ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1143/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 278 din 10 decembrie 2009 a Tribunalului Mureș, inculpatul G.I. (deținut în Penitenciarul Târgu Mureș) a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 17 ani închisoare și la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. timp de 7 ani. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. În baza art. 88 C. pen., raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii pe 24 h, din data de 11 ianuarie 2009, precum și durata arestării preventive, începând cu data de 12 ianuarie 2009 și până la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., raportat la art. 160 b alin. (3), art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C.J.U. Tg. Mureș, și în consecință, l-a obligat pe inculpat să plătească în favoarea acestei părți civile suma de 14.363,05 RON, precum și dobânzile legale aferente până la data plății efective, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu spitalizarea victimei V.M. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 2.170 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: La data de 29 decembrie 2008, profitând de starea de imposibilitate a victimei V.M., în vârstă de 2 ani și 6 luni, de a se apăra, inculpatul G.I. (concubinul mamei victimei) i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii peste cap și corp, deranjat fiind de plânsul acesteia, după care, timp de mai multe ore, a împiedicat acordarea oricărui ajutor medical, interzicându-i mamei copilului să îl transporte la spital sau să anunțe salvarea. Victima a fost internată în spital unde a decedat pe data de 16 ianuarie 2009. Raportul de autopsie medico-legală, avizat de Comisia de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul I.M.L.

Târgu Mureș a concluzionat că moartea victimei s-a datorat stopului cardio-respirator survenit în condițiile unui politraumatism cu hemoragie leptomeningian masivă, contuzie difuză hemoragică cerebrală, hemoragie secundară de trunchi cerebral, luxație cervicală C1 și infiltrate sanguine perilezionale, fracturi costale. Leziunile traumatice s-au putut produce prin mecanismul de loviri directe repetate cu corp dur, contondent, urmate de cădere pe cap și lovire de suprafețe dure, fără a se exclude mecanismul de scuturare intensă a copilului mic. S-a mai precizat că leziunile cauzate au legătură de cauzalitate directă, necondiționată cu decesul victimei (dosar urmărire penală). Curtea de Apel Târgu Mureș, prin Decizia penală nr. 4 din 18 ianuarie 2010, a respins ca nefondat recursul inculpatului, menținând starea de arest preventiv a acestuia și deducând prevenția la zi.

Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.I., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 și 14 C. proc. pen. Inculpatul a susținut că probatoriul administrat nu este complet, instanța respingându-i cererea de administrare a probei cu martori. A mai susținut că nu a avut interpret de limba maghiară în timpul urmăririi penale, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare. Totodată, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere sinceritatea manifestată în cursul urmăririi penale și situația familială. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente: Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând încadrarea juridică legală și temeinică infracțiunii comise de acesta.

Inculpatul a lovit în mod repetat, cu intensitate, un copil de numai 2 ani și 6 luni, cauzându-i leziuni grave care au determinat decesul. Probațiunea este completă și stabilește această situație de fapt pe care, de altfel, nici inculpatul nu o contestă. Inculpatul a solicitat proba cu trei martori, susținând necesitatea audierii acestora pentru a dovedi că nu a mai săvârșit o altă infracțiune de omor anterior prezentei fapte, ca și pentru a relata aspecte petrecute în domiciliul său a doua zi și pe care el însuși le-a adus la cunoștința martorilor. Instanța a respins motivat această cerere de probe prin care se tindea la dovedirea unor împrejurări care nu aveau legătură cu fondul cauzei. Înalta Curte constată că instanța a procedat în mod legal și temeinic, respingând argumentat administrarea unei probe care nu era concludentă și utilă cauzei, făcând în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 67 C. proc.

pen. Nici în timpul urmăririi penale și nici în fața primei instanțe, inculpatul nu a invocat necunoașterea limbii române, astfel că nu s-a pus problema folosirii limbii oficiale prin interpret, potrivit dispozițiilor art. 8 C. proc. pen. Din momentul în care, în fața instanței de apel, inculpatul a susținut că nu cunoaște și nu se poate exprima foarte bine în limba română (încheierea din 15 ianuarie 2010), i s-a asigurat prezența interpretului de limba maghiară. Înalta Curte constată că inculpatului i s-a asigurat dreptul la apărare și la folosirea limbii materne în condițiile legii și fără ca interesele sale să fie prejudiciate. Conținutul actelor procesual-penale întocmite în lipsa interpretului de limba maghiară nu a fost contestat, iar apărările formulate de inculpat nu l-au contrazis.

Cât privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte constată că acesta a fost stabilit în concordanță cu cerințele art. 72 și 52 C. pen. Pedeapsa de 17 ani închisoare reflectă în mod corespunzător pericolul social de o gravitate deosebită al faptei și făptuitorului și necesitatea ca sancțiunea aplicată să se constituie într-un mijloc de constrângere și reeducare eficient. Inculpatul este recidivist, fiind condamnat de mai multe ori pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt și liberat condiționat la 20 iunie 2008, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 115 zile (dosar urmărire penală). Având în vedere aceste împrejurări, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor calificat (de la 15 la 25 de ani), Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului și orientată spre limita minimă a duratei legale este just individualizată, neimpunându-se reducerea cuantumului ei.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului G.I. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive de la 11 ianuarie 2009 la 24 martie 2010. Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Onorariul interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2), 189 și 190 C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva Deciziei penale nr. 4 din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 11 ianuarie 2009 la 24 martie 2010. Obligă recurentul inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Onorariul interpretului de limba maghiară pe timp de 3 ore se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2010.