ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1092/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1092/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul

cauzei a constatat următoarele:

Mehedinți, secția penală, prin sentința penală nr. 368 din 7 octombrie 2008,

pronunțată în dosarul nr. 2652/101/2008 a dispus următoarele:

În baza art. 7 rap.

la art. 2 din Legea 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Condamnă pe

inculpatul D.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare cu interzicerea drept. prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în cond. art. 71 C.

pen. și pe o durată de 2 ani i se interzic drepturile prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară ce se va executa după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 270 din

Legea 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Condamnă pe același

inculpat la 4 ani închisoare cu interzicerea drept. prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în cond. art. 71 C. pen. și pe o durată de 2

ani i se interzic drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. ca pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33-34 C.

pen.

Contopește aceste

pedepse și dispune ca inculpatul D.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani

închisoare cu interzicerea drept. prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. în cond. art. 71 C. pen. și pe o durată de 2 ani i se

interzic drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca

pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale.

În baza art. 7 rap.

la art. 2 din Legea 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Condamnă pe

inculpatul D.Z. la pedeapsa de 3 ani închisoare cu interzicerea drept. prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în cond. art. 71 C.

pen. și pe o durată de 2 ani i se interzic drepturile prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară ce se va executa după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 270 din

Legea 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Condamnă pe același

inculpat la 3 ani închisoare cu interzicerea drept. prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în cond. art. 71 C. pen. și pe o durată de 2

ani i se interzic drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. ca pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 33-34 C.

pen.

Contopește aceste

pedepse și dispune ca inculpatul D.Z. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare cu interzicerea drept. prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. în cond. art. 71 C. pen. și pe o durată de 2 ani i se

interzic drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca

pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C.

pen.

Deduce din pedepsele

aplicate inc. D.S. și D.Z., reținerea și arestarea preventivă, începând cu data

de 13 martie 2008 și până la pronunțare.

În baza art. 350 C.

proc. pen.

Menține starea de

arest a inculpaților.

Respinge ca

neîntemeiate cererile de liberare provizorie pe cauțiune formulate de inc. D.S.

și D.Z.

În baza art. 7 rap.

la art. 2 din Legea 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Condamnă pe

inculpații D.Z.I. și D.V. la pedepse de câte 2 ani închisoare cu interzicerea

drept. prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în

cond. art. 71 C. pen. și pe o durată de 2 ani li se interzic drepturile prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară ce

se va executa după executarea pedepselor principale.

În baza art. 270 din

Legea 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Condamnă pe

inculpații D.Z.I. și D.V. la pedepse de câte 2 ani închisoare cu interzicerea

drept. prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în

cond. art. 71 C. pen. și pe o durată de 2 ani li se interzic drepturile prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară ce

se va executa după executarea pedepselor principale.

În baza art. 33-34 C.

pen.

Contopește aceste

pedepse și dispune ca inculpații D.Z.I. și D.V. să execute pedeapsa cea mai

grea de câte 2ani închisoare cu interzicerea drept. prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile. art. 71 C. pen. și pe o durată

de 2 ani li se interzic drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. ca pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 81-82 C.

pen.

Dispune suspendarea

condiționată a executării pedepselor pe o durată de câte 4 ani și conform art. 71

alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei

închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Dispune confiscarea

în folosul statului a celor 3245 pachete țigări Ronson ce se află în custodia

I.J.P.F Mehedinți conform dovezilor de primire seriile AAA nr. 04300; 04301;

04304; 04305 și conform disp. art. 277 din Legea 86/2006, pentru diferența de

86755 pachete țigări până la 90.000 pachete, îi obligă pe inculpați în solidar la

plata echivalentului lor în lei către stat de 468.477 lei.

Dispune confiscarea

în folosul statului a următoarelor sume: 800 Euro de la inc. D.Z., 200 Euro de

la inc. D.Z.I. și 100 Euro de la inc. D.V. și obligă pe inculpați la plata

acestor sume către stat.

Obligă pe inculpații D.S.

și D.Z. la câte 500 lei cheltuieli judiciare statului și pe inc. D.Z.I. și D.V.

la câte 550 lei din care câte 150 lei reprezentând onorariile pentru avocații

din oficiu ce se vor avansa din fondurile M.J.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul

întocmit de D.I.I.C.O.T. – Biroul teritorial Mehedinți au fost trimiși în

judecată, în stare de arest preventiv, inculpații D.S. și D.Z., precum și

inculpații D.Z.I. și D.V., în stare de libertate, în legătură cu săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 2 și art. 7 din Legea 39/2003 și art. 270 din

Legea 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33-34 C. pen.

În fapt, s-a reținut

că, în perioada 2005-2006 inculpații D.S. și D.Z., împreună cu alte persoane, au

pus bazele unui grup organizat, cu scopul de a introduce ilegal în țară țigări

de contrabandă pentru ca ulterior să le comercializeze ilegal, grup în cadrul

căruia inculpații arestați preventiv, alături de alți 9 inculpați, au acționat

până în 24 oct. 2006 și pentru faptele săvârșite până la această dată, au fost

trimiși în judecată într-un alt dosar, conform rechizitoriului nr.

193/D/P/2005, întocmit de Biroul Teritorial Caraș-Severin.

S-a reținut că, deși

inculpații aveau dosar penal pe rolul Tribunalului Covasna, la începutul

toamnei anului 2007, s-au întâlnit și au hotărât din nou să pună bazele unui

grup organizat, atrăgând de partea lor și pe inculpații D.Z.I. și D.V., care și

ei au fost sancționați administrativ cu amenzi de câte 1000 lei în dosarul

inițial.

Totodată, s-a reținut

că cei doi inculpați arestați preventiv, prin intermediul unui cetățean sârb au

hotărât ca acesta din urmă, să le procure țigări din Serbia, după care, să le

transporte cu barca peste fluviul Dunărea până în apropiere de o insulă de pe

teritoriul românesc, situată în apele Dunării, unde urma să fie așteptat fie de

inculpatul D.Z.I., ori de inculpatul D.Z., pentru ca apoi să se deplaseze în

continuare cu barca cu țigări până la locuința inculpatului Z., locuință

situată pe malul stâng al Dunării, în curtea locuinței căruia, intrau direct cu

barca cu țigări și în continuare, cetățeanul sârb primea banii pentru

contravaloarea țigărilor. După această operațiune, s-a reținut că, de această

dată toți cei patru inculpați încărcau țigările din barcă în mașini, apoi doi

dintre ei se deplasau cu mașinile la diferiți clienți recomandați de inculpatul

S., cărora le vindeau la prețuri stabilite în prealabil de același inculpat S.

Tot acest inculpat

stabilea și ce sumă de bani urma să primească fiecare membru al grupului pentru

contribuția adusă la introducerea țigărilor în țară și valorificarea lor,

reținându-se că potrivit declarației acestuia, inculpatul D.Z.I. avea sarcina

de a prelua țigările de la momentul intrării lor și până la introducerea în

curtea locuinței inculpatului D., după care țigările erau preluate cu mașina de

inculpatul V.D. și transportate în locurile stabilite de acesta și unde îl

aștepta, pentru ca apoi împreună să meargă până la locația unde urmau să fie

valorificate.

S-a mai reținut că,

potrivit declarațiilor date în cursul urmăririi penale de ceilalți inculpați, a

rezultat că inculpatul D.Z. introducea cu ajutorul unei bărci țigările până în

curtea locuinței sale, unde erau descărcate și apoi încărcate în mașina

inculpatului D.V. și în continuare erau transportate spre valorificare, iar

inculpatul D.S. îi răsplătea pe fiecare, după contribuția adusă, respectiv pe Z.D.,

de circa 4-6 ori, cu sume cuprinse între 150 și 200 Euro, potrivit declarației

dată de acesta din urmă.

Potrivit declarației

inculpatului D.Z.I. s-a reținut că și acesta a confirmat faptul că inculpatul D.S.,

i-a propus să adere la grup și să meargă cu barca pe Dunăre până pe insulă,

unde să se întâlnească cu cetățeanul sârb de la care să preia țigările și apoi

să le transporte până pe malul românesc, unde s-a hotărât să fie așteptat de

ceilalți inculpați, după care în timp ce acesta împreună cu fratele său

descărcau țigările din barcă și le încărcau în mașină, ceilalți doi inculpați

supravegheau zona pentru a nu fi observați de cineva străin de grup.

S-a mai reținut că și

inculpatul D.V. a confirmat cele declarate de fratele său, precum și faptul că

acesta a primit de la inculpatul D.S. suma de 2000 de Euro pentru a cumpăra un

autoturism cu care să fie transportate țigările și că în plus i-a cumpărat o

cartelă telefonică și i-a promis că pe el îl va recompensa cu 20-25 Euro pentru

fiecare cursă efectuată.

Pe baza declarațiilor

inculpatului D.S., s-a reținut că țigările au fost vândute la doi băieți din

Tr.Severin, în apropierea localității Iablanița, cunoscuți sub numele de C. și

F. și că ulterior a rezultat că aceștia în realitate se numesc, J.L. și B.N.M.C.,

care și ei au fost trimiși în judecată pentru același gen de fapte, într-un alt

dosar aflat pe rolul Tribunalului Mehedinți și care au recunoscut că au

cumpărat țigări de la inculpații în cauza de față.

De asemenea s-a

reținut că numitul J.L. , a confirmat faptul că i-a cunoscut pe inculpații S.

și V., de la care a cumpărat, în luna octombrie 2007, de patru ori câte 15

baxuri cu țigări netimbrate, marca Ronson și că acesta împreună cu B., au

vândute țigările în localitatea Motru, unui anume N., precum și în Craiova, la

trei femei și unui bărbat pe nume V.

În urma

perchezițiilor domiciliare efectuate la locuințele acestor cumpărători, s-a

reținut că au fost descoperite o parte din țigările marca Ronson vândute de

inculpați.

În baza acestor probe

și a notelor de redare a convorbirilor telefonice, s-a reținut că aceste fapte

ale inculpaților de a se constitui într-un grup ce a acționat organizat în

perioada august – noiembrie 2007, în scopul comiterii mai multor infracțiuni de

contrabandă, de pe urma cărora au obținut beneficii materiale întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire de grup organizat,

fapte prevăzute și pedepsite de art. 2 și art. 7 din Legea 39/2003 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen.

În același timp s-a

arătat că, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale a demonstrat că a

existat un nucleu bine organizat, cu sarcini precise, după modul cum inculpații

au acționat.

Referitor la faptele

de contrabandă cu țigări, s-a reținut că acestea se încadrează în dispozițiile

prev. de art. 270 din Legea 86/2006 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., privind

introducerea prin orice mijloace a bunurilor prin alte locuri decât cele

stabilite pentru controlul vamal.

Referitor la

calitatea în care inculpații au acționat la săvârșirea acestei infracțiuni, s-a

reținut că aceștia sunt coautori în raport de modalitatea în care au acționat,

deoarece potrivit disp. art. 24 C. pen., autor poate fi orice persoană care a

săvârșit în mod nemijlocit fapte penale de contrabandă cu țigări, prin

comiterea unor acțiuni de introducere ilegală în țară de țigări.

În sarcina

inculpaților s-a reținut că aceștia în perioada susmenționată au introdus

ilegal în țară țigări marca „Ronson”, în patru rânduri, prin cele patru

transporturi ce au fost efectuate din Serbia în România, iar la fiecare

transport au fost introduse ilegal în țară câte 45 baxuri, a 50 cartușe și

respectiv 10 pachete în cartuș, totalizând 22.500 pachete țigări la un

transport și respectiv 90.000 pachete țigări la cele 4 transporturi.

S-a mai reținut că

inculpații au obținut foloase materiale de pe urma acestor fapte, deoarece

probele cauzei au confirmat că inculpatul D.Z. primea de la inculpatul S. câte

de 200 Euro la un transport, deci 800 Euro la 4 transporturi, inculpatul D.Z.I.

câte 50 Euro la un transport, iar fratele său V. câte 25 Euro de transport.

Faptele de mai sus au

fost reținute avându-se în vedere probele administrate la urmărirea penală și

în faza de judecată, inclusiv declarațiile inculpaților.

Cu privire la

inculpați s-a arătat că au recunoscut în parte faptele comise, revenind asupra

declarațiilor date inițial în cursul urmăririi penale în sensul că au precizat

de această dată că în perioada august – septembrie 2007, la interval de circa

două săptămâni, doar în două sau trei rânduri au introdus ilegal în țară

țigări, dar în același timp au menținut declarațiile date în cursul urmăririi

penale.

Inculpatul D.Z.I. a

mai confirmat că a fost sunat telefonic de către inculpatul S., care l-a

contactat în această modalitate, pentru a-i transmite că țigările sunt aduse de

cetățeanul sârb, cu barca pe Dunăre până în insulă, urmând ca de aici țigările

să fie preluate de acesta, tot cu barca pusă la dispoziție de inculpatul D.

Același inculpat a

mai confirmat și faptul că a fost răsplătit de către inculpatul S., cu câte 50

de Euro la un transport.

Inculpatul D.S. a

confirmat la rândul său că acesta a luat legătura cu cetățeanul sârb, din

declarația acestuia rezultând că de comun acord stabileau datele la care erau

aduse țigările.

Același inculpat prin

declarația dată în cauză a mai confirmat faptul că acesta l-a contactat și pe

inculpatul D., deoarece singur nu avea posibilitatea de a introduce țigările în

țară, neavând nici locație și nici mijloc de transport, respectiv barcă, astfel

că acesta a pus la dispoziție locuința sa și barca și de asemenea, a mai

declarat că prin acesta i-a cunoscut pe ceilalți doi inculpați. De asemenea

inculpatul S. a confirmat și rolul pe care l-a avut fiecare la introducerea

țigărilor în țară.

Față de cele de mai

sus s-a reținut vinovăția inculpaților în comiterea faptelor pentru care au

fost trimiși în judecată fiind menținute și încadrările juridice date de

organele de urmărire penală.

Astfel, în ce

privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea 39/2003, apărările

inculpaților în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive pentru

reținerea acestei infracțiuni au fost înlăturate de instanță ca nefondate.

S-a arătat că, din

probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că cei patru inculpați,

pentru a reuși să introducă ilegal în țară țigările, pe care le preluau de la

cetățeanul sârb, s-au organizat și au acționat în mod conjugat și coordonat,

fiecare având rolul său în introducerea țigărilor în țară, cât și în ce

privește activitatea ulterioară pe care au desfășurat-o în scopul

comercializării ilegale a țigărilor, astfel că sunt întrunite condițiile prev.

de art. 2 din Legea 39/2003.

În raport de aceste

considerente, s-a apreciat că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea 39/2003 și respectiv art. 270 din

Legea 86/2006 comise în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece au

acționat în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale și la intervale scurte de

timp, infracțiuni comise în condițiile art. 33 C. pen.

Tot din probele

administrate în cauză s-a mai reținut că organele de cercetare au reușit să

recupereze un număr de 3.245 de pachete țigări „Ronson” din totalul de 90.000

pachete , ce a reprezentat cantitatea de țigări introdusă ilegal în țară de

către inculpați, în cadrul celor 4 transporturi pe care le-au efectuat. În

acest sens se reține că potrivit probelor cauzei, notele de redare a

convorbirilor telefonice și declarațiile inculpaților, la un transport

inculpații introduceau ilegal în țară, 45 baxuri cu țigări , a 50 cartușe și

respectiv 10 pachete, astfel că la un transport se introduceau 22.500 pachete

de țigări, rezultând că în cadrul celor patru transporturi au introdus 90.000

pachete de țigări, iar prețul unui pachet de țigări ”Ronson” este de 5,4 lei.

În același timp

instanța de fond a reținut că inculpații au fost răsplătiți de inculpatul S.,

cu următoarele sume în Euro, respectiv inculpatul Z. primea 200 Euro la fiecare

transport, Z.I. 50 Euro, iar fratele său V. 25 Euro, rezultând că de pe urma

celor 4 transporturi au primit următoarele sume: 800 Euro Z., 200 Euro Z.I. și

100 Euro V.

Ca atare s-a dispus

confiscarea în folosul statului a celor 3.245 pachete țigări „Ronson” aflate în

custodia I.J.P.F Mehedinți, cât și a beneficiului material obținut pe de urma

săvârșirii infracțiunilor, respectiv a sumelor în Euro, primite de inculpați de

la inculpatul S., respectiv 800 Euro de la inculpatul Z., 200 Euro de la

inculpatul Z.I. și 100 Euro de la inculpatul V.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților, s-a arătat că au fost avute în vedere

prevederile art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al faptelor

comise de inculpați, determinat de consecințele produse în plan social, de

limitele de pedeapsă, de faptul că anterior inculpații S. și Z., au mai comis

fapte similare, considerente pentru care instanța a făcut o diferențiere, în ce

privește sancțiunile ce vor fi aplicate fiecărui inculpat în parte.

Ținând seama și de

atitudinea procesuală sinceră a inculpaților, de faptul că la ora actuală

aceștia nu au antecedente penale, dar și de contribuția pe care a avut-o

fiecare în săvârșirea faptelor - în care sens s-a reținut că inculpatul S. a

fost coordonatorul principal al grupului, cel care stabilea sarcinile

fiecăruia, împărțea profitul material, deci implicit acesta și-a reținut cea

mai mare parte din contravaloarea țigărilor vândute - instanța a apreciat că în

raport de aceste circumstanțe, s-a impus a se face o diferențiere în ce

privește cuantumul pedepselor, între inculpații S. și Z., ce au avut

contribuția cea mai mare în săvârșirea faptelor și între aceștia și ceilalți

doi inculpați, sub aspectul cuantumului pedepselor și modalității de executare

a acestora.

Având în vedere

aceste considerente, instanța a apreciat că cerințele prev. de art. 52 C. pen.,

vor putea fi atinse în situația în care se vor aplica pedepse privative de

libertate inculpaților S. și Z., în cuantum de 4 ani închisoare pentru

inculpatul S. și 3 ani închisoare pentru inculpatul Z., iar celorlalți doi

inculpați pedepse stabilite la limita minimă prevăzută de lege, de câte 2 ani

închisoare și de executare în condițiile prevăzute de art. 81 C. pen.

II. Împotriva acestei

sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și

inculpații D.Z. și D.S.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Mehedinți a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie

pentru următoarele motive:

- în primul rând, s-a

arătat că pedeapsa aplicată inculpaților pentru infracțiunea de constituire a

unui grup infracțional organizat este sub minimul prevăzut de lege în

condițiile în care a fost omisă aplicarea circumstanțelor atenuante; astfel,

pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 5 la 20 de ani iar din

coroborarea disp. art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 cu disp. art. 270 din

Legea nr. 86/2006 potrivit cărora pedeapsa pentru această din urmă infracțiune

este închisoare de la 2 la 7 ani, rezulta că pedeapsa ce putea fi aplicată

pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din L 39/2003 ar fi trebuit să

aibă limitele între 5 și 7 ani închisoare, deci nu mai mică de 5 ani

închisoare; prin urmare, s-a arătat că pedepsele aplicate în concret

inculpaților, fără reținerea de circumstanțe atenuante, se situează sub acest

minim și sunt așadar nelegale.

- în al doilea rând

s-a invocat faptul că încadrarea juridică adoptată de prima instanță este

incompletă prin raportarea numai la disp. art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003

fiind necesară – în opinia Parchetului – și raportarea la disp. art. 7 alin.

(1) și art. 2 din Legea 39/2003.

Inculpatul D.Z. a

susținut că a fost condamnat în mod greșit de instanța de fond întrucât nu sunt

probe care să dovedească vinovăția sa. Imobilul nu era proprietatea sa și nici

unul din martori nu îl indică ca autor al faptelor, singura declarație

împotriva sa fiind cea a inculpatului S., probă care însă nu se coroborează cu

celelalte probe administrate în cauză. A menționat că în mod eronat s-a

consemnat faptul că ar fi recunoscut comiterea infracțiunilor în declarația

dată în fața instanței și că, în realitate, și-a exercitat dreptul de a nu da

nici o declarație. A mai arătat că în speță nu există nici constituie de parte

civilă, astfel că obligarea inculpatului la plata unui presupus prejudiciu care

nu a fost dovedit este nelegală. A mai arătat că nu are antecedente penale,

este integrat în societate și are o soție și un copil. A solicitat în

principal, admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar,

reducerea pedepselor aplicate sub minimul special și suspendarea condiționată a

executării pedepselor.

Inculpatul D.S., a

susținut la rândul său că sentința apelată este nelegală și netemeinică, pentru

următoarele motive:

- neîntrunirea

elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 rap. la art. 2

din Legea nr. 39/2003, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că

inculpații au acționat spontan, de fiecare dată când au transportat peste

frontieră diferite cantități de țigări; s-a arătat că aceste dispoziții

presupun o activitate permanentă din partea grupului și nu mai multe activități

infracționale săvârșite la intervale de timp diferite, iar pentru a fi

realizată latura obiectivă a infracțiunii este necesar ca persoanele care se

constituie în grup infracțional, să aibă reprezentarea constituirii unei

structuri ce va acționa pe perioadă de timp îndelungată și nu ocazional; s-a

susținut de asemenea că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzută de art. 323 C. pen., deoarece asocierea trebuie să fie

concepută ca având o existentă îndeplinită cu o durată de timp și presupune

activitatea de organizare a acțiunilor infracționale viitoare; în speță,

infracțiunile ce fac obiectul cauzei reprezintă doar o participare spontană a

inculpaților la săvârșirea actelor de contrabandă; ca atare s-a solicitat

achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din

Legea nr. 39/2003, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din această

infracțiune, în cea prevăzută de art. 323 C. pen.

- neconexarea

cauzelor și greșita soluționare a laturii civile; în acest sens s-a arătat că

nu s-au respectat dispoz. art. 297 C. proc. pen. și nici dispoz. art. 32, art. 33

lit. a), art. 36 și art. 37 C. proc. pen., referitoare la conexitatea cauzelor

solicitând casarea hotărârii și conexarea dosarului nr. 2652/101/2008, la

6495/115/2006 aflat pe rolul Tribunalului Covasna întrucât din probele aflate

la dosarul cauzei, rezultă că o parte din țigările introduse în țară prin

acțiuni de contrabandă ce fac obiectul dosarului nr. 6495/115/2006, au fost

vândute odată cu țigările obținute prin acțiunea de transport, ce fac obiectul

prezentului dosar; s-a mai arătat că instanța de fond nu a introdus în cauză,

în calitate de parte civilă, Statul Român prin Direcția Generală a Vămilor, iar

soluționarea procesului sub aspectul laturii civile, fără ca vreo persoană să

se fi constituit parte civilă, reprezintă o încălcare a principiului

legalității procesului penale, motiv ce impune casarea cu trimitere spre

rejudecarea fondului; s-a susținut de asemenea că instanța de fond a stabilit

în mod eronat că prejudiciul cauzat statului ar fi de 468.477 lei întrucât

întreaga cantitate transportată de țigări, este de cel mult 60 baxuri.

- pedepsele sunt greșit

individualizate; în acest sens inculpatul a susținut că în mod greșit instanța

de fond i-a aplicat pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție fără

a da eficiența cuvenită circumstanțelor personale ale acestuia; activitatea

infracțională a inculpatului a fost ocazională, determinată de lipsa fondurilor

materiale de subzistență, inculpatul a colaborat cu organul de urmărire penală,

dând relații detaliate despre împrejurările și modul comiterii faptei și având

o contribuție esențială la depistarea celorlalți inculpați și a activității

infracționale desfășurată precum și a numărului total a activităților de

transport; instanța de fond trebuia să aibă în vedere și faptul că inculpatul

este tânăr, nu are antecedente penale, a fost caracterizat pozitiv de

autorități și de martorii audiați, așa cum rezultă și din referatul de evaluare

întocmit de Serviciul de Probațiune; s-a mai solicitat aplicarea unei pedepse

sub minimul special prevăzut de lege și suspendarea condiționată a pedepselor

aplicate pentru ambele infracțiuni.

[prin decizia penală

nr. 186 din 2 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr.

2652/101/2008 apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți

și de inculpați au fost considerate ca fondate și s-a dispus admiterea

acestora, desființarea sentinței, descontopirea pedepselor aplicate iar pe fond

au fost dispuse următoarele: descontopește pedepsele aplicate inculpaților; în

baza art. 7 alin. (1) și (2) rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen.;condamnă pe

inculpatul D.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare precum și la pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, în baza art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen.; condamnă

pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare; în baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen.; contopește pedepsele

stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani

închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

în baza art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen.; menține măsura arestării

preventive față de inculpat și deduce din pedeapsa aplicată perioada detenției

preventive în continuare la zi; aplică inculpatului disp. art. 71, art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen..; în baza art. 7 alin. (1) și (2)

rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. art.

74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen.; - condamnă pe inculpatul D.Z. la pedeapsa

de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată

de 2 ani; în baza art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2),

art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen.; condamnă pe același inculpat la pedeapsa

de 1 an și 6 luni închisoare; în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art.

35 alin. (1) C. pen.; contopește pedepsele stabilite și aplică inculpatului

pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare precum și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.; în baza art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen.; menține măsura

arestării preventive față de inculpat și deduce din pedeapsa aplicată perioada

detenției preventive în continuare la zi; aplică inculpatului disp. art. 71,

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; în baza art. 7 alin.

(1) și (2) rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen. - prin aceeași decizie au fost

condamnați și inculpații D.Z.I. și D.V. la pedepsele arătate în cuprinsul

acestei hotărâri, a căror executare a fost suspendată condiționat potrivit art.

81 și urm. C. pen.; - pe latură civilă au fost obligați în solidar inculpații

la plata sumei de 379 119, 35 lei reprezentând contravaloarea a 86755 pachete țigări

către stat; - au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate; - împotriva

acestei decizii au declarat în termen recurs numai inculpații D.S. și D.Z.

pentru motivele de nelegalitate și netemeinicie: (a) inculpatul D.S. : nelegala

compunere a completului instanței de apel prin participarea unui judecător care

a făcut parte din completul de judecată ce a soluționat recursul declarat

împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă; aprecierea

eronată a faptului că disp. art. 277 din Legea nr. 82/2006 reprezintă o măsură

de siguranță. Cu privire la acest aspect a fost criticată și sentința primei

instanțe solicitându-se casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei pentru

rejudecare la Tribunalul Mehedinți; nepronunțarea instanței de apel cu privire

la cererile de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 7

rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prev. de art. 323 C. pen.

și din infracțiunea prev. de art. 270 din Legea 86/2006 în infracțiunea pev. de

art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006; respingerea

nejustificată a cererii privind efectuarea unui experiment Judiciar; individualizarea

greșită a pedepselor în raport cu disp. art. 72 C. pen.; - (b) inculpatul D.Z.:

neîndeplinirea condițiilor privind reținerea existenței infracțiunii de grup

infracțional organizat; inexistența vreunor probe care să demonstreze vinovăția

sa în condițiile în care imobilul unde se aduceau pachetele de țigări nu era

proprietatea sa și nici unul din martori nu l-a indicat ca autor al faptelor; greșita

individualizare a pedepsei în condițiile unei contribuții minime – a avut doar

cunoștință de activitatea desfășurată, fără o participare directă – și a lipsei

de antecedente penale; greșita obligare la plata unei sume de bani cu titlul de

prejudiciu. Inculpatul a arătat că i s-a confiscat o sumă de 800 de Euro,

reținându-se că acesta a fost beneficiul său, astfel că nu poate fi obligat la

plata c/valorii țigărilor; în plus, a arătat că nu s-au găsit decât 3.245

pachete de țigări care au și fost confiscate în folosul statului; - prin

decizia penală nr. 4191 din 15 decembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție în dosar nr. 2652/101/2008 au fost admise recursurile

inculpaților, s-a casat decizia instanței de apel și s-a trimis cauza pentru

rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Craiova; s-a menținut starea de arest

preventiv a inculpaților; - s-au apreciat însă ca fiind fondate recursurile

inculpaților cu privire la faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat cu

privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din

infracțiunea de contrabandă în forma de participație a autoratului, în aceiași

infracțiune dar în forma de participație a complicității; - recursul

inculpaților a fost apreciat ca fiind fondat și din alt considerent și anume

neîndeplinirea de către instanța de apel a unui rol activ în soluționarea

cauzei, prin neaudierea inculpaților cu privire la faptele pentru care sunt

cercetați, mai ales că apelul era cale devolutivă; - în ceea ce privește

aplicabilitatea disp. art. 277 din Legea nr. 86/2006 s-a arătat că, potrivit

acestor dispoziții legale când mărfurile sau alte bunuri ce au făcut obiectul

infracțiunii nu se găsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor

în lei iar în speță trebuie avută în vedere valoarea în lei a unui pachet de

țigări marca „Ronson” fără accize, TVA sau taxe vamale; - totodată s-a arătat

că se impune o reapreciere a probelor pentru stabilirea corectă a cantității de

țigări ce a format obiectul infracțiunii prev. de Legea nr. 86/2006.]

Rejudecând apelurile

după casare, instanța a luat declarații inculpații acestea fiind atașate la

dosar, filele 104,105, 112,113, 114. (de altfel inculpații fuseseră audiați de

instanța de apel și în ciclul procesual anterior – dosar nr. 2652/101/2008 al

C.A. Craiova, vol. II, filele 169,170 și 183,184).

La data de 11 mai

2010, așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință, s-a renunțat de către

inculpați la cererea de probatorii formulată în primul ciclu procesual fiind

menținută numai solicitarea de schimbare a încadrării juridice din autorat la

infracțiunea de contrabandă în complicitate la acea infracțiune. La termenul la

care au avut loc dezbaterile inculpații, atât personal cât și prin apărători,

au arătat că nu mai au alte cereri de formulat.

Trecând la

soluționarea apelurilor instanța a constatat faptul că se impun a fi făcute

unele precizări în raport de situația particulară a cauzei.

Astfel, apelul

declarat de Parchetul de pe lângă tribunalul Mehedinți împotriva sentinței

penale nr. 369 din 07 octombrie 2008 a vizat, pe lângă aspectul de nelegalitate

privind încadrarea juridică a faptelor și aspectul de nelegalitate privind

aplicarea unor pedepse sub minimul prevăzut de lege, cerința fiind aceea ca să

se intre în legalitate prin aplicarea unor pedepse în cuantumul prevăzut de

lege, deci pedepse mai mari.

Această rezolvare

propusă de Parchet nu a fost însă însușită de instanța de apel în primul ciclu

procesual, astfel că instanța a adus pedepsele aplicate în legalitate nu prin

majorarea lor ci prin reținerea de circumstanțe atenuante (lucru posibil ca

urmare a faptului că au existat și au fost admise și apelurile inculpaților).

Împotriva acestei

decizii numai inculpații au declarat recurs iar în rejudecarea după casare a

apelurilor, deși teoretic instanța este sesizată cu judecarea tuturor

apelurilor, nu li se poate înrăutăți situația față de rezolvarea dată de

instanța de apel în primul ciclu procesual, întrucât ar însemna o înrăutățire a

situației juridice în urma exercitării unei căi de atac proprii.

Acest lucru este

interzis de disp. art. 372 și art. 385

8

C. proc. pen., dispoziții ce

își găsesc aplicabilitatea nu doar în situația judecării propriu-zise a căii de

atac respective ci și în cazul judecării după desființarea sau casare cu

trimitere.

Prin urmare în

prezent instanța de apel este obligată să rețină aceleași circumstanțe

atenuante și nu poate depăși pedepsele aplicate de instanța de apel în primul

ciclu procesual.

În aceste condiții,

reapreciind probele administrate până în prezent în funcție de criticile

formulate atât de Parchet cât și de inculpații apelanți, instanța a constatat

următoarele:

Materialitatea

faptelor. Faptele în materialitatea lor sunt dovedite, fiind recunoscute în

principiu de inculpați, însă aceștia încearcă să-și minimalizeze participația

și să se plaseze într-o poziție cât mai favorabilă – profitând și de anumite

lacune ale urmăririi penale în lămurirea unor amănunte - aspect ce se observă

din succesiunea declarațiilor.

Se impun însă a fi

făcute unele precizări asupra stării de fapt, precizări care nu schimbă însă

substanțial cele reținute până acum.

Imobilul unde s-a

reținut că erau aduse țigările nu-i aparține lui D.Z. Conform declarațiilor

acestui inculpat (întrucât alte probe nu există) acest imobil, situat în

Moldova Veche, ar aparține familiei M. dar aceștia lipseau de la domiciliul

respectiv, timp în care inculpatul D. avea grijă de casă.

Cert este însă faptul

că barca cu care au fost transportate țigările era însă luată din acel imobil

iar țigările erau aduse de pe insulă (de către inculpatul D.Z.I.) prin grădina

imobilului respectiv și nu într-o altă parte așa cum s-a susținut în

declarațiile date la instanță.

Deși în declarațiile

date la instanță inculpatul D.Z. a încercat să acrediteze ideea că nu a avut

cunoștință de acest trafic, susținerea sa este combătută de probele

administrate în cauză.

Astfel, inculpatul D.S.

în declarația dată la urmărirea penală și menținută în fața primei instanțe arată

că „Practic Z. și Z. aveau sarcina de a prelua țigările de pe insulă și

introducerea lor în curte”.... „ Banii de achiziție a țigărilor erau puși de

mine și de Z....”

Implicarea

inculpatului D.Z. este demonstrată și prin interceptările de convorbiri telefonice

(deși acest inculpat apare mult mai rar față de ceilalți). De exemplu, la data de

18 octombrie 2007, ora 13, 26 inculpatul D.Z. este înștiințat de inculpatul D.S.

că „merg la pescuit” după care la ora 14,52 și apoi la 21,12 inculpatul D.S. ia

legătura cu sârbul „A.” (C.A.) după care în jurul orelor 21,47 îl cheamă pe D.V.

și ține legătura cu D.Z. până noaptea târziu, orele 23,13 (dat fiind

anotimpul).

De asemeni la 22

octombrie 2007, ora 14.21 inculpatul D.S. discută cu sârbul „A.” care îi spune

„...să nu dai drumul la pescari încoace...” și îi promite pentru a doua zi

„...20- 24”. În aceiași zi la ora 18,56, inculpatul D.S. îl înștiințează pe

inculpatul D.Z. că „...mâine s-ar putea în jur de 24 de kile”

Convorbirile

înregistrate sunt în mare parte eliptice și în termeni subînțeleși însă

recunoașterile inculpaților D.S., D.Z.I. și D.V. privind implicarea în traficul

cu țigări și faptul că D.Z. a mai fost implicat în același gen de activități și

era trimis în judecată împreună cu D.S., este de natură a crea convingerea

instanței că acest inculpat a fost implicat și de această dată, conform celor

arătate la urmărirea penală.

Din motivele expuse

anterior, instanța apreciază doar ca parțial sincere declarațiile date de

inculpați în fața instanței, mai ales în al doilea ciclu procesual.

Cât privește

participarea inculpatului D.S. aceasta este recunoscută de inculpat iar

inculpații D.Z.I. și D.V., pe lângă faptul că își recunosc propria participare,

nu au mai declarat apel la sentința de condamnare.

Încadrarea juridică a

faptelor. Principala solicitare a inculpaților a fost aceea de schimbare a

încadrării juridice a faptei din infracțiunea de contrabandă în forma

autoratului în aceea de contrabandă cu forma de participație complicitatea,

motivat de faptul că trecerea țigărilor peste frontieră se făcea de către

cetățeanul sârb „A.” (C.A.) care lăsa țigările pe o insulă a Dunării, aflată pe

teritoriul românesc.

Deși starea de fapt

confirmă această susținere, instanța apreciază însă cu nu se impune o schimbare

a încadrării juridice.

Astfel, art. 270 din

Legea nr. 86/2006, în forma aflată în vigoare la data comiterii faptelor

prevedea „

Introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice

mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite

pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește

cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi”.

Pentru

existența acestei infracțiuni este nevoie, în opinia instanței, de o

introducere efectivă în țară a bunurilor sau mărfurilor respective, adică de o

depășire rezonabilă a liniei de frontieră astfel încât să nu mai existe nici un

fel de dubiu privind intenția de a ocoli locurile stabilite pentru controlul

vamal.

Cu

alte cuvinte, pentru a exista o „introducere în țară” în sensul legii nu este

suficient ca inculpatul, având asupra sa marfa sau bunurile respective, să

depășească cu 1 cm, 1 m, 10 m etc. linia imaginară a frontierei fiind necesar

ca această depășire să contureze în mod clar intenția sa de a ocoli punctele de

control vamal.

Ori,

privind lucrurile din această perspectivă, este clar faptul că în speță se

poate vorbi despre o introducere în țară a țigărilor nu în momentul în care

țigările sunt lăsate pe insulă de cetățeanul sârb ci în momentul în care sunt

preluate, încărcate în mașină iar mașina se îndreaptă în direcții total

diferite de cele în care se află punctele de control vamal.

Actele

de executare ale modalității „introducerea în țară” au fost așadar executate succesiv

de către inculpați - cetățeanul sârb a trecut țigările peste linia de frontieră

iar inculpații le-au sustras controlului vamal – aspect care, coroborat și cu

înțelegerea expresă ce a existat între ei, le conferă calitatea de coautori.

Nu

prezintă nici un fel de importanță din punct de vedere al participației penale

faptul că numai inculpatul D.S. a avut discuții cu cetățeanul sârb „A.” după

care D.S. discuta și-i „dirija” pe ceilalți inculpați, întrucât cu toții

cunoșteau modalitatea în care țigările ajungeau pe insula respectivă și

acceptau, implicit, faptul că acele țigări vor fi sustrase controlului vamal.

O

altă critică adusă în apelul inculpaților încadrării juridice a faptelor - și,

în același timp, întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii – a vizat

infracțiunea de grup infracțional organizat.

În

esență s-a susținut că nu se poate vorbi de grup infracțional organizat

întrucât

conform

dispozițiilor legale acesta presupune o activitate permanentă și nu mai multe

activități infracționale săvârșite la intervale de timp diferite, iar pentru a

fi realizată latura obiectivă a infracțiunii este necesar ca persoanele care se

constituie în grup infracțional, să aibă reprezentarea constituirii unei

structuri ce va acționa pe perioadă de timp îndelungată și nu ocazional.

S-a solicitat o

schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 323 C. pen. dar

s-a arătat că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale acestei

infracțiunii deoarece asocierea trebuie să fie concepută ca având o existentă

îndeplinită cu o durată de timp și presupune activitatea de organizare a

acțiunilor infracționale viitoare.

Din starea de fapt

instanțele au reținut însă că inculpatul D.S. lua legătura cu cetățeanul sârb

„A.” care ducea țigările pe insulă, de acolo erau preluate cu o barcă de către

inculpatul D.Z.I. și duse cu știința și acordul inculpatului D.Z., prin grădina

unui imobil la care acesta avea acces, după care țigările erau încărcate într-o

mașină de către D.V. ajutat uneori de D.S. și transportate la cei la care urmau

să fie valorificate.

Acest transport se

realiza cu o mașină aparținând lui D.V. – și care, conform declarației

acestuia, fusese cumpărată cu banii dați de inculpatul D.S. – iar pe traseu

mașina cu țigări era urmărită îndeaproape și „controlată” de inculpatul D.S.

care îi indica traseul, locurile unde să oprească, cui trebuie predată marfa

etc.

Clienții pentru

valorificarea țigărilor erau găsiți de inculpatul D.S. – căruia îi revenea de

altfel și cea mai mare parte a profitului - iar ceilalți trei inculpați erau

doar „recompensați” cu unele sume de bani de către acest inculpat.

Aceste aspecte de

fapt conturează în opinia instanței, pe deplin, grupul infracțional organizat.

Disp. art. 2 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin care este definit grupul infracțional

organizat, trebuie privite și interpretate într-un sens mai larg întrucât este

puțin probabil ca o grupare infracțională să întocmească în prealabil un

„statut” sau „contract” în care să precizeze „atribuțiile” membrilor săi sau

„scopurile” grupării.

Din punctul de vedere

al instanței va exista grup infracțional organizat în sensul art. 2 din Legea

nr. 39/2003, ori de câte ori se face dovada că minim 3 persoane au acționat în

mod coordonat la comiterea mai multor infracțiuni, urmând un anumit „

modus

operandi

”, la mai multe intervale de timp, chiar dacă, în concret sarcinile

s-au modificat de la caz la caz (de ex. la o anumită faptă unul este autor

nemijlocit iar ceilalți complici în timp ce la alte fapte rolurile se schimbă).

Aceste aspecte

trebuie deduse întotdeauna din aspectele de fapt ale activității membrilor

grupului respectiv.

În opinia instanței

deosebirea fundamentală dintre infracțiunea prev. de art. 323 C. pen. și cea

prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003 constă tocmai în faptul că

asocierea se realizează pentru comiterea unui anumit gen de fapte penale

într-un interval scurt sau foarte scurt în vreme ce grupul infracțional

organizat presupune participarea inculpaților la mai multe infracțiuni distincte,

la diferite intervale de timp.

Tot referitor la

încadrarea juridică a acestei infracțiuni se constată faptul că prin

rechizitoriu s-a indicat, pentru toți inculpații, infracțiunea prev. de art. 2

și 7 din Legea nr. 39/2003.

Formularea din

rechizitoriu este ușor eronată întrucât art. 2 conține doar definiția grupului

infracțional organizat în timp ce infracțiunea ca atare și condițiile de

încriminare sunt prevăzute la art. 7 din Legea nr. 39/2003.

De aceea, prima

instanță a formulat relativ corect încadrarea și a condamnat pe inculpați

pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003.

Susținerea

Parchetului, din motivele de apel, în sensul că se impunea precizarea

alineatelor art. 7 este pur formală și nu ține de o încadrare juridică

propriu-zisă a faptelor întrucât prin alineatele respective nu se stabilesc

conținuturi diferite ale aceleiași infracțiuni sau limite diferite de pedeapsă.

Astfel, alin. (1) al

art. 7 din Legea nr. 39/2003 fixează cadrul infracțiunii stabilind elementul

material al laturii obiective și pedeapsa, alin. (2) limitează individualizarea

pedepsei la maximul pedepsei prevăzute pentru infracțiunea cea mai gravă ce

intră în scopul grupului iar alin. (3) stabilește aplicarea regulilor

concursului de infracțiuni în cazul în care, în afară de constituirea grupului,

au fost comise și infracțiuni.

Rezultă așadar că

precizarea alineatelor - deși importantă din punct de vedere formal – nu ține

de încadrarea propriu-zisă a faptelor în speța de față.

Tot referitor la

indicarea corectă a textului de lege în cazul acestei infracțiuni se constată

că instanța de fond s-a aflat în eroare în momentul în care a reținut și disp.

art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003

este, de esența sa, o infracțiune unică, diferitele acte materiale grupându-se

într-o unitate naturală.

Elementul material al

laturii obiective sugerează acțiuni sau inacțiuni ce realizează imediat starea

de pericol și elementul constitutiv al infracțiunii (inițierea, constituirea,

aderarea, sprijinirea) dar care, odată realizate, au o existență îndelungată în

timp (până la momentul în care se pune capăt activității infracționale).

De altfel, din

observarea rechizitoriului se constată că disp. art. 41 alin. (2) nu au fost

indicate de organul de urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea

nr. 39/2003 – cum greșit reține instanța de fond – ci doar pentru infracțiunea

de contrabandă.

În concluzie, este

fondată susținerea din apelul Parchetului privind indicarea alineatelor ce

definesc infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și fondat apelul

din considerentul arătat din oficiu de instanță – privind greșita reținere a

disp. art. 41 alin. (2) C. pen. - pentru toți inculpații, însă din motivele

arătate mai sus se apreciază că nu este vorba de o schimbare a încadrării

juridice fiind practic o revenire la încadrarea juridică dată de rechizitoriu.

Vinovăția

inculpaților. Instanța de apel a constatat că vinovăția inculpaților este

dovedită de probele administrate în cauză și la care s-a mai făcut referire pe

parcursul prezentei hotărâri.

Individualizarea

judiciară a pedepselor. Principala critică privitor la acest aspect vine din

partea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți și se constată a fi

întemeiată întrucât, reținând ca scop la grupului infracțional infracțiunea de

contrabandă, prevăzută de lege cu o pedeapsă cu închisoarea de la 2 la 7 ani,

pedeapsa ce putea fi aplicată pentru infracțiunea de grup infracțional

organizat era, conform limitărilor impuse de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003

prin coroborare cu alin. (1) al aceluiași articol, de la 5 la 7 ani închisoare.

În aceste condiții,

pedepsele de câte 4 ani închisoare aplicate de prima instanță pentru

infracțiunile respective, fără a fi reținute circumstanțe atenuante, sunt în

mod vădit nelegale.

În același timp însă,

în ciclul procesual anterior, instanța de apel a reținut circumstanța atenuantă

prev. de art. 76 lit. c) C. pen. și a reindividualizat în raport de acest

aspect toate pedepsele, inclusiv pentru cei doi inculpați ce nu declaraseră

apel, aspect ce conduce la concluzia că această reindividualizare s-a făcut

avându-se în vedere apelul Parchetului.

Cum împotriva

hotărârii instanței de apel nu au declarat recurs decât inculpații D.S. și D.Z.,

instanța de apel în actualul ciclu procesual nu poate să dea acestui aspect

decât aceiași rezolvare juridică ca și în primul ciclu procesual întrucât, în caz

contrar, s-a încălca principiul neagravării situației părții în urma declarării

unei căi proprii de atac.

Conexarea prezentei

cauze cu cea aflată pe rolul Tribunalului Covasna. Una din criticile formulate

în apel de inculpatul D.S. a vizat faptul că nu s-a conexat prezenta cauză cu

cea aflată pe rolul Tribunalului Covasna întrucât o parte din țigările ce

formează obiectul prezentului dosar sunt reținute și acolo.

În realitate, conform

declarațiilor date de acest inculpat, după demararea cercetărilor în cauza

aflată în prezent pe rolul Tribunalului Covasna, i-au rămas câteva baxuri de

țigări pe care le-a returnat cetățeanului sârb „A.” pentru ca acesta să le

valorifice.

După ceva timp,

întrucât sârbul nu le-a valorificat, inculpatul susține că s-a înțeles cu el să

i le dea înapoi, dar să-i aducă și altele, aceasta fiind activitatea infracțională

reținută în prezenta cauză.

Este evident faptul

că activitatea infracțională din prezenta cauză este distinctă de cea din

dosarul Tribunalului Covasna iar rezoluția infracțională a fost adoptată după

trimiterea în judecată în cauza respectivă.

Nu se poate consider