ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 46/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 46/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
A. Prin sentința penală nr. 91
din 12 martie 2008, Tribunalul Suceava i-a condamnat pe inculpații N.A.N. și S.O.P.,
la câte 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64
lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii
de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (2)
C. pen., li s-au interzis inculpaților drepturile prevăzută de art. 64 lit. a)
teza a II-a, lit. b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen.,
s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării
preventive de la 17 octombrie 2007 la zi.
În temeiul art. 350 C. proc.
pen., s-a dispus menținerea arestării preventive a ambilor inculpați.
În temeiul art. 14, 346 C.
proc. pen., raportat la art. 988 C. civ., inculpații au fost obligați în
solidar să plătească părții civile C.P. suma de 5.000 lei despăgubiri civile,
reprezentând cheltuieli de înmormântare și suma de 5.000 lei daune morale.
Inculpații au fost obligați
la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul
a reținut următoarele:
Victima C.G. locuia cu
chirie într-o cameră în imobilul aparținând numitului T.G. situat în orașul
Gura Humorului, iar în cealaltă cameră locuiau inculpatul N.A.N. împreună cu
martorul B.I.V.
La data de 06 septembrie 2007,
între partea vătămată C.P. și martorul B.I.V. a avut loc un incident, soldat cu
vătămarea părții vătămate, aceasta din urmă atenționându-l pe martorul B.I. că
urmează să facă plângere împotriva sa. Acesta, la rândul său, i-a comunicat
despre incident și despre intenția părții vătămate, prietenului său, inculpatul
S.O.P., motiv pentru care acesta din urmă s-a deplasat la partea vătămată
căreia i-a solicitat imperios să nu formuleze plângere penală pentru că în caz
contrar o va bate, iar pentru ca aceste amenințări să fie veridice, a agresat-o
la rândul său.
La data de 17 septembrie 2007,
partea vătămată s-a adresat lucrătorilor Poliției orașului Gura Humorului,
reclamând actele de violență, respectiv amenințarea din partea martorului B.I.V.
și a inculpatului S.O.P.
La data de 15 octombrie 2007,
în jurul orelor 20,00 – 21,00, partea vătămată C.G. împreună cu martorul O.V. s-au
întors de la muncă și s-au deplasat la locuința părții vătămate unde și-au
pregătit de mâncare. Aproximativ la aceeași oră a venit la domiciliu și
martorul B.I.V. și, întrucât a observat că îi lipsesc diverse obiecte
vestimentare, acesta a părăsit locuința și s-a deplasat la localul aparținând A.F.N.,
comunicând inculpatului N.A.N. dispariția acelor bunuri, precum și bănuiala sa
că acestea ar fi fost sustrase de către o persoană găzduită anterior de partea
vătămată în camera sa. Cei doi au revenit la domiciliu întrebând-o pe partea
vătămată dacă cunoștea ceva despre dispariția bunurilor. În același interval de
timp, la locuința acestora a sosit și proprietarul imobilului, martorul T.G.,
căruia i-au fost comunicate bănuielile asupra dispariției bunurilor, acesta din
urmă încercând să-i liniștească pe chiriașii săi, părăsind apoi imobilul
împreună cu O.V. La scurt timp după plecarea acestora, la locuința părții
vătămate a ajuns și inculpatul S.O.P., acesta din urmă surprinzând discuțiile
dintre prietenii săi și partea vătămată, precum și acuzațiile martorului B.I.V.
la adresa acesteia.
Aflat în stare avansată de
ebrietate și amintindu-și totodată și de reclamația anterioară formulată de partea
vătămată împotriva sa, inculpatul S.O.P. a insultat-o pe aceasta și a început
să exercite asupra ei acte de violență cu pumnii și picioarele. Agresiunea
începută în holul locuinței a continuat apoi în camera părții vătămate.
Din cercetări a rezultat că
inculpatul S.O.P. a aplicat nenumărate lovituri cu pumnii și picioarele, în
toate zonele corpului, reușind în acest mod să doboare victima la podea.
Chiar și după ce victima a
fost doborâtă inculpatul S.O.P. a continuat să-i aplice victimei lovituri cu
pumnii, coatele și picioarele. Reamintindu-și de reclamația anterioară,
inculpatul S.O.P. i-a solicitat inculpatului N.A.N. să caute reclamația printre
bunurile victimei, acesta s-a conformat solicitării, însă nu a găsit
documentul. Deranjat de acest lucru, inculpatul N.A.N. a întrebat-o pe victimă
unde este înscrisul și neprimind nici un răspuns, a început la rândul său să
lovească pe victimă cu pumnii și picioarele în diverse zone ale corpului. La un
moment dat, inculpatul N.A.N. și-a întrerupt activitatea violentă, după care
inculpatul S.O.P. a revenit în camera victimei aplicându-i noi lovituri cu
pumnii și picioarele, actele de violență desfășurându-se aproximativ între
orele 22,30 – 23,00. Inculpatul S.O.P. a părăsit apoi locuința victimei,
deplasându-se la domiciliu, iar inculpatul N.A.N. și martorul B.I.V. s-au
culcat în încăperea alăturată. Deși în cursul nopții cei doi au auzit
strigătele de durere ale victimei, nici unul dintre aceștia nu a intrat în camera
acesteia pentru a-i oferi vreun ajutor.
În dimineața zilei de 16
octombrie 2007, în jurul orelor 07,00, inculpatul S.O.P. s-a deplasat la
locuința prietenilor săi și a descoperit cadavrul victimei și imediat i-a
trezit și le-a sugerat acestora să anunțe poliția despre decesul victimei, fără
a aminti în nici un mod despre violențele din noaptea anterioară. Deși
inculpatul N.A.N. a sesizat telefonic poliția cu privire la decesul victimei,
iar ulterior acesta împreună cu martorul B.I.V. au dat declarații la poliție,
au ascuns adevărul și au indus în eroare pe polițiști cu privire la
circumstanțele decesului victimei C.G.
Conform concluziilor
medicului legist din cadrul S.M.L. Suceava, moartea victimei a fost violentă și
s-a datorat unei insuficiențe cardio-respiratorii acute consecutiv unui
politraumatism facial, cervical, toracic și abdominal ce au putut fi produse
prin loviri repetate, active, cu pumnii și picioarele, posibil proiectare peste
corpuri dure și semidure (cioburi proiectate peste fața victimei, comprimare
parțială a gâtului cu mâna (într-o posibilă tentativă de sugrumare). Leziunea
tanatogeneratoare în legătură directă de cauzalitate cu decesul, a fost ruptura
anfractuoasă a ficatului.
În drept, fapta inculpaților
N.A.N. și S.O.P. care, la data de 15 octombrie 2007, cu intenție indirectă, au
exercitat acte de violență de intensitate ridicată în zone vitale, asupra
corpului victimei C.G., care au condus ulterior la decesul acesteia,
întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale
infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
Referitor la solicitările
formulate de inculpații S.O.P. și N.A.N. privind schimbarea încadrării juridice
din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracțiunea
de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., sau în
infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183
C. pen., instanța le-a respins ca neîntemeiate. Aceasta întrucât fapta
inculpaților, de a lovi victima repetat, timp de circa 45 de minute cu pumnii,
coatele și picioarele, în zona cranio - facială, toracică și a abdomenului
(zone vitale ale corpului), forța cu care loviturile au fost aplicate (martorul
B.I.V. declarând că l-a văzut pe inculpatul S.O.P. cum sărea pe victimă care
era căzută și o lovea cu cotul în zona abdomenului și a coastelor, după care
amândoi inculpații aplicau lovituri victimei cu picioarele în burta și spatele
acesteia, dovadă a forței loviturilor fiind leziunile produse: politraumatism
facial, cervical, toracic și abdominal, precum și ruptura anfractuoasă a
ficatului), sunt elemente care conduc la concluzia că inculpații au avut
reprezentarea rezultatului, moartea victimei, pe care chiar dacă nu l-au
urmărit, au acceptat în mod conștient eventualitatea producerii lui.
În ceea ce privește cererile
inculpaților de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor prevăzută
de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută
de art. 180 alin. (2) C. pen., instanța de fond, având în vedere faptul că din
declarațiile martorului ocular B.I.V. rezultă fără nici un dubiu faptul că
ambii inculpați au aplicat victimei multiple lovituri victimei în zona toracică
și a abdomenului, zone vitale ale corpului uman, a apreciat că sunt nefondate.
Probatoriul efectuat în cauză, la care s-a făcut referire, infirmă susținerile
fiecărui inculpat în sensul că a aplicat victimei doar lovituri ușoare care nu
ar fi putut produce leziunile tanatogeneratoare și, implicit, că au săvârșit
fiecare doar infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Sub aspectul laturii civile
a cauzei, a reținut că partea civilă C.P. s-a constituit parte civilă în cauză
cu suma de 10.000 lei, din care 5.000 lei reprezentând contravaloarea
cheltuielilor ocazionate cu înmormântarea victimei și a parastaselor ulterioare
potrivit obiceiului locului, daune materiale ce se justifică, având în vedere
depozițiile martorilor I.I. și P.C. care confirmă susținerile părții civile,
precum și 5.000 lei reprezentând daune morale.
Cât privește daunele morale,
partea civilă a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 5.000 lei cu
acest titlu. Este incontestabil că urmare a decesului victimei, având în vedere
relațiile de rudenie existente între aceasta și partea civilă, acesteia din
urmă i s-a cauzat și un prejudiciu moral, instanța de fond apreciind că această
sumă este necesară pentru a acoperi prejudiciul nepatrimonial încercat de
aceasta.
Având în vedere faptul că, în
ceea ce-i privește pe inculpați, sunt întrunite condițiile răspunderii civile
delictuale pentru fapta proprie, prevăzută de art. 998 și urm. C. civ.
(respectiv, existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența
unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui
ce a cauzat prejudiciul) în conformitate cu dispozițiile art. 14, 346 C. proc.
pen., raportat la art. 998 și urm. C. civ., instanța de fond i-a obligat pe
inculpați, în solidar, să plătească părții civile C.P., suma de 5.000 lei cu
titlu de daune materiale și suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
B. Împotriva acestei
sentințe au declarat apel inculpații N.A.N. și S.O.P..
Inculpatul S.O.P. a criticat
hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea încadrării
juridice în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2), cu reținerea stării
de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. A arătat că instanța de fond
a respins proba cu „confruntarea” care era extrem de utilă lămuririi
contribuției fiecărui inculpat la agresiunea exercitată asupra victimei, cu
consecințe directe asupra calificării juridice pentru fiecare inculpat în
parte. Astfel, în faza de cercetare judecătorească inculpatul S.O.P. a declarat
că i-a aplicat victimei o palmă și două picioare în zona umărului stâng;
inculpatul N.A.N. a declarat că inculpatul S.O.P. a aplicat victimei o palmă și
două lovituri cu piciorul în zona corpului, după care acesta a plecat acasă și
că, după plecarea coinculpatului S.O.P., urmare amenințărilor cu moartea
adresate de victimă, s-a deplasat în camera acesteia și i-a aplicat mai multe
lovituri cu picioarele în zona pieptului și a coastelor.
Din declarațiile celor 2
inculpați rezultă fără echivoc că victima, după plecarea inculpatului S.O.P.,
era în plenitudinea forțelor sale, în condițiile în care s-a deplasat la ușa
camerei inculpatului N.A.N. și l-a amenințat că în cursul nopții îi va tăia
gâtul. Tot în faza de cercetare judecătorească martorul B.I.V. a pretins că cei
2 inculpați au lovit victima timp de 45 – 60 minute, cu pumnii și picioarele,
în toate zonele corpului. Față de contradicțiile existente între aceste
declarații, consideră că instanța de fond trebuia să îi confrunte pe cei trei.
De asemenea, martorul T.G. a
declarat că în momentul premergător incidentului victima avea cizme în picioare
iar în procesul-verbal de cercetare la fața locului se menționează că victima
era desculță. De aici rezultă, evident, că victima nu s-ar fi putut descălța
singură dacă cei doi inculpați ar fi agresat-o timp de 45-60 minute, în
versiunea martorului B.I.V.
În cazul în care nu va fi
reținut punctul de vedere exprimat mai sus, a solicitat schimbarea încadrării
juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu motivarea că nu a
acționat cu intenția de a suprima viața victimei, pe de o parte, iar pe de altă
parte, nu se poate imputa că nu a intervenit pe timpul nopții pentru salvarea
vieții victimei, în condițiile în care în locuință au rămas victima, inculpatul
N.A.N. și martorul B.I.V.
De asemenea, a solicitat și
în acest caz, reținerea dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. și art. 74 C. pen.
și coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Inculpatul N.A.N. a motivat
că pedeapsa aplicată este foarte mare în raport de circumstanțele reale și
împrejurările concrete care au dus la săvârșirea infracțiunii.
De asemenea, a solicitat
schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.,
cu motivarea că nu a avut intenția de a ucide ci doar de a-i aplica o corecție
victimei. Această situație rezultă și din faptul că nu a lovit-o cu obiecte
tăietoare sau înțepătoare ci doar cu pumnii și picioarele.
A solicitat inculpatul
reținerea în favoarea sa a stării de provocare cu motivarea că victima i-a
furat hainele, l-a lovit și amenințat cu moartea, fiind întrunite dispozițiile
art. 73 lit. a) și b) C. pen.
Anterior săvârșirii faptei,
inculpatul a avut o conduită corectă în societate și la locul de muncă și era
în relații de prietenie chiar cu victima.
Prin decizia penală nr. 62
din 1 octombrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția penală, s-au admis
apelurile declarate de inculpații N.A.N. și S.O.P., s-a desființat în parte
sentința penală cu privire la pedeapsa complementară aplicată inculpaților ce a
fost limitată la interzicerea drepturilor civile prevăzută de art. 64 lit. a
teza a II-a și lit. b) C. pen. [(în loc de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b),
d) și e)] pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepselor principale. S-au menținut
celelalte dispoziții ale sentinței penale și starea de arest a inculpaților.
C. Împotriva acestei decizii
au declarat recurs inculpații N.A.N. și S.O.P., criticând ambele hotărâri pentru
nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei încadrări juridice dată
faptei, pe care o apreciază ca întrunind elementele constitutive ale
infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.,
atâta vreme cât nu au avut intenția de a suprima viața victimei, precum și al
greșitei individualizări a pedepselor, pe care le consideră prea severe.
În motivele de recurs depuse
în scris de apărătorul inculpatului S.O.P., acesta a arătat, în esență, că a
lovit victima de câteva ori după care a plecat, astfel că nu s-a dovedit că
decesul a survenit ca urmare a loviturilor aplicate de el, fiind foarte
probabil ca celălalt inculpat să fi lovit victima în continuare, după plecarea
sa. Pe cale de consecință, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei
în art. 182 C. pen. și aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege
pentru această faptă.
Examinând recursurile prin
prisma cazurilor de casare invocate, prevăzute de art. 385
9
pct. 17
și 14 C. proc. pen., Curtea apreciază că acestea nu sunt întemeiate.
Apărările recurenților –
inculpați, formulate pe tot parcursul procesului penal, în sensul că ar fi
aplicat victimei lovituri de mică intensitate, doar ca o corecție, motivată de
atitudinea acesteia, nicidecum cu intenția specifică infracțiunii de omor, în
scopul de a-i suprima viața, nu pot fi primite, nefiind confirmate de nici un
mijloc de probă. Dimpotrivă, constatările medico-legale, ce atestă multiplele
leziuni traumatice cauzate și intensitatea acestora, se coroborează cu
declarațiile martorului B.I.V., audiat inclusiv de către instanța de apel, care
a arătat că ambii inculpații au aplicat numeroase lovituri victimei, cu pumnii
și picioarele, în diferite zone ale corpului, inclusiv după ce căzuse la
pământ, pe parcursul unui interval mare de timp (cca. 30 - 45 min.). Ca atare, sunt
nefondate solicitările de a se schimba încadrarea juridică din infracțiunea de
omor calificat în cea de lovituri cauzatoare de moarte sau vătămare corporală
gravă, întrucât în raport de intensitatea loviturilor aplicate de inculpați, cu
pumnii și picioarele, atât în poziția de ortostatism cât și de clinostatism, zonele
vitale vizate (cap, torace, abdomen) și gravitatea leziunilor traumatice
suferite - care au legătură directă cu cauzalitate cu decesul, se poate
concluziona că inculpați au acționat cu intenția specifică infracțiunii de
omor, în forma indirectă, prevăzând rezultatul faptei lor pe care, chiar dacă
nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui, mai ales că
inculpatul N.A.N., deși i-a auzit peste noapte strigătele, a lăsat victima fără
îngrijiri medicale care i-ar fi putut, eventual, salva viața.
Totodată, solicitarea
inculpatului N.A.N. de a fi reținută în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută
de art. 73 lit. b) C. pen., constând în săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea
unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea
persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității
sau prin altă acțiune ilicită gravă, este nefondată, Înalta Curte constând că
în mod corect s-a reținut că fapta victimei, de a găzdui o persoană ce era
acuzată de furtul hainelor inculpaților și de a încerca să le spună acestora că
nu are nicio legătură cu acea situație, având însă o comportare injurioasă, nu
poate determina reținerea provocării în favoarea nici unuia dintre inculpați.
Aceasta întrucât victima nu a dovedit o agresivitate sau o altă comportare care
să poată fi considerată gravă, de natură să cauzeze inculpaților o stare de
puternică tulburare sau emoție, încât să nu se poată abține de la o ripostă.
Sub un alt motiv de critică,
cel privitor la greșita individualizare a pedepselor, Înalta Curte constată că
pedepsele aplicate au fost corect dozate în raport de gravitatea deosebită a
faptei și de atitudinea inculpaților pe parcursul procesului penal, aceștia
încercând să ascundă comiterea faptei, apoi să minimalizeze acțiunile lor,
pentru ca în final să se acuze reciproc, precum și față de circumstanțele
personale ale acestora. Fiind corect aplicate criteriile de individualizare prevăzută
de art. 72 C. pen., Înalta Curte constată că pedepsele aplicate sunt just
individualizate și corespund scopului cerut de art. 52 C. pen., nefiind
justificată nici solicitarea inculpatului N.A.N. de a se reține în favoarea
acestui circumstanțele atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C.
pen., pentru considerentele deja arătate. Așadar, cum pedeapsa nu este doar un
mijloc de reeducare al condamnatului, ci trebuie să constituie și o măsură de
constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârșirea
infracțiunii, reducerea pedepselor aplicate inculpaților ar conduce la
deturnarea scopului general al pedepsei.
Pentru aceste considerente,
având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în
considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385
9
alin. (3) C.
proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc.
pen., va respinge recursurile formulate de inculpați, ca nefondate, constatând
că aceștia au comis cu vinovăție fapta reținută în sarcina lor și că nu sunt
motive care să justifice o reducere a pedepselor aplicate, ce sunt apte să
asigure reeducarea inculpaților, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar
și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispozițiilor art. 385
16
alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar
în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurenții – inculpați vor fi
obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondate,
recursurile declarate de inculpații N.A.N. și S.O.P. împotriva deciziei penale nr.
62 din 01 octombrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția penală.
Deduce din pedepsele
aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 17
octombrie 2007 la 14 ianuarie 2009.
Obligă recurentul inculpat N.A.N.
la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din
care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,
se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe recurentul inculpat S.O.P.
la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care
suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până
la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 14 ianuarie 2009.