ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2304/2007

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 5 aprilie 2006 și precizată prin apărător la 8 noiembrie 2006,

reclamantul C.D. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Justiției

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să constate ilegalitatea

celor două mandate de arestare preventivă, să se dispună desființarea acestora

și repararea daunelor provocate prin arestarea reclamantului.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că reclamantului i s-a îngrădit dreptul la libertate, în sensul că s-a

comis o eroare judiciară care se încadrează în prevederile art. 52 alin. (3)

din Carta Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.

S-a arătat că a fost arestat

la 15 iulie 2002 prin mandatul de arestare preventivă emis de Parchetul de pe

lângă Tribunalul București, pe o perioadă de 5 zile și dintr-o gravă eroare s-a

menționat în mandatul de arestare preventivă faptul că reclamantul ar fi fost

cunoscut cu antecedente penale. Această eroare s-a menținut și în mandatul emis

pentru 25 de zile.

Prin sentința civilă nr. 40

din 10 ianuarie 2007 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea

reclamantului ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a reținut faptul că nu pot fi atacate pe calea contenciosului

administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora

se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară, dispoziție

prevăzută de art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ.

Instanța de fond a mai

reținut faptul că instanța competentă a analiza nelegalitatea mandatelor

arătate este instanța care soluționează cauza penală, iar recurentul numai în

cadrul procedurii reglementate de Codul de procedură penală poate exercita

această cale de atac.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul C.D. criticând-o ca nelegală și netemeinică,

întrucât instanța fond a pronunțat-o cu încălcarea dispozițiilor legale și a

actelor depuse ca probatorii.

Recursul este nefondat și va

fi respins.

Examinând actele și lucrările

dosarului vis-a-vis de prevederile art. 304

2

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Acțiunea inițială formulată

de recurentul-reclamant a fost respinsă de Curtea de Apel București, ca fiind

inadmisibilă.

În speță corect instanța de

fond a invocat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 554/2004 care prevăd că „nu

pot fi atacate pe cale contenciosului administrativ, actele administrative pentru

modificarea ori desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă

procedură judiciară”.

Recurentul-reclamant a invocat

nelegalitatea unor mandate de arestare preventivă, situație care poate fi

cenzurată doar în procesul penal și nu pe calea contenciosului administrativ,

motiv pentru care cererea a fost incorect respinsă ca fiind inadmisibilă.

Vis-a-vis de excepția nulității

recursului invocată prin întâmpinare de intimat, aceasta va fi respinsă de

Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât în speță nu sunt incidente

dispozițiile art. 306 C. proc. civ., recursul fiind motivat în termenul

prevăzut de lege.

Așa fiind, se va respinge

recursul declarat de reclamantul C.D., ca nefondat, apreciind-se că sentința

atacată este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul C.D., împotriva sentinței civile nr. 40 din 10 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 mai 2007.