ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4532/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1411 din 1 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții S.V., H.G., G.A. și G.E. în

contradictoriu cu pârâtul M.A.E. a obligat pârâtul să stabilească o dată de

depunere de către reclamante a cererilor de redobândire a cetățeniei române,

într-un termen scurt, rezonabil.

Totodată, a respins plata daunelor

morale și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți

reprezentând taxa de timbru în cuantum de 4,3 lei.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele hotărârii

următoarele:

În cauza de față nu este statuat

un termen în care autoritatea pârâtă să proceseze cererile formulate de

reclamanți pentru redobândirea cetățeniei ci doar împrejurarea că cererile vor

fi înaintate de îndată comisiei pentru cetățenie motiv pentru care aceștia sunt

în imposibilitate de a-și valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991

lipsind de efecte juridice prevederile art. 12 alin. (3) din legea menționată.

A constatat instanța că

„termenul rezonabil” înseamnă cel mult 6 luni de la data primei cereri trimise

prin scrisoare recomandată, termen care în speță este împlinit.

Concluzionând, instanța de

fond, a reținut, în ceea ce privește acordarea daunelor morale în cuantum de

300 lei că cererea este nefondată având în vedere dispozițiile art. 998 C. civ.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul M.A.E.,

invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

În esență, recurentul a

arătat că răspunsul comunicat intimatelor-reclamante nu încorporează un refuz

și cu atât mai mult nu poate fi apreciat ca fiind unul nejustificat, reluându-se

în argumentarea acestei afirmații explicațiile date și în fața instanței de

fond și care sunt legate de numărul mare de cereri de redobândire a cetățeniei

române, de modul în care sunt acestea procesate și nu în ultimul rând de faptul

că această activitate se desfășoară de autoritățile administrative române pe

teritoriul altui stat, respectiv Republica Moldova.

În opinia recurentului

simpla trecere a timpului nu poate fi asimilată ipotezelor la care se referă

legiuitorul în definiția dată „refuzului nejustificat” prin art. 2 alin. (1) lit.

h) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată și nu poate conduce la concluzia

lipsirii de efecte juridice a prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991.

Totodată, s-a apreciat că în

mod greșit, instanța s-a substituit puterii executive în stabilirea unui termen

scurt de primire a cererilor în discuție, iar trimiterea la sintagma „termen

rezonabil” cuprinsă în C.E.D.O., fără a fi inoportună, nu este însă pertinentă

atâta vreme cât în jurisprudența Curții Europene a fost decantată durata acestui

termen rezonabil, stabilindu-se în mod evident că evaluarea se face în raport de

specificul fiecărui caz în parte.

Examinând cauza prin prisma criticilor

enunțate mai înainte și din perspectiva normelor  legale incidente în materia dedusă

judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție constată incidența motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și ca urmare, în temeiul art. 312

alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul, cu consecința modificării sentinței

atacate și a respingerii ca neîntemeiată a acțiunii promovate de

intimatele-reclamante, pentru cele ce se vor puncta în continuare:

Așa cum a reținut și

instanța de fond, în luna noiembrie 2008 reclamantele au adresat Secției

Consulare din cadrul Ambasadei României la Chișinău scrisori de intenție în vederea redobândirii cetățeniei române conform Legii nr. 21/1991 (filele 4,5,6 dosar

fond), iar în lipsa unui răspuns – invitație din partea autorității

administrative competente în vederea înregistrării cererilor lor, la data de 20

ianuarie 2009 cu formulat cerere de chemare în judecată a M.A.E.

În apărare, pârâtul a

motivat amânarea unei decizii în sensul solicitării făcute de reclamante prin

împrejurările de ordin obiectiv constând în volumul extrem de mare al cererilor

similare, prin condițiile concrete de care dispun autoritățile române pentru

înregistrarea și procesarea cererilor.

Legea nr. 21/1991 privind cetățenia

română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor întemeiate pe acest act

normativ, iar potrivit art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei,

adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr.

396/2002 fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil

cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei, redobândirea

acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

Întrucât nici legiuitorul

național și nici art. 6 din C.E.D.O. nu explicitează noțiunea de termen

rezonabil, judecătorului îi revine sarcina de a aprecia, în funcție de circumstanțele

concrete ale fiecărui caz în parte, asupra caracterului rezonabil al termenului

în care se primesc, se înregistrează sau se soluționează cererile de redobândire

a cetățeniei române.

Nu în ultimul rând, în

această apreciere este utilă și raportarea la jurisprudența C.E.D.O. care a statuat

că  noțiunea de „termen rezonabil” nu este sinonimă celei de „termen scurt”, ci

se raportează la toate circumstanțele, împrejurările concrete ale cazului

(Cauzele Katte Klistche de la Grange c/Italia, Hozze c/Olanda, Phillis

c/Grecia, Ceteroni c/Italia).

Este de notorietate că Secția

Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova se confruntă cu un număr

foarte mare de cereri de genul celei în discuție și că din lipsa unui spațiu

corespunzător este nevoită să le proceseze în ordine cronologică, astfel că în

mod obiectiv procedura nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile prevăzut

de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

În speță, intervalul de timp

scurs între data depunerii scrisorilor de intenție și data sesizării instanței

de judecată nu poate fi considerat ca având un caracter nerezonabil, cum greșit

a reținut judecătorul fondului.

În aceste condiții, Înalta

Curte reține că nu sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din

Legea nr. 554/2004 nefiind vorba de un refuz nejustificat de soluționare a unei

cereri.

Împrejurarea că instanța

supremă a pronunțat atât soluții de admitere cât și de respingere a cererilor similare

celei de față, este tocmai consecința modului de evaluare a termenului rezonabil

funcție de specificitatea fiecărui demers judiciar în parte

*

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul

M.A.E. împotriva sentinței civile nr. 1411 din 1 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 octombrie 2009.