ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 46/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 91 din 12 martie 2008, Tribunalul Suceava i-a condamnat pe inculpații N.A.N. și S.O.P., la câte 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., li s-au interzis inculpaților drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 17 octombrie 2007 la zi. În temeiul art. 350 C. proc.

pen., s-a dispus menținerea arestării preventive a ambilor inculpați. În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., raportat la art. 988 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar să plătească părții civile C.P. suma de 5.000 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de înmormântare și suma de 5.000 lei daune morale. Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Victima C.G. locuia cu chirie într-o cameră în imobilul aparținând numitului T.G. situat în orașul Gura Humorului, iar în cealaltă cameră locuiau inculpatul N.A.N. împreună cu martorul B.I.V. La data de 06 septembrie 2007, între partea vătămată C.P.

și martorul B.I.V. a avut loc un incident, soldat cu vătămarea părții vătămate, aceasta din urmă atenționându-l pe martorul B.I. că urmează să facă plângere împotriva sa. Acesta, la rândul său, i-a comunicat despre incident și despre intenția părții vătămate, prietenului său, inculpatul S.O.P., motiv pentru care acesta din urmă s-a deplasat la partea vătămată căreia i-a solicitat imperios să nu formuleze plângere penală pentru că în caz contrar o va bate, iar pentru ca aceste amenințări să fie veridice, a agresat-o la rândul său. La data de 17 septembrie 2007, partea vătămată s-a adresat lucrătorilor Poliției orașului Gura Humorului, reclamând actele de violență, respectiv amenințarea din partea martorului B.I.V.

și a inculpatului S.O.P. La data de 15 octombrie 2007, în jurul orelor 20,00 – 21,00, partea vătămată C.G. împreună cu martorul O.V. s-au întors de la muncă și s-au deplasat la locuința părții vătămate unde și-au pregătit de mâncare. Aproximativ la aceeași oră a venit la domiciliu și martorul B.I.V. și, întrucât a observat că îi lipsesc diverse obiecte vestimentare, acesta a părăsit locuința și s-a deplasat la localul aparținând A.F.N., comunicând inculpatului N.A.N. dispariția acelor bunuri, precum și bănuiala sa că acestea ar fi fost sustrase de către o persoană găzduită anterior de partea vătămată în camera sa. Cei doi au revenit la domiciliu întrebând-o pe partea vătămată dacă cunoștea ceva despre dispariția bunurilor.

În același interval de timp, la locuința acestora a sosit și proprietarul imobilului, martorul T.G., căruia i-au fost comunicate bănuielile asupra dispariției bunurilor, acesta din urmă încercând să-i liniștească pe chiriașii săi, părăsind apoi imobilul împreună cu O.V. La scurt timp după plecarea acestora, la locuința părții vătămate a ajuns și inculpatul S.O.P., acesta din urmă surprinzând discuțiile dintre prietenii săi și partea vătămată, precum și acuzațiile martorului B.I.V. la adresa acesteia. Aflat în stare avansată de ebrietate și amintindu-și totodată și de reclamația anterioară formulată de partea vătămată împotriva sa, inculpatul S.O.P. a insultat-o pe aceasta și a început să exercite asupra ei acte de violență cu pumnii și picioarele.

Agresiunea începută în holul locuinței a continuat apoi în camera părții vătămate. Din cercetări a rezultat că inculpatul S.O.P. a aplicat nenumărate lovituri cu pumnii și picioarele, în toate zonele corpului, reușind în acest mod să doboare victima la podea. Chiar și după ce victima a fost doborâtă inculpatul S.O.P. a continuat să-i aplice victimei lovituri cu pumnii, coatele și picioarele. Reamintindu-și de reclamația anterioară, inculpatul S.O.P. i-a solicitat inculpatului N.A.N. să caute reclamația printre bunurile victimei, acesta s-a conformat solicitării, însă nu a găsit documentul. Deranjat de acest lucru, inculpatul N.A.N. a întrebat-o pe victimă unde este înscrisul și neprimind nici un răspuns, a început la rândul său să lovească pe victimă cu pumnii și picioarele în diverse zone ale corpului.

La un moment dat, inculpatul N.A.N. și-a întrerupt activitatea violentă, după care inculpatul S.O.P. a revenit în camera victimei aplicându-i noi lovituri cu pumnii și picioarele, actele de violență desfășurându-se aproximativ între orele 22,30 – 23,00. Inculpatul S.O.P. a părăsit apoi locuința victimei, deplasându-se la domiciliu, iar inculpatul N.A.N. și martorul B.I.V. s-au culcat în încăperea alăturată. Deși în cursul nopții cei doi au auzit strigătele de durere ale victimei, nici unul dintre aceștia nu a intrat în camera acesteia pentru a-i oferi vreun ajutor. În dimineața zilei de 16 octombrie 2007, în jurul orelor 07,00, inculpatul S.O.P. s-a deplasat la locuința prietenilor săi și a descoperit cadavrul victimei și imediat i-a trezit și le-a sugerat acestora să anunțe poliția despre decesul victimei, fără a aminti în nici un mod despre violențele din noaptea anterioară.

Deși inculpatul N.A.N. a sesizat telefonic poliția cu privire la decesul victimei, iar ulterior acesta împreună cu martorul B.I.V. au dat declarații la poliție, au ascuns adevărul și au indus în eroare pe polițiști cu privire la circumstanțele decesului victimei C.G. Conform concluziilor medicului legist din cadrul S.M.L. Suceava, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei insuficiențe cardio-respiratorii acute consecutiv unui politraumatism facial, cervical, toracic și abdominal ce au putut fi produse prin loviri repetate, active, cu pumnii și picioarele, posibil proiectare peste corpuri dure și semidure (cioburi proiectate peste fața victimei, comprimare parțială a gâtului cu mâna (într-o posibilă tentativă de sugrumare).

Leziunea tanatogeneratoare în legătură directă de cauzalitate cu decesul, a fost ruptura anfractuoasă a ficatului. În drept, fapta inculpaților N.A.N. și S.O.P. care, la data de 15 octombrie 2007, cu intenție indirectă, au exercitat acte de violență de intensitate ridicată în zone vitale, asupra corpului victimei C.G., care au condus ulterior la decesul acesteia, întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. Referitor la solicitările formulate de inculpații S.O.P. și N.A.N. privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., sau în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., instanța le-a respins ca neîntemeiate.

Aceasta întrucât fapta inculpaților, de a lovi victima repetat, timp de circa 45 de minute cu pumnii, coatele și picioarele, în zona cranio - facială, toracică și a abdomenului (zone vitale ale corpului), forța cu care loviturile au fost aplicate (martorul B.I.V. declarând că l-a văzut pe inculpatul S.O.P. cum sărea pe victimă care era căzută și o lovea cu cotul în zona abdomenului și a coastelor, după care amândoi inculpații aplicau lovituri victimei cu picioarele în burta și spatele acesteia, dovadă a forței loviturilor fiind leziunile produse: politraumatism facial, cervical, toracic și abdominal, precum și ruptura anfractuoasă a ficatului), sunt elemente care conduc la concluzia că inculpații au avut reprezentarea rezultatului, moartea victimei, pe care chiar dacă nu l-au urmărit, au acceptat în mod conștient eventualitatea producerii lui.

În ceea ce privește cererile inculpaților de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., instanța de fond, având în vedere faptul că din declarațiile martorului ocular B.I.V. rezultă fără nici un dubiu faptul că ambii inculpați au aplicat victimei multiple lovituri victimei în zona toracică și a abdomenului, zone vitale ale corpului uman, a apreciat că sunt nefondate. Probatoriul efectuat în cauză, la care s-a făcut referire, infirmă susținerile fiecărui inculpat în sensul că a aplicat victimei doar lovituri ușoare care nu ar fi putut produce leziunile tanatogeneratoare și, implicit, că au săvârșit fiecare doar infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, a reținut că partea civilă C.P. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei, din care 5.000 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu înmormântarea victimei și a parastaselor ulterioare potrivit obiceiului locului, daune materiale ce se justifică, având în vedere depozițiile martorilor I.I. și P.C. care confirmă susținerile părții civile, precum și 5.000 lei reprezentând daune morale. Cât privește daunele morale, partea civilă a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 5.000 lei cu acest titlu. Este incontestabil că urmare a decesului victimei, având în vedere relațiile de rudenie existente între aceasta și partea civilă, acesteia din urmă i s-a cauzat și un prejudiciu moral, instanța de fond apreciind că această sumă este necesară pentru a acoperi prejudiciul nepatrimonial încercat de aceasta.

Având în vedere faptul că, în ceea ce-i privește pe inculpați, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzută de art. 998 și urm. C. civ. (respectiv, existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui ce a cauzat prejudiciul) în conformitate cu dispozițiile art. 14, 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și urm. C. civ., instanța de fond i-a obligat pe inculpați, în solidar, să plătească părții civile C.P., suma de 5.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale. B. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații N.A.N.

și S.O.P.. Inculpatul S.O.P. a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2), cu reținerea stării de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. A arătat că instanța de fond a respins proba cu „confruntarea” care era extrem de utilă lămuririi contribuției fiecărui inculpat la agresiunea exercitată asupra victimei, cu consecințe directe asupra calificării juridice pentru fiecare inculpat în parte. Astfel, în faza de cercetare judecătorească inculpatul S.O.P. a declarat că i-a aplicat victimei o palmă și două picioare în zona umărului stâng; inculpatul N.A.N. a declarat că inculpatul S.O.P.

a aplicat victimei o palmă și două lovituri cu piciorul în zona corpului, după care acesta a plecat acasă și că, după plecarea coinculpatului S.O.P., urmare amenințărilor cu moartea adresate de victimă, s-a deplasat în camera acesteia și i-a aplicat mai multe lovituri cu picioarele în zona pieptului și a coastelor. Din declarațiile celor 2 inculpați rezultă fără echivoc că victima, după plecarea inculpatului S.O.P., era în plenitudinea forțelor sale, în condițiile în care s-a deplasat la ușa camerei inculpatului N.A.N. și l-a amenințat că în cursul nopții îi va tăia gâtul. Tot în faza de cercetare judecătorească martorul B.I.V. a pretins că cei 2 inculpați au lovit victima timp de 45 – 60 minute, cu pumnii și picioarele, în toate zonele corpului.

Față de contradicțiile existente între aceste declarații, consideră că instanța de fond trebuia să îi confrunte pe cei trei. De asemenea, martorul T.G. a declarat că în momentul premergător incidentului victima avea cizme în picioare iar în procesul-verbal de cercetare la fața locului se menționează că victima era desculță. De aici rezultă, evident, că victima nu s-ar fi putut descălța singură dacă cei doi inculpați ar fi agresat-o timp de 45-60 minute, în versiunea martorului B.I.V. În cazul în care nu va fi reținut punctul de vedere exprimat mai sus, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu motivarea că nu a acționat cu intenția de a suprima viața victimei, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu se poate imputa că nu a intervenit pe timpul nopții pentru salvarea vieții victimei, în condițiile în care în locuință au rămas victima, inculpatul N.A.N.

și martorul B.I.V. De asemenea, a solicitat și în acest caz, reținerea dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. și art. 74 C. pen. și coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de lege. Inculpatul N.A.N. a motivat că pedeapsa aplicată este foarte mare în raport de circumstanțele reale și împrejurările concrete care au dus la săvârșirea infracțiunii. De asemenea, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu motivarea că nu a avut intenția de a ucide ci doar de a-i aplica o corecție victimei. Această situație rezultă și din faptul că nu a lovit-o cu obiecte tăietoare sau înțepătoare ci doar cu pumnii și picioarele. A solicitat inculpatul reținerea în favoarea sa a stării de provocare cu motivarea că victima i-a furat hainele, l-a lovit și amenințat cu moartea, fiind întrunite dispozițiile art. 73 lit. a) și b) C. pen.

Anterior săvârșirii faptei, inculpatul a avut o conduită corectă în societate și la locul de muncă și era în relații de prietenie chiar cu victima. Prin decizia penală nr. 62 din 1 octombrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția penală, s-au admis apelurile declarate de inculpații N.A.N. și S.O.P., s-a desființat în parte sentința penală cu privire la pedeapsa complementară aplicată inculpaților ce a fost limitată la interzicerea drepturilor civile prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) C. pen. [(în loc de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), d) și e)] pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepselor principale. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale și starea de arest a inculpaților.

C. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații N.A.N. și S.O.P., criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei, pe care o apreciază ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., atâta vreme cât nu au avut intenția de a suprima viața victimei, precum și al greșitei individualizări a pedepselor, pe care le consideră prea severe. În motivele de recurs depuse în scris de apărătorul inculpatului S.O.P., acesta a arătat, în esență, că a lovit victima de câteva ori după care a plecat, astfel că nu s-a dovedit că decesul a survenit ca urmare a loviturilor aplicate de el, fiind foarte probabil ca celălalt inculpat să fi lovit victima în continuare, după plecarea sa.

Pe cale de consecință, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 182 C. pen. și aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege pentru această faptă. Examinând recursurile prin prisma cazurilor de casare invocate, prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., Curtea apreciază că acestea nu sunt întemeiate. Apărările recurenților – inculpați, formulate pe tot parcursul procesului penal, în sensul că ar fi aplicat victimei lovituri de mică intensitate, doar ca o corecție, motivată de atitudinea acesteia, nicidecum cu intenția specifică infracțiunii de omor, în scopul de a-i suprima viața, nu pot fi primite, nefiind confirmate de nici un mijloc de probă.

Dimpotrivă, constatările medico-legale, ce atestă multiplele leziuni traumatice cauzate și intensitatea acestora, se coroborează cu declarațiile martorului B.I.V., audiat inclusiv de către instanța de apel, care a arătat că ambii inculpații au aplicat numeroase lovituri victimei, cu pumnii și picioarele, în diferite zone ale corpului, inclusiv după ce căzuse la pământ, pe parcursul unui interval mare de timp (cca. 30 - 45 min.).

Ca atare, sunt nefondate solicitările de a se schimba încadrarea juridică din infracțiunea de omor calificat în cea de lovituri cauzatoare de moarte sau vătămare corporală gravă, întrucât în raport de intensitatea loviturilor aplicate de inculpați, cu pumnii și picioarele, atât în poziția de ortostatism cât și de clinostatism, zonele vitale vizate (cap, torace, abdomen) și gravitatea leziunilor traumatice suferite - care au legătură directă cu cauzalitate cu decesul, se poate concluziona că inculpați au acționat cu intenția specifică infracțiunii de omor, în forma indirectă, prevăzând rezultatul faptei lor pe care, chiar dacă nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui, mai ales că inculpatul N.A.N., deși i-a auzit peste noapte strigătele, a lăsat victima fără îngrijiri medicale care i-ar fi putut, eventual, salva viața.

Totodată, solicitarea inculpatului N.A.N. de a fi reținută în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., constând în săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității sau prin altă acțiune ilicită gravă, este nefondată, Înalta Curte constând că în mod corect s-a reținut că fapta victimei, de a găzdui o persoană ce era acuzată de furtul hainelor inculpaților și de a încerca să le spună acestora că nu are nicio legătură cu acea situație, având însă o comportare injurioasă, nu poate determina reținerea provocării în favoarea nici unuia dintre inculpați.

Aceasta întrucât victima nu a dovedit o agresivitate sau o altă comportare care să poată fi considerată gravă, de natură să cauzeze inculpaților o stare de puternică tulburare sau emoție, încât să nu se poată abține de la o ripostă. Sub un alt motiv de critică, cel privitor la greșita individualizare a pedepselor, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate au fost corect dozate în raport de gravitatea deosebită a faptei și de atitudinea inculpaților pe parcursul procesului penal, aceștia încercând să ascundă comiterea faptei, apoi să minimalizeze acțiunile lor, pentru ca în final să se acuze reciproc, precum și față de circumstanțele personale ale acestora. Fiind corect aplicate criteriile de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen., Înalta Curte constată că pedepsele aplicate sunt just individualizate și corespund scopului cerut de art. 52 C. pen., nefiind justificată nici solicitarea inculpatului N.A.N.

de a se reține în favoarea acestui circumstanțele atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., pentru considerentele deja arătate. Așadar, cum pedeapsa nu este doar un mijloc de reeducare al condamnatului, ci trebuie să constituie și o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârșirea infracțiunii, reducerea pedepselor aplicate inculpaților ar conduce la deturnarea scopului general al pedepsei. Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursurile formulate de inculpați, ca nefondate, constatând că aceștia au comis cu vinovăție fapta reținută în sarcina lor și că nu sunt motive care să justifice o reducere a pedepselor aplicate, ce sunt apte să asigure reeducarea inculpaților, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale. Conform dispozițiilor art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurenții – inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.A.N. și S.O.P. împotriva deciziei penale nr. 62 din 01 octombrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 17 octombrie 2007 la 14 ianuarie 2009. Obligă recurentul inculpat N.A.N. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe recurentul inculpat S.O.P. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2009.