ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1598/2009

Asupra recursurilor penale de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin încheierea din 21 aprilie 2009,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 2652/101/2008, printre

altele, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de ambii

inculpați D.Z. și D.S. și s-au respins cererile de înlocuire a arestului preventiv,

precum și de liberare provizorie sub control judiciar.

Pentru a pronunța aceste soluții,

instanța de apel, pe al cărei rol se află spre soluționare apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și inculpați, a constatat

următoarele:

Inculpații au fost trimiși în judecată

prin rechizitoriul procurorilor de la D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial

Mehedinți, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional

organizat și contrabandă, prevăzută de art. 2 și art. 7 din Legea nr. 39/2003

și art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut că inculpații au inițiat în

perioada 2005 – 2006 constituirea unui grup infracțional organizat împreună cu

inculpații D.Z.I. și D.V., în scopul comiterii unor infracțiuni de contrabandă.

Activitatea infracțională a încetat ca

urmare a trimiterii în judecată a inculpaților, dar la sfârșitul lunii august

2007, inculpații au luat din nou hotărârea de a introduce în țară țigări de

contrabandă și a le vinde, în scopul obținerii unor beneficii financiare,

introducând în țară patru transporturi de țigări din Serbia, fiecare transport

conținând câte 45 baxuri țigări.

Prin sentința penală nr. 368 din 7

octombrie 2008 a Tribunalului Mehedinți, apelanții inculpați au fost condamnați

la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare inculpatul D.S. și la 3 ani

închisoare inculpatul D.Z.

Pentru a menține starea de arest,

instanța de apel a constatat că se mențin temeiurile care au impus în

continuare privarea acestora de libertate.

În privința cererilor de liberare sub

control judiciar s-a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen., întrucât pedeapsa pentru infracțiunea scop a

constituirii unui grup infracțional organizat, infracțiunea de contrabandă,

este închisoare mai mică de 18 ani. În același timp, s-a apreciat însă că se

impune și necesitatea împiedicării inculpaților de a comite alte infracțiuni,

având în vedere modul de concepere și executare a faptelor deduse judecății.

În termen legal, inculpații au declarat

recurs împotriva acestei încheieri, arătând că înțeleg să atace soluția de

respingere a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, considerând

că în acest fel instanța de apel a încălcat și termenul rezonabil în privința

duratei arestării preventive, ignorând că sunt realizate cerințele art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen.

Criticile formulate de inculpați

referitoare la soluția de respingere a cererilor de liberare provizorie sub

control judiciar se vor examina, în raport de prevederile art. 385

6

C.

proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., constatându-se că sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:

Soluția instanței de apel de a respinge

cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de cei doi

inculpați nu contravine dispozițiilor art. 160

2

alin. (1) C. proc.

pen., după cum nici stării de fapt și de drept evidențiată de probele cauzei și

nici termenului rezonabil în privința arestării preventive.

Pornind de la caracterul facultativ și nu

obligatoriu al acordării liberării sub control judiciar se poate afirma că

realizarea condițiilor formale prevăzute de art. 160

2

alin. (1) C.

proc. pen. nu presupune automat o îndeplinire a condițiilor de fond care se

referă la temeinicia unei asemenea cereri.

Așa fiind, chiar dacă în cauză erau

realizate condițiile de formă prevăzute imperativ de norma procesuală pentru

admisibilitatea de principiu a unei asemenea cereri, liberarea provizorie sub

control judiciar nu se putea acorda celor doi inculpați atâta timp cât, există

date că inculpații ar putea săvârși alte fapte de aceiași natură.

Este evident că există acest risc atâta

timp cât inculpații au încetat activitatea infracțională până la trimiterea lor

în judecată, respectiv, aprilie 2008, după care, la sfârșitul lunii august 2008,

au hotărât din nou introducerea în țară a țigărilor de contrabandă din Serbia.

Și desigur, cu respectarea prezumției de

nevinovăție, în aceste condiții, nu se poate discuta despre un presupus pericol

generic pentru ordinea publică, prin lăsarea în libertate a inculpaților, ci

despre unul concret ce se poate manifesta în acțiuni de natura celor arătate

expres prin art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen.

Așa fiind, pentru considerentele expuse,

în mod corect s-a apreciat de instanța de apel că cererea inculpaților de

liberare provizorie sub control judiciar este nefondată, și în consecință, s-a

procedat la respingerea ei.

Pentru aceleași argumente, soluția

instanței de apel cu privire la această cerere se va menține, ca legală și

temeinică, prin respingerea conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. a recursurilor declarate de inculpați.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen. recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații

D.Z. și D.S. împotriva încheierii din 21 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 2652/101/2008.

Obligă

recurentul inculpat D.Z. la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Obligă

recurentul inculpat D.S. la 160 lei cheltuieli judiciare către stat,

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29

aprilie 2009.