ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1143/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 278 din 10 decembrie 2009 a

Tribunalului Mureș, inculpatul G.I. (deținut în Penitenciarul Târgu Mureș) a

fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de

art. 174 - 175 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. la pedeapsa

de 17 ani închisoare și la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a), b) și e) C. pen. timp de 7 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64

alin. (1) lit. a), b), e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., raportat la

art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată

durata reținerii pe 24 h, din data de 11 ianuarie 2009, precum și durata

arestării preventive, începând cu data de 12 ianuarie 2009 și până la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen.,

raportat la art. 160

b

alin. (3), art. 143 și art. 148 lit. f) C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În temeiul art. 346 alin. (1) C.

proc. pen., coroborat cu art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., raportat la

art. 998, 999 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă

S.C.J.U. Tg. Mureș, și în consecință, l-a obligat pe inculpat să plătească în

favoarea acestei părți civile suma de 14.363,05 RON, precum și dobânzile legale

aferente până la data plății efective, cu titlu de despăgubiri civile,

reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu spitalizarea victimei

V.M.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 2.170 RON,

cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

La data de 29 decembrie 2008,

profitând de starea de imposibilitate a victimei V.M., în vârstă de 2 ani și 6

luni, de a se apăra, inculpatul G.I. (concubinul mamei victimei) i-a aplicat mai

multe lovituri cu pumnii peste cap și corp, deranjat fiind de plânsul acesteia,

după care, timp de mai multe ore, a împiedicat acordarea oricărui ajutor

medical, interzicându-i mamei copilului să îl transporte la spital sau să

anunțe salvarea.

Victima a fost internată în spital

unde a decedat pe data de 16 ianuarie 2009.

Raportul de autopsie medico-legală,

avizat de Comisia de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul

I.M.L. Târgu Mureș a concluzionat că moartea victimei s-a datorat stopului cardio-respirator

survenit în condițiile unui politraumatism cu hemoragie leptomeningian masivă,

contuzie difuză hemoragică cerebrală, hemoragie secundară de trunchi cerebral,

luxație cervicală C1 și infiltrate sanguine perilezionale, fracturi costale. Leziunile

traumatice s-au putut produce prin mecanismul de loviri directe repetate cu

corp dur, contondent, urmate de cădere pe cap și lovire de suprafețe dure, fără

a se exclude mecanismul de scuturare intensă a copilului mic. S-a mai precizat

că leziunile cauzate au legătură de cauzalitate directă, necondiționată cu

decesul victimei (dosar urmărire penală).

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin

Decizia penală nr. 4 din 18 ianuarie 2010, a respins ca nefondat recursul

inculpatului, menținând starea de arest preventiv a acestuia și deducând

prevenția la zi.

Împotriva acestei decizii penale, în

termen legal, a declarat recurs inculpatul G.I., invocând cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 10 și 14 C. proc. pen.

Inculpatul a susținut că probatoriul

administrat nu este complet, instanța respingându-i cererea de administrare a

probei cu martori. A mai susținut că nu a avut interpret de limba maghiară în

timpul urmăririi penale, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare.

Totodată, a solicitat reducerea

cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere sinceritatea manifestată în

cursul urmăririi penale și situația familială.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat pentru următoarele

considerente:

Din analiza materialului probator

administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele au reținut în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând încadrarea juridică

legală și temeinică infracțiunii comise de acesta.

Inculpatul a lovit în mod repetat,

cu intensitate, un copil de numai 2 ani și 6 luni, cauzându-i leziuni grave

care au determinat decesul.

Probațiunea este completă și

stabilește această situație de fapt pe care, de altfel, nici inculpatul nu o

contestă.

Inculpatul a solicitat proba cu trei

martori, susținând necesitatea audierii acestora pentru a dovedi că nu a mai

săvârșit o altă infracțiune de omor anterior prezentei fapte, ca și pentru a

relata aspecte petrecute în domiciliul său a doua zi și pe care el însuși le-a

adus la cunoștința martorilor.

Instanța a respins motivat această

cerere de probe prin care se tindea la dovedirea unor împrejurări care nu aveau

legătură cu fondul cauzei.

Înalta Curte constată că instanța a

procedat în mod legal și temeinic, respingând argumentat administrarea unei

probe care nu era concludentă și utilă cauzei, făcând în mod corect aplicarea

dispozițiilor art. 67 C. proc. pen.

Nici în timpul urmăririi penale și

nici în fața primei instanțe, inculpatul nu a invocat necunoașterea limbii

române, astfel că nu s-a pus problema folosirii limbii oficiale prin interpret,

potrivit dispozițiilor art. 8 C. proc. pen. Din momentul în care, în fața

instanței de apel, inculpatul a susținut că nu cunoaște și nu se poate exprima

foarte bine în limba română (încheierea din 15 ianuarie 2010), i s-a asigurat

prezența interpretului de limba maghiară.

Înalta Curte constată că

inculpatului i s-a asigurat dreptul la apărare și la folosirea limbii materne

în condițiile legii și fără ca interesele sale să fie prejudiciate. Conținutul

actelor procesual-penale întocmite în lipsa interpretului de limba maghiară nu

a fost contestat, iar apărările formulate de inculpat nu l-au contrazis.

Cât privește cuantumul pedepsei

aplicate inculpatului, Înalta Curte constată că acesta a fost stabilit în

concordanță cu cerințele art. 72 și 52 C. pen.

Pedeapsa de 17 ani închisoare

reflectă în mod corespunzător pericolul social de o gravitate deosebită al

faptei și făptuitorului și necesitatea ca sancțiunea aplicată să se constituie

într-un mijloc de constrângere și reeducare eficient.

Inculpatul este recidivist, fiind

condamnat de mai multe ori pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt și

liberat condiționat la 20 iunie 2008, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 115

zile (dosar urmărire penală).

Având în vedere aceste împrejurări,

precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor

calificat (de la 15 la 25 de ani), Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată

inculpatului și orientată spre limita minimă a duratei legale este just

individualizată, neimpunându-se reducerea cuantumului ei.

Pentru aceste considerente, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului G.I.

În baza art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce din durata pedepsei aplicate

perioada reținerii și arestării preventive de la 11 ianuarie 2009 la 24 martie

2010.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din

oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Onorariul interpretului de limba

maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Văzând dispozițiile art. 192 alin.

(2), 189 și 190 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.I. împotriva Deciziei penale nr. 4 din 18 ianuarie

2010 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 11 ianuarie 2009

la 24 martie 2010.

Obligă recurentul inculpat la 400

RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești.

Onorariul interpretului de limba

maghiară pe timp de 3 ore se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 martie 2010.