ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3902/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 317 din 19 decembrie 2008, Tribunalul Mureș, în baza art. 345 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul C.A.  la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen., aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. coroborat cu art. 76 lit. b) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 31 martie 2007 până la data de 1 aprilie 2007 și durata arestării preventive din data de 1 aprilie 2007 până la 5 aprilie 2007.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile vătămate, constituite civile B.A., B.R.  și B.A.E. și obligă inculpatul să plătească, în solidar, acestora:

- suma de 1356,10 RON cu titlu de daune materiale (actualizată conform indicelui de inflație, la data plății);

- suma de 40.000 lei RON cu titlu de daune morale (actualizată conform indicelui de inflație, la data plății);

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., a menținut măsura sechestrului asupra cotei-părți de 3/8/1/2 din imobilul (apartament) situat în Târgu Mureș, str. Aleea C., jud. Mureș, înscris în C.F. nr. 0001 Târgu Mureș, nr. cadastral 0002, aflată în proprietatea inculpatului C.A. (jr).

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș, cu sediul în Târgu Mureș, str. G., jud. Mureș, și în consecință a obligat inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 17.278 lei RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale victimei B.A., la care s-a adăugat dobânda practicată de B.N.R., începând cu data de 7 ianuarie 2008 și până la data plății efective.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în noaptea de 30/31 martie 2007, pe trotuarul din fața clubului „C.” din Târgu Mureș, inculpatul C.A. a aplicat victimei B.A. o lovitură cu capul în zona feței, în urma căreia victima a căzut pe spate, lovindu-se cu ceafa de trotuar. Fiind dusă imediat la spital, victima a intrat în comă profundă și a decedat la data de 17 aprilie 2007.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, raportul de autopsie medico-legală din 30 iulie 2007, declarațiile martorilor L.S., N.S.E., B.D., D.M., precum și declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 68/A din 26 iunie 2009, a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul C.A. împotriva Sentinței penale nr. 317 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosarul nr. 3170/102/2007, însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul, pentru cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate ca fiind nelegală și netemeinică, arătând că fapta a fost comisă în stare de provocare și, pe cale de consecință, reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și reindividualizarea pedepsei, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei sau, în subsidiar cu suspendarea sub supraveghere, reducerea cuantumului daunelor materiale și exonerarea de plată daunelor morale, cu cheltuieli de judecată.

A mai arătat că a încercat să liniștească partea vătămată, motiv pentru care a ieșit cu aceasta afară din bar, însă partea vătămată avea o poziție amenințătoare, cu o sticlă în mână și proliferând insulte, motiv pentru care, încercând o puternică temere, a lovit-o cu capul în gură.

Față de cele arătate apreciază cuantumul pedepsei aplicate mult prea mare, iar modalitatea de executare prea severă, fiind total eronată.

De asemenea, consideră că despăgubirile civile trebuie înjumătățite, având în vedere culpa concurentă a victimei și exonerarea sa de la plata daunelor morale, câtă vreme culpa provocării aparține exclusiv părții vătămate.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, Curtea constată că hotărârea instanței de control judiciar, prin care s-a menținut sentința instanței de fond, este legală și temeinică.

Curtea constată totodată, că motivele de recurs susținute au fost invocate anterior și în fața instanței de apel, aceasta motivând amplu și temeinic respingerea acestora.

Astfel, în mod corect ambele instanțe au apreciat că nu se justifică reținerea circumstanței atenuante a provocării prev. de disp. art. 73 lit. b) C. pen., fiind nefondată susținerea inculpatului că partea vătămată avea o poziție amenințătoare, cu o sticlă în mână și proliferând insulte, motiv pentru care, încercând o puternică temere, a lovit-o cu capul în gură.

În acest sens, sunt declarațiile martorilor care relatează că inculpatul era liniștit și că inițial a refuzat solicitările victimei de a merge afară să se bată, iar ulterior când a acceptat „invitația” victimei și a ieșit afară nu a lovit-o imediat, ci doar după un anumit interval de timp și în condițiile în care i s-a părut că aceasta ar intenționa să-l agreseze.

Toate aceste aspecte relevă faptul că inculpatul era capabil să raționeze și să decidă calm și lucid modalitatea în care să acționeze. Mai mult decât atât, atitudinea victimei, cuvintele adresate și insistențele de a ieși afară pentru a rezolva conflictul nu au indus și nu au creat inculpatului o stare de tulburare sau de emoție atât de puternică, încât acesta să fie atât de afectat în plan volitiv în sensul de a nu se mai putea stăpâni.

Esența provocării este o stare psihică (tulburare sau emoție puternică) care, slăbind autocontrolul, explica luarea rezoluției infracționale și înfăptuirea ei, cerință care în speța de față nu este îndeplinită.

Pe cale de consecință, este nefondat și motivul de recurs privind reindividualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului și modalității de executare.

Astfel, la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, modalitatea de săvârșire, precum și recrudescența lor.

Totodată, s-a ținut seama de atitudinea procesuală a inculpatului, atât imediat momentului săvârșirii faptei, cât și pe parcursul procesului penal, de circumstanțele personale ale acestuia, de lipsa antecedentelor penale, de faptul că este un tânăr integrat social, care obține venituri licite, având loc de muncă, precum și de posibilitățile reale de reeducare și reinserție socială.

Față de toate aceste aspecte se apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, prin reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu se justifică reaprecierea cuantumului acesteia și nici schimbarea modalității de executare.

Nefondată este și critica ce vizează diminuarea la jumătate a despăgubirilor materiale și exonerarea de la plata daunelor morale acordate, instanța stabilind un cuantum just al acestora.

În ceea ce privește partea materială, reprezentând cheltuielile de înmormântare (concesionare loc de veci, taxa întreținere cimitir, contravaloare sicriu), toate acestea au fost dovedite cu înscrisuri, respectiv chitanțe și facturi aflate la dosar.

În aceeași ordine de idei, s-a apreciat și suma privind daunele morale, încercând a crea condiții care să aline într-o oarecare măsură durerea sufletească a părinților, respectiv a surorii, dar fără a transforma această suferință într-o îmbogățite fără just temei.

Cât privește solicitarea inculpatului de obligare a intimatelor părți civile la plata cheltuielilor judiciare, acesta va fi respinsă, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Totodată, având în vedere solicitarea intimatelor părți civile B.A., B.R. și B.A.E. de a fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare efectuate în recurs, aceasta va fi admisă, având în vedere dispozițiile art. 193 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul urmând a fi obligat la plata sumei de 500 RON, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanței depusă la dosar.

Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și art. 193 alin. (1) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva Deciziei penale nr. 68/A din 26 iunie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești și la plata sumei de 500 RON cu același titlu către intimatele părți civile B.A., B.R. și B.A.E.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 24 noiembrie 2009.

Procesat de GGC - NN