ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2899/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2899/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin adresa din 17 iunie 2008 a Curții de Apel Cluj,
s-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, recursul declarat de SC F.D. SRL Cluj Napoca
înregistrat la 12 mai 2008, împotriva sentinței nr. 394 din 8 aprilie 2008 a
Curții de Apel Cluj Napoca.
S-a susținut de recurentă că
în mod greșit Curtea de Apel Cluj a respins excepția de nelegalitate a
prevederilor art. 10 alin. (1) și (2) din Ordinul ministrului mediului și
gospodăririi apelor București nr. 876/2004 abrogat prin Ordinul nr. 1798/2007.
S-a susținut că „dacă
anterior abrogării sale, actul administrativ a produs efecte juridice, posibil
aducătoare de vătămări ale drepturilor sau intereselor legitime ale unei
persoane se impune ca cercetarea legalității acestuia să poată fi cerută
oricând pe calea excepției de nelegalitate, deci inclusiv după abrogarea lui”.
Pe de altă parte, s-a
susținut că prin dispozițiile legale criticate [art. 10 alin. (1) și (2) din
Ordinul nr. 876/2004 al ministrului mediului și gospodării apelor] emitentul
actului, a sustras, cu depășirea limitelor competenței sale, o procedură
generală, respectiv aceea de eliberare a autorizaților de mediu de la dreptul
comun în materie, stabilind termenul de 20 de zile lucrătoare de la depunerea
solicitării de autorizație, deși dreptul comun în materie (art. 101 C. proc.
civ.) vorbește de „termene pe zile libere” iar nu „zile lucrătoare”.
Din actele cauzei, Înalta
Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința civilă nr. 364 din 8
aprilie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios
administrativ, s-a respins excepția de nelegalitate a prevederilor art. 10 alin.
(1) și (2) din Ordinul Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor București,
în contradictoriu cu pârâții ministrul mediului și gospodăririi apelor
București și Agenția pentru Protecția Mediului Cluj.
S-a reținut de instanța de
fond că prin încheierea de ședință publică din 30 noiembrie 2007, în dosarul nr.
3990/117/2007, s-a sesizat Curtea de Apel Cluj în vederea soluționării
excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (2) din Ordinul
Ministerului Mediului nr. 876/2004 pentru aprobarea procedurii de autorizare a
activităților cu impact semnificativ asupra mediului.
Așa fiind, pe 10 decembrie
2007, s-a înregistrat la Curtea de Apel Cluj dosarul nr. 2149/33/2007 în care
s-a pronunțat sentința nr. 364 din 8 aprilie 2008 a Curții de Apel Cluj,
atacată în cauză.
De precizat că prin cerere,
reclamanta SC F.D. SRL a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 10
alin. (1) și (2) din Ordinul nr. 876/2004 pentru aprobarea Procedurii de
autorizare a activităților cu impact semnificativ asupra mediului emis de
Ministerul Mediului și Gospodării Apelor.
Astfel, prin textul atacat,
s-a stabilit că „termenul de eliberare a autorizației de mediu să fie de
maximum 90 de zile lucrătoare de la data depunerii documentației complete”. S-a
susținut că prin aceste prevederi legale, emitentul a înțeles să statueze un
termen derogatoriu de la dreptul comun în materie, regăsit atât în Legea nr. 554/2004,
în O.U.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a
petițiilor, cât mai ales în dispozițiile art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2003
privind procedura aprobării tacite.
Instanța de fond a reținut
expres că „reclamantul a invocat faptul că textul art. 10 alin. (1) și (2) din
Ordinul nr. 876/2004 ar fi nelegal deoarece privește un termen mai lung
derogatoriu de la termenul general de 30 de zile stabilit de legea
contenciosului administrativ, precum și prin O.U.G. nr. 27/2003 privind
procedura tacită”.
Instanța a stabilit că
această susținere a reclamantei nu poate fi primită deoarece din analiza
textului a cărui nelegalitate se invocă, Curtea reține că „numai în situația în
care nu este prevăzută o altă procedură se poate aplica termenul de 30 de zile
de la data depunerii cererii în vederea eliberării autorizației de mediu”.
Ori, tocmai dispozițiile
invocate ca fiind nelegale ce au caracterul unor norme speciale prevăd termene
derogatorii.
De altfel, a reținut
instanța de fond, prevederile Ordinului nr. 876/2004 au fost abrogate la 27
noiembrie 2007 de dispozițiile Ordinului nr. 1798/2007 al Ministerului Mediului
și Dezvoltării Durabile publicat în M. Of. nr. 808/27.11.2007, astfel încât,
potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 s-a respins ca nefondată excepția de
nelegalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (2) din Ordinul nr. 876/203
invocată de SC F.D. SRL.
Hotărârea instanței de fond
este legală și temeinică, astfel încât recursul declarat va fi respins.
Așa cum rezultă din actele
cauzei, excepția de nelegalitate privește un ordin al Ministerului Mediului și
Dezvoltării Durabile nr. 876/2004 abrogat la 27 noiembrie 2007 prin Ordinul nr.
1798/2007 de către același minister.
Acțiunea este formulată de
recurenta-reclamantă fără ca să aibă în vedere competența legală a ministerului
de a emite astfel de norme cu caracter special, ce prevăd termene derogatorii
în strânsă legătură cu problematica specială a acestui domeniu.
Este semnificativă astfel
Legea nr. 137/1995, art. 9 alin. (1), privind protecția mediului în care se
arată că „autoritatea centrală pentru protecția mediului, elaborează procedura
specifică de autorizare pentru activitățile economice și sociale, modelul-cadru
de întocmire a raportului privind studiul de impact asupra mediului și nivelul
competent să elibereze acordul și/sau după caz, autorizația de mediu, în termen
de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii”.
În capitolul XVI din O.U.G. nr.
195/2005 privind protecția mediului, aprobată prin Legea nr. 265/2006,
modificată și completată cu O.U.G. nr. 57/2007 și O.U.G. nr. 114/2007, în art. 102
alin. (2) se arată că „până la adoptarea noilor proceduri de reglementare din
punctul de vedere al protecției mediului, emiterea actelor de reglementare se
realizează conform actelor normative existente la data intrării în vigoare a
legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență”.
Astfel că, art. 10 alin. (1)
din Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 876/2004 pentru
aprobarea Procedurii de autorizare a activităților are impact semnificativ
asupra mediului, este legal. El a stabilit în mod legal (așa cum cerea O.U.G. nr.
195/2005 aprobată prin Legea nr. 265/2006, modificată și completată) că
„termenul de eliberare a autorizației de mediu este de maxim 90 de zile
lucrătoare de la data depunerii documentației complete”, iar alin. (2) al
aceluiași articol arată că „pentru activitățile existente, în termen de 20 de
zile lucrătoare de la depunerea solicitării A.T.P.M. întocmește îndrumarul cu
problemele rezultate din analiza inițială a documentației, lista autorizațiilor
necesare emise de alte autorități, precum și necesitatea efectuării bilanțului
de mediu”.
Așa fiind, susținerile
recursului sunt neîntemeiate, instanța de fond procedând la analiza textului de
lege incriminat a fi nelegal, chiar dacă a fost între timp abrogat și
evidențiind caracterul special al normei atacate, emisă în mod competent de
autoritate și reglementând o activitate cu caracter special și impact general
iar nu numai privind interesul personal al recurentei-reclamante. Recursul
urmează a fi respins potrivit art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de SC F.D. SRL Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr. 364 din 8 aprilie
2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 septembrie 2008.