ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 211/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2110 din 12

septembrie 2007 a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul V.G.,

în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Municipiului București, prin care

reclamantul solicita să se constate că i-au fost vătămate drepturile prin

deținerea în

p

enitenciarul

Rahova, împotriva voinței sale.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, în speță, reclamantul a contestat nelegalitatea

măsurii arestării preventive, precum și, generic, hotărâri ale Tribunalului

București emise contrar prevederilor constituționale.

Pe cale de consecință, în

conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 instanța a

apreciat că nu este posibilă, pe calea contenciosului administrativ,

contestarea acestor măsuri și a unor hotărâri judecătorești pronunțate în

procese penale, aceste aspecte intrând sub incidența Codului de procedură

penală.

Drept urmare a pus în

discuție, din oficiu, și a admis excepția inadmisibilității acțiunii,

respingând ca atare cererea reclamantului.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs reclamantul V.G. susținând că, „nu a fost de

acord” cu excepția invocată, din oficiu, de către instanța de fond, în

considerarea dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 întrucât

„acest alineat se referă la cazuri excepționale” și nu-i este aplicabil.

A mai precizat recurentul

că, în situația în care instanța de fond își declină competența va fi de acord

cu admiterea excepției și a invocat dispozițiile art. 158 C. proc. civ.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins.

Astfel, în conformitate cu

prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Orice persoană care se

consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în

termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ

competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a

interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim

poate fi atât privat cât și public”.

De asemenea, în conformitate

cu dispozițiile art. 5 alin. (2) din același act normativ, „Nu pot fi atacate

pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea

sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură

juridică”.

Cum, în speță,

recurentul-reclamant contestă punerea în executare a unor hotărâri penale și

legalitatea mandatelor de arestare preventivă, acte ce intră sub incidența

dispozițiilor codului de procedură penală, Curtea constată că, în mod corect,

instanța de fond, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea acestuia.

Pentru aceste considerente

constatând că, potrivit art. 304 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc.

civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de

instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de V.G. împotriva sentinței civile nr. 2110 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 20 ianuarie 2009