ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 89/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 89/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 185

din 27 martie 2007, Tribunalul București a condamnat pe inculpații:

-

C.D.,

-

C.V., și

-

C.L.,

la câte 20 ani închisoare și

5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) și art.

176 lit. f) C. pen. și, câte 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 239 alin. (2) C. pen.

Conform art. 33, 34 și 35 C.

pen., inculpații vor executa pedeapsa de 20 de ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

– art. 64 C. pen. și s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 23 iulie

2006.

S-a admis în parte acțiunea

civilă formulată de partea civilă C.C. și inculpații au fost obligați în

solidar la plata sumei de 10.000 lei daune morale.

S-a dispus obligarea

inculpaților la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale către

partea civilă C.E. și câte 20.000 lei daune morale către minorii C.A.I. și C.D.E.

Au fost obligați să

plătească minorilor C.A.I. și C.D.E. prestații periodice de câte 200 lei de la

data producerii accidentului și până la majorat.

Pentru a hotărî astfel,

Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 22 iulie 2006,

victima C.A.I. și partea vătămată N.M., jandarmi, angajați pe bază de contract

la I.P.J. Prahova, au fost desemnați să facă parte din patrula de supraveghere

și intervenție a detașamentului 6 jandarmi, asigurând paza, protecția,

supravegherea în intersecția la conductele de transport petrolier aparținând S.D.C.

C. SA Ploiești, amplasate pe tronsonul Păcureți, stația de pompare comuna

Măgurele, sat Podenii Vechi

În plus, față de aceste

atribuții, erau obligați să participe la restabilirea ordinii publice în caz de

tulburare gravă, în zona de protecție și supraveghere a obiectivului, precum și

să constate și să aplice sancțiuni contravenționale.

În noaptea de 22 iulie 2006,

în jurul orelor 2,00 – 3,00, au fost sesizați că în discoteca organizată la

Asociația Familială N.I. în localitatea Podenii Vechi este în curs de

desfășurare un scandal, fiind necesară intervenția jandarmilor.

S-au deplasat în zonă cu

autoturismul Dacia purtând inscripția „Jandarmeria” la locul incidentelor, cu

scopul de a restabili ordinea, identificarea persoanelor vinovate, tragerea

acestora la răspundere conform prevederilor art. 27 alin. (3) din Legea nr. 558/2004,

privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române.

Partea vătămată N.M. a rămas

lângă autoturism, iar victima C.A.I. a mers spre grupul de tineri prezent în

zonă și a constatat că incidentul nu era grav.

În acest moment, s-a

apropiat de grup inculpatul C.D.S. în vădită stare de ebrietate, care a

îmbrățișat-o pe martora S.L.G. împotriva voinței sale, care a reacționat

negativ, aspect ce a determinat intervenția părții vătămate N.M. să intervină

pentru a-l legitima.

Inculpatul C.D.S. a refuzat,

folosind expresii jignitoare iar apoi a plecat spre discotecă, urmat fiind de

partea vătămată N.M. care i-a solicitat din nou să se legitimeze, inculpatul a

devenit mai agresiv, l-a înjurat și l-a lovit, afirmând însă că se va întoarce

din discotecă cu actul de identitate.

În realitate, a mers pentru

a cere ajutorul fraților săi inculpații C.L. și C.V., care erau, de asemeni, în

stare de ebrietate, pentru a aplica o corecție jandarmilor.

Au plecat din discotecă

însoțiți de mai multe persoane care doreau să asiste la conflictul între cei

trei pe care îi cunoșteau ca fiind firi violente și jandarmi.

Între timp, partea vătămată

și victima au intenționat să apeleze telefonic la șeful de schimb și

comandantul detașamentului din care făceau parte, pentru a le solicita

ajutorul, motiv pentru care C.A. se afla pe bancheta din față, încercând să

telefoneze, inculpatul N.M. a rămas în afara mașinii.

În acest moment, a fost

îmbrâncit și lovit de cei trei inculpați, iar C.D.S. a lovit cu pumnul în față

pe C.A.I., provocându-i o hemoragie nazală.

Atacată violent, victima a

ripostat folosind spray-ul din dotare, ceea ce însă a amplificat reacția

violentă a celor trei inculpați, care au lovit atât pe N.M. cât și pe C.A.I.,

aruncând spre acesta cu o piatră luată de pe stradă.

Victima C.A., coborât din

autoturism, a fost lovit violent, repetat cu pumnii și picioarele și cu o

piatră în cap de către cei trei inculpați, folosind din nou în apărare spray-ul

din dotare, agresiunea încetând urmare solicită martorului S.S.

Ulterior, urmare

intervenției forțelor de ordine, inculpații au fost identificați.

Victima C.A.I. a fost dusă

la Spitalul de Urgență și examinat, neconstatându-se fracturi ale oaselor

craniene, astfel că i s-a recomandat tratament medicamentos și repaus.

La puțin timp după

întoarcerea la unitate, i s-a făcut rău, a fost dus din nou la spital, unde s-a

constatat că prezenta traumatism cranio-cerebral grav, comă GC S7 – hematom

epidural tempo-parieto-occipital stâng, precum și fractură temporală,

gravitatea leziunilor necesitând intervenție chirurgicală de urgență.

Evoluția post-operatorie a

fost nefavorabilă, la data de 26 iulie 2006 intervenind decesul.

Pe baza probelor

administrate în cauză, declarațiile martorilor, concluziile raportului

medico-legal care evidențiază natura și gravitatea leziunilor, cât și

împrejurarea că între acestea și deces există legătură de cauzalitate, instanța

de fond a reținut vinovăția inculpaților.

Împotriva sentinței,

inculpații și părțile civile au declarat apel.

Părțile civile au solicitat

majorarea despăgubirilor civile acordate de la 10.000 lei la 1.000.000 lei

precum și a prestației periodică acordată copiilor minori ai victimei, câte 200

euro în loc de 200 lei, cât a acordat instanța de fond.

Inculpații C.V. și C.D.S. au

solicitat achitarea pentru infracțiunea de omor, întrucât nu s-a stabilit prin

probele administrate că ei sunt cei care au lovit victima C.A.I.

Inculpatul C.L. a solicitat

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav în

infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte; a susținut, de asemenea, că

decesul a fost favorizat și de conduita medicală necorespunzătoare, în situația

unui tratament medical corespunzător decesul victimei putând fi evitat.

În final, au solicitat

reținerea scuzei provocării, determinată de împrejurarea că victima a folosit

împotriva lor spray-ul paralizant, cât și reindividualizarea pedepselor.

Prin decizia penală nr. 119

din 27 august 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins apelurile ca nefondate.

S-a motivat că despăgubirile

civile acordate părților civile reprezintă prejudiciul efectiv suferit de

acestea, atât sub aspectul material cât și moral.

Cu privire la apelurile

inculpaților, curtea de apel a reținut că din probe rezultă lovirea violentă a

victimei de cei trei inculpați, în zone vitale și cu intensitate, gravitatea

acestora ducând ulterior la deces, între loviri și rezultatul letal existând

legătură directă de cauzalitate, neinfluențată ori condiționată de conduita

medicală.

De asemenea, nu rezultă

existența scuzei provocării, victima, jandarm, acționând în conformitate cu

legile în vigoare în vederea stopării conflictului, cât și pentru a se apăra de

atitudinea agresivă a inculpaților.

Împotriva deciziei,

inculpații C.D.S., C.V. și C.L. au declarat recurs.

Criticile aduse hotărârilor

s-au întemeiat pe motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 385

9

pct. 10, 17 și 18 C. proc. pen.

Recursurile declarate de

inculpați sunt nefondate.

Primul motiv de recurs,

comun tuturor inculpaților și întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

pct.

10 C. proc. pen., critică hotărârile sub aspectul respingerii de către instanța

a două cereri esențiale, de natură a le garanta dreptul la apărare.

Astfel, întrucât fapta s-a

produs noaptea, martorii nu au putut percepe corect conduita fiecărui inculpat,

ceea ce ar fi condus la stabilirea corectă a gradului de participare al

fiecăruia și al vinovăției.

S-a susținut, de asemenea,

că în cauză se impunea efectuarea unei expertize medico-legale, care să se

pronunțe asupra mecanismului de producere a leziunilor, cât și legătura directă

de cauzalitate între acestea și rezultat, moartea victimei.

Criticile sunt nefondate,

reconstituirea nefiind necesară în raport de toate probele administrate în

cauză rezultând că fiecare din inculpați, C.L., C.V. și C.D.S., au lovit

victima, iar în jurul lor, foarte aproape, aflându-se martorii care au relatat

în amănunt incidentul.

Ca atare, nu este necesară

administrarea acestei probe, instanța negăsind util și concludent să procedeze

la reconstituire, în întregime sau în partea modului și condițiilor în care s-a

săvârșit fapta.

De asemenea, se susține că

în cauză nu este necesară o expertiză medico-legală în vederea stabilirii

legăturii de cauzalitate între lovituri și deces, întrucât din raportul de

constatare medico-legală rezultă cu certitudine existența unei legături directe

și necondiționate de cauzalitate.

Victima a prezentat

diagnosticul de hemoragie meningo-cerebrală consecutivă unui politraumatism cu

numeroase echimoze și excoriații corporale și plagă a scalpului, determinată de

multiplele lovituri aplicate, cât și de intensitatea acestora.

Susținerea potrivit căreia

între lovituri și deces nu ar fi o legătură de cauzalitate, nu corespunde

realității.

Este adevărat că, imediat

producerii incidentului, victima C.A.I. s-a prezentat la spital, unde i s-a

efectuat o radiografie care nu a evidențiat existența unei fracturi, iar starea

sa generală nu era alterată, astfel că nu s-a luat măsura internării.

Ulterior, starea sănătății

s-a înrăutățit brusc, ceea ce a necesitat internarea sa și efectuarea unei

intervenții chirurgicale, așa cum rezultă și din analiza Comisiei de disciplină

Prahova a Colegiului Medicilor.

Evoluția a fost rapidă,

determinată de apariția unui hematom epidural acut, pe fondul unei fracturi ce

nu a putut fi sesizată, în astfel de situații prognosticul fiind rezervat,

șansele de supraviețuire fiind extrem de reduse.

Este cert că leziunile

descrise au fost provocate de cei trei inculpați, neexistând probe că s-au

produs în alt mod, și ele au legătură directă cu decesul victimei, astfel că în

mod temeinic proba a fost respinsă, de instanțe.

Legătura de cauzalitate

există între loviturile aplicate, multiple și cu intensitate, în zone vitale

ale corpului, cu corpuri contondente și decesul victimei chiar dacă s-a

interpus și alți factori, precum tratarea superficială inițiată.

Este de evidențiat că,

datorită naturii leziunilor și chiar în prezența unei intervenții imediate, așa

cum susține apărarea că nu s-a realizat, decesul victimei intervenea,

statistica medicală confirmând acest lucru.

Hotărârile sunt criticate de

inculpatul C.V. sub aspectul greșitei condamnări, bazate pe o gravă eroare de

fapt.

S-a susținut că inculpatul

nu a comis nici un act de executare specific infracțiunii de omor, astfel că

aceasta nu este comisă de inculpat.

Critica este nefondată.

Martorii N.M., S.S., S.L.G.,

N.D. și M.I. au văzut momentul conflictului, determinat de refuzul de

legitimare al inculpatului C.D.S., cât și faptul că imediat, acesta s-a dus la

discotecă, de unde a venit însoțit de frații săi, inculpații C.L. și C.D.S.,

toți trei lovind victima cu picioarele, pumnii precum și o piatră în cap.

Aceeași martori au declarat

că victima C.A.I. a încercat să se apere folosind spray-ul din dotare, dar

inculpații au devenit mai violenți, continuând să o lovească și în momentul în

care se afla căzut la pământ.

Din toate probele cauzei, declarațiile

martorilor, coroborate cu actul medico-legal, rezultă că cei trei inculpați,

prin lovituri repetate aplicate, au concurat la decesul victimei, astfel că în

cauză nu s-a comis o eroare gravă de fapt, hotărârile atacate fiind legale și

temeinice.

Motivul vizând încadrarea

juridică greșită este, de asemenea, nefondat, în cauză nefiind întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte, ci cele ale infracțiunii de omor deosebit de grav, așa cum corect au

reținut instanțele.

Din multitudinea,

intensitatea și zonele în care au fost aplicate loviturile de cei trei

inculpați, concentrate, rezultă fără dubiu că intenția acestora a fost de a ucide

și nu de vătămare.

În contextul în care victima

era jandarm în exercițiul atribuțiilor conferite de lege pe linia asigurării

ordinii publice, fapta inculpaților a fost corect încadrată în infracțiunea de

omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 175 – art. 176 lit. f) C.

proc. pen. și infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (2) C. pen.

Pedepsele de câte 20 ani

închisoare aplicate inculpaților corespund criteriilor de individualizare

prevăzute în dispozițiilor art. 52 C. pen.

Prin acțiunea lor,

inculpații au dovedit lipsă de respect față de autoritățile statului și, mai

grav, față de viața persoanei, iar sancțiunea aplicată trebuie să corespundă

acestei atitudini atât ca prevenție specială cât și ca prevenție generală.

Recursul declarat de

inculpați împotriva încheierii din 30 august 2007 a Curții de Apel Ploiești,

prin care s-a îndreptat eroarea materială evidentă strecurată în dispozitiv cu

privire la deducerea perioadei arestării preventive de la 23 iulie 2007, în loc

de 23 iulie 2006, este nefondat, întrucât din acte rezultă că aceștia au fost

arestați la 23 iulie 2006.

Întrucât nu se constată

motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor,

recursurile inculpaților

C.D.S., C.V. și C.L. vor fi respinse, ca nefondate, conform

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea

acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Se va deduce prevenția de la

23 iulie 2006 la 14 ianuarie 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații C.D.S., C.V. și C.L. împotriva deciziei

penale nr. 119 din 27 august 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurenților inculpați, durata reținerii și arestării preventive de la 23 iulie

2006 la 14 ianuarie 2008.

Obligă recurenții inculpați

să plătească statului suma de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 ianuarie 2008.