ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1598/2009

Asupra recursurilor penale de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 21 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 2652/101/2008, printre altele, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de ambii inculpați D.Z. și D.S. și s-au respins cererile de înlocuire a arestului preventiv, precum și de liberare provizorie sub control judiciar. Pentru a pronunța aceste soluții, instanța de apel, pe al cărei rol se află spre soluționare apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și inculpați, a constatat următoarele: Inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul procurorilor de la D.I.I.C.O.T.

– Biroul Teritorial Mehedinți, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat și contrabandă, prevăzută de art. 2 și art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a reținut că inculpații au inițiat în perioada 2005 – 2006 constituirea unui grup infracțional organizat împreună cu inculpații D.Z.I. și D.V., în scopul comiterii unor infracțiuni de contrabandă. Activitatea infracțională a încetat ca urmare a trimiterii în judecată a inculpaților, dar la sfârșitul lunii august 2007, inculpații au luat din nou hotărârea de a introduce în țară țigări de contrabandă și a le vinde, în scopul obținerii unor beneficii financiare, introducând în țară patru transporturi de țigări din Serbia, fiecare transport conținând câte 45 baxuri țigări.

Prin sentința penală nr. 368 din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Mehedinți, apelanții inculpați au fost condamnați la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare inculpatul D.S. și la 3 ani închisoare inculpatul D.Z. Pentru a menține starea de arest, instanța de apel a constatat că se mențin temeiurile care au impus în continuare privarea acestora de libertate. În privința cererilor de liberare sub control judiciar s-a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen., întrucât pedeapsa pentru infracțiunea scop a constituirii unui grup infracțional organizat, infracțiunea de contrabandă, este închisoare mai mică de 18 ani. În același timp, s-a apreciat însă că se impune și necesitatea împiedicării inculpaților de a comite alte infracțiuni, având în vedere modul de concepere și executare a faptelor deduse judecății.

În termen legal, inculpații au declarat recurs împotriva acestei încheieri, arătând că înțeleg să atace soluția de respingere a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, considerând că în acest fel instanța de apel a încălcat și termenul rezonabil în privința duratei arestării preventive, ignorând că sunt realizate cerințele art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen. Criticile formulate de inculpați referitoare la soluția de respingere a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar se vor examina, în raport de prevederile art. 385 6 C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constatându-se că sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează: Soluția instanței de apel de a respinge cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de cei doi inculpați nu contravine dispozițiilor art. 160 2 alin. (1) C. proc.

pen., după cum nici stării de fapt și de drept evidențiată de probele cauzei și nici termenului rezonabil în privința arestării preventive. Pornind de la caracterul facultativ și nu obligatoriu al acordării liberării sub control judiciar se poate afirma că realizarea condițiilor formale prevăzute de art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen. nu presupune automat o îndeplinire a condițiilor de fond care se referă la temeinicia unei asemenea cereri. Așa fiind, chiar dacă în cauză erau realizate condițiile de formă prevăzute imperativ de norma procesuală pentru admisibilitatea de principiu a unei asemenea cereri, liberarea provizorie sub control judiciar nu se putea acorda celor doi inculpați atâta timp cât, există date că inculpații ar putea săvârși alte fapte de aceiași natură.

Este evident că există acest risc atâta timp cât inculpații au încetat activitatea infracțională până la trimiterea lor în judecată, respectiv, aprilie 2008, după care, la sfârșitul lunii august 2008, au hotărât din nou introducerea în țară a țigărilor de contrabandă din Serbia. Și desigur, cu respectarea prezumției de nevinovăție, în aceste condiții, nu se poate discuta despre un presupus pericol generic pentru ordinea publică, prin lăsarea în libertate a inculpaților, ci despre unul concret ce se poate manifesta în acțiuni de natura celor arătate expres prin art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen. Așa fiind, pentru considerentele expuse, în mod corect s-a apreciat de instanța de apel că cererea inculpaților de liberare provizorie sub control judiciar este nefondată, și în consecință, s-a procedat la respingerea ei.

Pentru aceleași argumente, soluția instanței de apel cu privire la această cerere se va menține, ca legală și temeinică, prin respingerea conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a recursurilor declarate de inculpați. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.Z. și D.S. împotriva încheierii din 21 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 2652/101/2008. Obligă recurentul inculpat D.Z. la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Obligă recurentul inculpat D.S. la 160 lei cheltuieli judiciare către stat, Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2009.