ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4532/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1411 din 1 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții S.V., H.G., G.A. și G.E. în contradictoriu cu pârâtul M.A.E. a obligat pârâtul să stabilească o dată de depunere de către reclamante a cererilor de redobândire a cetățeniei române, într-un termen scurt, rezonabil. Totodată, a respins plata daunelor morale și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți reprezentând taxa de timbru în cuantum de 4,3 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele hotărârii următoarele: În cauza de față nu este statuat un termen în care autoritatea pârâtă să proceseze cererile formulate de reclamanți pentru redobândirea cetățeniei ci doar împrejurarea că cererile vor fi înaintate de îndată comisiei pentru cetățenie motiv pentru care aceștia sunt în imposibilitate de a-și valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991 lipsind de efecte juridice prevederile art. 12 alin. (3) din legea menționată. A constatat instanța că „termenul rezonabil” înseamnă cel mult 6 luni de la data primei cereri trimise prin scrisoare recomandată, termen care în speță este împlinit.

Concluzionând, instanța de fond, a reținut, în ceea ce privește acordarea daunelor morale în cuantum de 300 lei că cererea este nefondată având în vedere dispozițiile art. 998 C. civ. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul M.A.E., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ. În esență, recurentul a arătat că răspunsul comunicat intimatelor-reclamante nu încorporează un refuz și cu atât mai mult nu poate fi apreciat ca fiind unul nejustificat, reluându-se în argumentarea acestei afirmații explicațiile date și în fața instanței de fond și care sunt legate de numărul mare de cereri de redobândire a cetățeniei române, de modul în care sunt acestea procesate și nu în ultimul rând de faptul că această activitate se desfășoară de autoritățile administrative române pe teritoriul altui stat, respectiv Republica Moldova.

În opinia recurentului simpla trecere a timpului nu poate fi asimilată ipotezelor la care se referă legiuitorul în definiția dată „refuzului nejustificat” prin art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată și nu poate conduce la concluzia lipsirii de efecte juridice a prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991. Totodată, s-a apreciat că în mod greșit, instanța s-a substituit puterii executive în stabilirea unui termen scurt de primire a cererilor în discuție, iar trimiterea la sintagma „termen rezonabil” cuprinsă în C.E.D.O., fără a fi inoportună, nu este însă pertinentă atâta vreme cât în jurisprudența Curții Europene a fost decantată durata acestui termen rezonabil, stabilindu-se în mod evident că evaluarea se face în raport de specificul fiecărui caz în parte.

Examinând cauza prin prisma criticilor enunțate mai înainte și din perspectiva normelor legale incidente în materia dedusă judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție constată incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și ca urmare, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul, cu consecința modificării sentinței atacate și a respingerii ca neîntemeiată a acțiunii promovate de intimatele-reclamante, pentru cele ce se vor puncta în continuare: Așa cum a reținut și instanța de fond, în luna noiembrie 2008 reclamantele au adresat Secției Consulare din cadrul Ambasadei României la Chișinău scrisori de intenție în vederea redobândirii cetățeniei române conform Legii nr. 21/1991 (filele 4,5,6 dosar fond), iar în lipsa unui răspuns – invitație din partea autorității administrative competente în vederea înregistrării cererilor lor, la data de 20 ianuarie 2009 cu formulat cerere de chemare în judecată a M.A.E.

În apărare, pârâtul a motivat amânarea unei decizii în sensul solicitării făcute de reclamante prin împrejurările de ordin obiectiv constând în volumul extrem de mare al cererilor similare, prin condițiile concrete de care dispun autoritățile române pentru înregistrarea și procesarea cererilor. Legea nr. 21/1991 privind cetățenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor întemeiate pe acest act normativ, iar potrivit art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002 fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

Întrucât nici legiuitorul național și nici art. 6 din C.E.D.O. nu explicitează noțiunea de termen rezonabil, judecătorului îi revine sarcina de a aprecia, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, asupra caracterului rezonabil al termenului în care se primesc, se înregistrează sau se soluționează cererile de redobândire a cetățeniei române. Nu în ultimul rând, în această apreciere este utilă și raportarea la jurisprudența C.E.D.O. care a statuat că noțiunea de „termen rezonabil” nu este sinonimă celei de „termen scurt”, ci se raportează la toate circumstanțele, împrejurările concrete ale cazului (Cauzele Katte Klistche de la Grange c/Italia, Hozze c/Olanda, Phillis c/Grecia, Ceteroni c/Italia).

Este de notorietate că Secția Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova se confruntă cu un număr foarte mare de cereri de genul celei în discuție și că din lipsa unui spațiu corespunzător este nevoită să le proceseze în ordine cronologică, astfel că în mod obiectiv procedura nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004. În speță, intervalul de timp scurs între data depunerii scrisorilor de intenție și data sesizării instanței de judecată nu poate fi considerat ca având un caracter nerezonabil, cum greșit a reținut judecătorul fondului. În aceste condiții, Înalta Curte reține că nu sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 nefiind vorba de un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri.

Împrejurarea că instanța supremă a pronunțat atât soluții de admitere cât și de respingere a cererilor similare celei de față, este tocmai consecința modului de evaluare a termenului rezonabil funcție de specificitatea fiecărui demers judiciar în parte * .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul M.A.E. împotriva sentinței civile nr. 1411 din 1 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2009.