. 180 din Legea nr. 31/1990 asupra cererii recurentei-reclamante de constatare a nulității absolute a hotărârii A.G.E.A.

adoptate, eventuala sancțiune aplicabilă în ipoteza nerespectării acestor texte legale fiind nulitatea relativă a acelei hotărâri. Recurenta-reclamantă a criticat decizia pronunțată în apel și prin prisma încălcării art. 145 și art. 224 din Legea nr. 297/2004.

Dispozițiile art. 145 din Legea privind piața de capital statuează că „transferul dreptului de proprietate privind instrumentele financiare, altele decât cele derivate, are loc, la data decontării, în cadrul sistemului de compensare – decontare, pe baza principiului livrare contra plată”, iar, cele ale art. 224 din aceeași lege reglementează obligațiile societăților comerciale ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, astfel că, în raport cu obiectul pricinii de față, constatarea nulității absolute a hotărârii adoptate de A.G.E.A., enumeratele norme privitoare la data decontării ca moment al realizării transferului dreptului de proprietate în cazul operațiunilor cu instrumente financiare și, deopotrivă, cele subsumate noțiunii de transparență a activității emitenților nu au aplicabilitate în sensul incidenței acestora în speța de față, cum eronat a încercat recurenta să le circumscrie sintagmei „critică”.

Recurenta-reclamantă a mai apreciat că instanța de apel a încălcat și dispozițiile art. 2 alin. (2) lit. e) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 precum și ale art. 134 alin.(1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006. Este de menționat că regulamentele emise de C.N.V.M. sunt acte administrative normative ce stabilesc norme și reguli referitoare la aplicarea legilor specifice pieței de capital și la organizarea și funcționarea piețelor de valori mobiliare. Ori, actul administrativ ca formă juridică principală a activității administrației publice, cu specială referire la acela adoptat de C.N.V.M.

în exercitarea atribuțiilor sale de autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică nu poate determina, chiar prin nerespectarea sa, nulitatea absolută a unei hotărâri adoptate de A.G.E.A., abordarea acestui aspect ca motiv de nelegalitate de către recurenta-reclamantă dovedind confuzia în care se găsește această parte litigantă, cu sublinierea că acțiunea în constarea nulității unei hotărâri adoptate de către A.G.A. urmează regimul de drept comun instituit cu privire la nulități prin art. 2 din Decretul nr. 167/1958 potrivit căruia nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție și, de asemenea, că temeiul acțiunilor în anularea hotărârii A.G.A.

îl constituie Legea nr. 31/1990 și actul constitutiv al societății, spre deosebire de acela al acțiunilor în constatarea nulității care este Codul civil. În consecință, față de cele de mai sus, cum criticile aduse deciziei din apel nu constituie motive de nelegalitate care să conducă la modificarea deciziei atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat în cauză. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta C.N.V.M. București, împotriva deciziei Curții de Apel Oradea nr. 4 din 25 martie 2008, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2009.