ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 211/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2110 din 12 septembrie 2007 a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul V.G., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Municipiului București, prin care reclamantul solicita să se constate că i-au fost vătămate drepturile prin deținerea în p enitenciarul Rahova, împotriva voinței sale. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în speță, reclamantul a contestat nelegalitatea măsurii arestării preventive, precum și, generic, hotărâri ale Tribunalului București emise contrar prevederilor constituționale.

Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 instanța a apreciat că nu este posibilă, pe calea contenciosului administrativ, contestarea acestor măsuri și a unor hotărâri judecătorești pronunțate în procese penale, aceste aspecte intrând sub incidența Codului de procedură penală. Drept urmare a pus în discuție, din oficiu, și a admis excepția inadmisibilității acțiunii, respingând ca atare cererea reclamantului. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul V.G. susținând că, „nu a fost de acord” cu excepția invocată, din oficiu, de către instanța de fond, în considerarea dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 întrucât „acest alineat se referă la cazuri excepționale” și nu-i este aplicabil.

A mai precizat recurentul că, în situația în care instanța de fond își declină competența va fi de acord cu admiterea excepției și a invocat dispozițiile art. 158 C. proc. civ. Recursul este nefondat și urmează a fi respins. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Interesul legitim poate fi atât privat cât și public”. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (2) din același act normativ, „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură juridică”. Cum, în speță, recurentul-reclamant contestă punerea în executare a unor hotărâri penale și legalitatea mandatelor de arestare preventivă, acte ce intră sub incidența dispozițiilor codului de procedură penală, Curtea constată că, în mod corect, instanța de fond, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea acestuia. Pentru aceste considerente constatând că, potrivit art. 304 C. proc.

civ. și art. 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.G. împotriva sentinței civile nr. 2110 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2009