ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 745/2009

Asupra recursului penal de față;

Prin încheierea de ședință din 18 februarie 2009 a Curții de Apel

Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1592/113/2008, a fost

menținută starea de arest a inculpaților M.L., B.M. și M.T. în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

S-a reținut, în esență, că inculpații au fost condamnați în fond la

pedepse privative de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută

de art. 24, 25 și 27 din Legea nr. 365/2002, iar împotriva

sentinței primei instanțe au declarat apel

inculpații.

Instanța de apel a constatat că dispoziția de menținere a măsurii

arestării preventive este legală și că această măsură este în continuare

necesară în cauză pentru buna desfășurare a procesului penal.

Astfel, în cauză a fost pronunțată o hotărâre de condamnare a

inculpaților pentru infracțiunile de săvârșirea cărora sunt acuzați, hotărâre

care chiar dacă nu se bucură de autoritatea lucrului judecat. A menționat

existența la dosar a unor probe care susțin acuzațiile aduse inculpaților.

Pe de altă parte, Curtea de Apel a constatat că infracțiunile pentru

care sunt acuzați inculpații aduc o atingere severă securității sistemului

bancar și încrederii populației în siguranța tranzacțiilor efectuate prin

intermediul instrumentelor de plată electronice și impun, pentru menținerea

unui climat de securitate socială, luarea și menținerea unor măsuri preventive

ferme față de persoanele judecate pentru comiterea faptei.

În plus, s-a constatat că inculpații sunt arestați de la data de 28

aprilie 2008, astfel încât nu se poate considera că detenția preventivă a

depășit un termen rezonabil, dată fiind complexitatea

specifică cauzei și faza procesuală în care acesta se află.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M.L., solicitând

cercetarea sa în stare de libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile avute

în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și din

oficiu sub toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3)

C. proc. pen., Curtea constată că recursul este

nefondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul M.L. a fost

trimis în judecată și condamnat în primă instanță, la o

pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunilor

de falsificare, deținere și punere în circulație de instrumente de plată

electronică, de deținere de echipamente hardware sau software pentru falsificarea

instrumentelor de plată electronice și de utilizare a instrumentelor de plată

electronică, inclusiv date de identificare care permit utilizarea acestora fără

consimțământul titularului de

cont, prevăzute

de art. 24, 25 și 27 din Legea nr. 365/2002.

Temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza arestării

preventive a inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertate

a acestuia, așa cum corect a stabilit instanța de apel pe rolul căreia cauză se

află în prezent.

Astfel, în condițiile în care inculpatul este deja condamnat în primă

instanță, există mai mult decât o presupunere rezonabilă că

inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care

este cercetat, fapte cu

un grad ridicat de pericol social, ce aduc

atingere securității sistemului bancar și încrederii populației în siguranța

tranzacțiilor efectuate prin intermediul instrumentelor de plată electronice și

care justifică, prin natura lor și

modalitatea în care se reține că ar fi

fost comise, aprecierea că

lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment ar prezenta un pericol

concret pentru ordinea publică.

În aceste condiții, recursul declarat de inculpat apare ca nefondat și

urmează a fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul M.L.

împotriva încheierii din 18 februarie

2009 a Curții de Apel

Galați, secția

penală, pronunțată în dosarul nr. 1592/113/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va

avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

martie 2009.