ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.04.2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1099/2009

HOTĂRÂRE
02.04.2009
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1099/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față ;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin sentința nr. 113 din 24 septembrie

2007 pronunțată în dosarul nr. 1258/1371/2007 Tribunalul Comercial Mureș a

admis acțiunea formulată de S.I.F. T.SA împotriva pârâtei SC N. SA și a anulat

pct. 1 din hotărârea AGEA din 19 septembrie 2005.

Pentru a pronunța această sentință prima

instanță a reținut că dintre toate motivele invocate de reclamantă cu privire

la nulitatea hotărârii, mai multe se justifică și anume cele privind convocarea

adunării generale, informarea acționarilor, votul administratorului statutar

care a reprezentat acționarul majoritar în adunarea generală, precum și acela

privind încălcarea prevederilor legale imperative referitoare la delegarea de

competențe.

S-a reținut că potrivit art. 125 alin. (5)

din Legea nr. 31/1990 republicată, administratorii societății nu pot reprezenta

pe acționari, sub sancțiunea nulității hotărârii, fără votul acestora, nu s-ar

fi obținut majoritatea cerută.

Hotărârea atacată a fost adoptată tocmai

datorită singurului vot pozitiv al acționarului majoritar care a fost

reprezentat de către administratorul SC N. SA.

Cu privire la delegarea de competențe s-a

reținut că nu se puteau delega către Consiliul de administrație alte atribuții

decât cele menționate în art. 114 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Împotriva acestei sentințe au formulat

recurs F.C.I.P.U.R.L. în calitate de administrator judiciar al SC N. SA și SC N.

SA prin administratorul special E.P.

Prin încheierea din 18 decembrie 2007

instanța a rectificat calea de atac din recurs în apel, având în vedere faptul

art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată, care reglementează acțiunea în

anularea hotărârilor AGA nu prevede o cale de atac specială, fiind aplicabile

în această situație dispozițiile art. 282 C. proc. civ.

Calitatea de apelant în cauză o are SC N.

SA, chiar dacă tehnic s-au depus două apeluri de către două persoane, ambele cu

drept de reprezentare a societății.

În motivarea apelurilor s-a invocat

faptul că hotărârea AGEA prin care se împuternicește administratorul unic să

înstrăineze anumite bunuri din patrimoniul societății, nu mai poate produce

efecte, deoarece, prin deschiderea procedurii generale de insolvență asupra SC N.

SA, administratorul judiciar preia o parte din dreptul de administrare.

De asemenea, administratorul special a invocat

faptul că nu s-a încălcat niciun articol de lege prin împuternicirea acordată

administratorului unic al societății.

De asemenea, s-a arătat că S.I.F. T. a

fost corect convocată și că nu se prevede nicio sancțiune de nulitate la

capitolul privind convocarea acționarilor. În ce privește votul

administratorului statutar care a reprezentat acționarul majoritar s-a arătat

că administratorul statutar avea împuternicire din partea acționarului

majoritar pentru vot.

S.I.F. T.SA a formulat întâmpinare solicitând

respingerea apelurilor, menționând că apelanta este o societate ale cărei

acțiuni sunt admise la tranzacționare, fiind aplicabile normele speciale din

Legea nr. 297/2004 cu privire la convocarea Adunării Generale.

Cu privire la dreptul de informare al

acționarilor apelanta și-a însușit motivarea instanței de fond.

În ce privește votul administratorului

statutar s-a arătat că apelanta nu a combătut în nici un fel dispozițiile art. 125

alin. (5) din Legea nr. 31/1990 republicată, iar cu privire la delegarea de

competențe s-a arătat că art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 prevede

explicit că actele de înstrăinare a unor active din categoria activelor

imobilizate ale societății vor fi încheiate de către administratorii societății

numai după aprobarea prealabilă de către AGEA.

Analizând temeinicia și legalitatea

sentinței în raport de criticile formulate Curtea de Apel Târgu Mureș, prin

decizia nr. 30/A din 12 martie 2008, a respins apelurile ca nefondate.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța a reținut următoarele considerente:

La data de 19 septembrie 2005, s-a

desfășurat AGEA SC N. SA Sighișoara, luându-se Hotărârea nr.1736.

Punctul 1 al hotărârii nr. 1736 a AGEA se

referă la „împuternicirea administratorului unic privind înstrăinarea de active

a mijloacelor fixe din patrimoniul total al societății, în afară de : atelier

prelucrări metalice – parțial; atelier tratamente termice și foraj, atelier de

turnătorie”.

Prima instanță a constatat în mod corect

că au fost încălcate dispozițiile legale imperative cu ocazia convocării și

desfășurării adunării. Vom urma analiza efectuată de prima instanță pe puncte,

având în vedere faptul că și apelul formulat de administratorul special al SC N.

SA urmează aceiași structură.

Cu privire la punctul I:

Într-adevăr, au fost încălcate

prevederile art. 138 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, pentru lipsa informațiilor

cerute la punctele 9-11 și cele ale art. 140 din același regulament, nefiind

respectat nici termenul prevăzut de art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

republicată.

În apelul formulat de administratorul

special al SC N. SA se arată cu privire la acest aspect că nu au legătură cu S.I.F.

T., deoarece acest acționar a fost corect convocat.

Acest aspect este irelevant deoarece

judecătorul a constatat încălcarea unui text de lege, încălcare care vizează

toți acționarii.

Aspectele reținute de judecător la

punctele II și III nu au fost contestate în apel.

Cu privire la punctul IV:

Art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990

republicată, prevede că „administratorii și funcționarii societății nu pot

reprezenta pe acționari, sub sancțiunea nulității hotărârii, dacă, fără votul

acestora, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută”.

Reprezentantul acționarului N.H.L. deține

69,98136% din capitalul social.

Este evident că în această situație s-au

încălcat dispozițiile mai sus menționate, deoarece fără votul reprezentantului

acționarului majoritar nu s-ar fi putut obține majoritatea cerută.

Susținerea administratorului special al

SC N. SA din apel că el a votat în calitate de director și reprezentant al

acționarului majoritar și că votul său nu intră sub incidența art. 125 din

Legea nr. 31/1990 republicată, nu are nicio relevanță juridică, deoarece

exprimă o stare de fapt, dar nu aduce nici un contraargument juridic la textul

de lege menționat.

În ce privește punctul V din hotărârea

primei instanțe, în apel se susține că delegarea atribuțiilor consiliului de

administrație se putea face deoarece nu există nicio condiție restrictivă în art.

113 și art. 114 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Cu privire la aceste aspecte nu se aduc

contraargumente juridice la analiza efectuată de prima instanță, ci doar se susține

fără nicio bază legală că nu ar exista condiții restrictive cu privire la delegarea

de atribuții.

În această situație s-a apreciat că

analiza primei instanțe este valabilă și logică.

În ce privește motivele de apel indicate

de administratorul judiciar al SC N. SA, acestea vizează în esență, faptul că

hotărârea AGEA nu mai poate produce efecte deoarece SC N. SA este în procedura

de insolvență, iar organele statutare de conducere își păstrează mai mult sau

mai puțin dreptul de administrare.

Alte aprecieri formulate de

administratorul judiciar în apel au caracter general și nu combat în niciun fel

analiza juridică efectuată de prima instanță.

S-a apreciat ca lipsită de temei juridic

susținerea administratorului judiciar că hotărârea AGEA nu mai poate produce

efecte juridice.

Câtă vreme SC N. SA are atât un

administrator special cât și un administrator judiciar, înseamnă că dreptul de

administrare nu a fost ridicat.

Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

„după deschiderea procedurii, adunarea generală a acționarilor/asociaților

debitorului, persoana juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un

reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să

reprezinte interesele societății și ale acestora și să participe la procedură,

pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este

reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce și

activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a

reprezenta interesele acționarilor/asociaților.

Împotriva acestei decizii, au introdus

recurs reclamanta SC N. SA și Lichidator judiciar F.C.I.P.U.R.L.

Recurenta SC N. SA, critică decizia petru

nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6-7-9 C. proc. civ. susținând

în fapt următoarele critici.

Greșit s-a apreciat că s-au încălcat

dispozițiile legale privind convocarea AGEA din 19 septembrie 2005 respectiv

art. 117-118 din Legea nr. 31/1999 și respectiv art. 140 și art. 138 din

Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 și art. 243 alin. (2) din Legea nr. 297/2004,

de îndată ce convocatorul pentru această adunare s-a publicat în Monitorul

Oficial în termen legal și nu s-a împiedicat accesul nici unui acționar de a

participa la ședință.

S-a mai susținut că în cauză, s-a reținut

nejustificat ca fiind incidente dispozițiile art. 12 alin. (5), care se referă

la persoane fizice în calitate de acționari, care la rândul lor nu pot fi

reprezentate de administrator și în nici un caz administratorului care deține

acțiuni, legea nu îi înlătură drepturile care decurg din calitatea de acționar.

S-a apreciat că și delegarea de atribuții

consiliului de administrare s-a făcut conform art. 114 din Legea nr. 31/1990.

Recurenta F.C.I.P.U.R.L. și-a motivat în

drept recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C. proc. civ.,

dezvoltând următoarele critici:

Greșit s-a apreciat că au fost încălcate

prevederile legale privind convocarea AGEA.

Greșit s-a apreciat că s-au încălcat

prevederile art. 138 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 pentru lipsa informării

asupra ședinței și a dispozițiilor art. 243 alin. (2), privind împiedicarea

accesului la adunarea generală.

Analizând legalitatea deciziei, în

raport de criticile formulate urmează a se reține:

Ambele recurente, nu au precizat în

fapt care critici se întemeiază pe motivele de recurs invocate, situație care

urmează a se încadra în cele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,

în raport de care urmează a se analiza decizia atacată.

Așa fiind, în raport de aceste

motive de recurs Înalta Curte urmează a reține:

Decizia atacată, este motivată cu

respectarea dispozițiilor art. 261 C. proc. civ., din considerentele acesteia,

rezultând argumentele pe care instanța le-a avut în vedere la pronunțare, după

cum urmează:

- instanța, și-a justificat

confirmarea soluției primei instanțe în ceea ce privește încălcarea art. 138 și

Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, precum și art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990;

- s-a justificat și concluzia că

Hotărârea AGEA produce efecte juridice chiar dacă SC N. SA este în procedură de

insolvență

Nici dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. nu pot fi reținute pentru următoarele considerente:

Convocatorul nu a fost publicat în

termenul legal prevăzut de art. 117 din Legea nr. 31/1990, în cotidianul ales

„Jurnalul de Sighișoara”.

În convocator nu s-au precizat

datele cerute de art. 138 pct. 5, 9-11 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004.

Corect s-a reținut în raport de art.

125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 că „administratorii societății nu pot

reprezenta pe acționari, sub sancțiunea nulității Hotărârii, dacă, fără votul

acestora, nu s-ar fi obținut majorarea cerută deoarece administratorul este și

reprezentant al acționarului majoritar care deține 69,98136% din capitalul

social.

Or fără acest vot nu se întrunea

majoritatea cerută pentru adoptarea hotărârii atacate.

Justificat a mai susținut instanța

că delegarea atribuțiilor consiliului de administrație, nu are suport legal, că

s-au încălcat prevederile art. 114 din Legea nr. 31/1990 și art. 241 din Legea nr.

297/2004 deoarece înstrăinarea activelor este un atribut exclusiv al AGEA.

Așa fiind pentru cele ce preced,

recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de pârâta SC N. SA Sighișoara prin administrator special E.P. și de F.C.I.P.U.R.L.

TÂRGU MUREȘ administrator judiciar al pârâtei SC N. SA Sighișoara împotriva

deciziei nr. 30/A din 12 martie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 aprilie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-05-06
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1488/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia nr. 39/ A din 11 iunie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios-administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, ap
ÎCCJ 2009-10-15
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2438/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Maramureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2910 din 30 septembrie 2008, a respins
ÎCCJ 2005-04-08
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2484/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2249 din 1 octombrie 2003, Tribunalul Mureș a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al reclamantei S.I.F. M. SA, inv
ÎCCJ 2013-11-13
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3915/2013
i recurate, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii cererii de chemare in judecata, în principal ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, iar in subsidiar, ca nefondată. Recu
ÎCCJ 2007-02-22
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 822/2007
(2) din actul constitutiv al SC P. SRL și ale art. 192 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1991, astfel că s-a constatat nulitatea hotărârii adunării generale având în vedere legea părților cu privire la valabilitatea hotărârilor cu unanimita
Sursă