ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 89/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 185 din 27 martie 2007, Tribunalul București a condamnat pe inculpații: - C.D., - C.V., și - C.L., la câte 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) și art. 176 lit. f) C. pen. și, câte 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 239 alin. (2) C. pen. Conform art. 33, 34 și 35 C. pen., inculpații vor executa pedeapsa de 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

și s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 23 iulie 2006. S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C.C. și inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 10.000 lei daune morale. S-a dispus obligarea inculpaților la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă C.E. și câte 20.000 lei daune morale către minorii C.A.I. și C.D.E. Au fost obligați să plătească minorilor C.A.I. și C.D.E. prestații periodice de câte 200 lei de la data producerii accidentului și până la majorat. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: La data de 22 iulie 2006, victima C.A.I. și partea vătămată N.M., jandarmi, angajați pe bază de contract la I.P.J.

Prahova, au fost desemnați să facă parte din patrula de supraveghere și intervenție a detașamentului 6 jandarmi, asigurând paza, protecția, supravegherea în intersecția la conductele de transport petrolier aparținând S.D.C. C. SA Ploiești, amplasate pe tronsonul Păcureți, stația de pompare comuna Măgurele, sat Podenii Vechi În plus, față de aceste atribuții, erau obligați să participe la restabilirea ordinii publice în caz de tulburare gravă, în zona de protecție și supraveghere a obiectivului, precum și să constate și să aplice sancțiuni contravenționale. În noaptea de 22 iulie 2006, în jurul orelor 2,00 – 3,00, au fost sesizați că în discoteca organizată la Asociația Familială N.I. în localitatea Podenii Vechi este în curs de desfășurare un scandal, fiind necesară intervenția jandarmilor.

S-au deplasat în zonă cu autoturismul Dacia purtând inscripția „Jandarmeria” la locul incidentelor, cu scopul de a restabili ordinea, identificarea persoanelor vinovate, tragerea acestora la răspundere conform prevederilor art. 27 alin. (3) din Legea nr. 558/2004, privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române. Partea vătămată N.M. a rămas lângă autoturism, iar victima C.A.I. a mers spre grupul de tineri prezent în zonă și a constatat că incidentul nu era grav. În acest moment, s-a apropiat de grup inculpatul C.D.S. în vădită stare de ebrietate, care a îmbrățișat-o pe martora S.L.G. împotriva voinței sale, care a reacționat negativ, aspect ce a determinat intervenția părții vătămate N.M.

să intervină pentru a-l legitima. Inculpatul C.D.S. a refuzat, folosind expresii jignitoare iar apoi a plecat spre discotecă, urmat fiind de partea vătămată N.M. care i-a solicitat din nou să se legitimeze, inculpatul a devenit mai agresiv, l-a înjurat și l-a lovit, afirmând însă că se va întoarce din discotecă cu actul de identitate. În realitate, a mers pentru a cere ajutorul fraților săi inculpații C.L. și C.V., care erau, de asemeni, în stare de ebrietate, pentru a aplica o corecție jandarmilor. Au plecat din discotecă însoțiți de mai multe persoane care doreau să asiste la conflictul între cei trei pe care îi cunoșteau ca fiind firi violente și jandarmi. Între timp, partea vătămată și victima au intenționat să apeleze telefonic la șeful de schimb și comandantul detașamentului din care făceau parte, pentru a le solicita ajutorul, motiv pentru care C.A.

se afla pe bancheta din față, încercând să telefoneze, inculpatul N.M. a rămas în afara mașinii. În acest moment, a fost îmbrâncit și lovit de cei trei inculpați, iar C.D.S. a lovit cu pumnul în față pe C.A.I., provocându-i o hemoragie nazală. Atacată violent, victima a ripostat folosind spray-ul din dotare, ceea ce însă a amplificat reacția violentă a celor trei inculpați, care au lovit atât pe N.M. cât și pe C.A.I., aruncând spre acesta cu o piatră luată de pe stradă. Victima C.A., coborât din autoturism, a fost lovit violent, repetat cu pumnii și picioarele și cu o piatră în cap de către cei trei inculpați, folosind din nou în apărare spray-ul din dotare, agresiunea încetând urmare solicită martorului S.S.

Ulterior, urmare intervenției forțelor de ordine, inculpații au fost identificați. Victima C.A.I. a fost dusă la Spitalul de Urgență și examinat, neconstatându-se fracturi ale oaselor craniene, astfel că i s-a recomandat tratament medicamentos și repaus. La puțin timp după întoarcerea la unitate, i s-a făcut rău, a fost dus din nou la spital, unde s-a constatat că prezenta traumatism cranio-cerebral grav, comă GC S7 – hematom epidural tempo-parieto-occipital stâng, precum și fractură temporală, gravitatea leziunilor necesitând intervenție chirurgicală de urgență. Evoluția post-operatorie a fost nefavorabilă, la data de 26 iulie 2006 intervenind decesul. Pe baza probelor administrate în cauză, declarațiile martorilor, concluziile raportului medico-legal care evidențiază natura și gravitatea leziunilor, cât și împrejurarea că între acestea și deces există legătură de cauzalitate, instanța de fond a reținut vinovăția inculpaților.

Împotriva sentinței, inculpații și părțile civile au declarat apel. Părțile civile au solicitat majorarea despăgubirilor civile acordate de la 10.000 lei la 1.000.000 lei precum și a prestației periodică acordată copiilor minori ai victimei, câte 200 euro în loc de 200 lei, cât a acordat instanța de fond. Inculpații C.V. și C.D.S. au solicitat achitarea pentru infracțiunea de omor, întrucât nu s-a stabilit prin probele administrate că ei sunt cei care au lovit victima C.A.I. Inculpatul C.L. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte; a susținut, de asemenea, că decesul a fost favorizat și de conduita medicală necorespunzătoare, în situația unui tratament medical corespunzător decesul victimei putând fi evitat.

În final, au solicitat reținerea scuzei provocării, determinată de împrejurarea că victima a folosit împotriva lor spray-ul paralizant, cât și reindividualizarea pedepselor. Prin decizia penală nr. 119 din 27 august 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelurile ca nefondate. S-a motivat că despăgubirile civile acordate părților civile reprezintă prejudiciul efectiv suferit de acestea, atât sub aspectul material cât și moral. Cu privire la apelurile inculpaților, curtea de apel a reținut că din probe rezultă lovirea violentă a victimei de cei trei inculpați, în zone vitale și cu intensitate, gravitatea acestora ducând ulterior la deces, între loviri și rezultatul letal existând legătură directă de cauzalitate, neinfluențată ori condiționată de conduita medicală.

De asemenea, nu rezultă existența scuzei provocării, victima, jandarm, acționând în conformitate cu legile în vigoare în vederea stopării conflictului, cât și pentru a se apăra de atitudinea agresivă a inculpaților. Împotriva deciziei, inculpații C.D.S., C.V. și C.L. au declarat recurs. Criticile aduse hotărârilor s-au întemeiat pe motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 385 9 pct. 10, 17 și 18 C. proc. pen. Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate. Primul motiv de recurs, comun tuturor inculpaților și întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., critică hotărârile sub aspectul respingerii de către instanța a două cereri esențiale, de natură a le garanta dreptul la apărare.

Astfel, întrucât fapta s-a produs noaptea, martorii nu au putut percepe corect conduita fiecărui inculpat, ceea ce ar fi condus la stabilirea corectă a gradului de participare al fiecăruia și al vinovăției. S-a susținut, de asemenea, că în cauză se impunea efectuarea unei expertize medico-legale, care să se pronunțe asupra mecanismului de producere a leziunilor, cât și legătura directă de cauzalitate între acestea și rezultat, moartea victimei. Criticile sunt nefondate, reconstituirea nefiind necesară în raport de toate probele administrate în cauză rezultând că fiecare din inculpați, C.L., C.V. și C.D.S., au lovit victima, iar în jurul lor, foarte aproape, aflându-se martorii care au relatat în amănunt incidentul.

Ca atare, nu este necesară administrarea acestei probe, instanța negăsind util și concludent să procedeze la reconstituire, în întregime sau în partea modului și condițiilor în care s-a săvârșit fapta. De asemenea, se susține că în cauză nu este necesară o expertiză medico-legală în vederea stabilirii legăturii de cauzalitate între lovituri și deces, întrucât din raportul de constatare medico-legală rezultă cu certitudine existența unei legături directe și necondiționate de cauzalitate. Victima a prezentat diagnosticul de hemoragie meningo-cerebrală consecutivă unui politraumatism cu numeroase echimoze și excoriații corporale și plagă a scalpului, determinată de multiplele lovituri aplicate, cât și de intensitatea acestora.

Susținerea potrivit căreia între lovituri și deces nu ar fi o legătură de cauzalitate, nu corespunde realității. Este adevărat că, imediat producerii incidentului, victima C.A.I. s-a prezentat la spital, unde i s-a efectuat o radiografie care nu a evidențiat existența unei fracturi, iar starea sa generală nu era alterată, astfel că nu s-a luat măsura internării. Ulterior, starea sănătății s-a înrăutățit brusc, ceea ce a necesitat internarea sa și efectuarea unei intervenții chirurgicale, așa cum rezultă și din analiza Comisiei de disciplină Prahova a Colegiului Medicilor. Evoluția a fost rapidă, determinată de apariția unui hematom epidural acut, pe fondul unei fracturi ce nu a putut fi sesizată, în astfel de situații prognosticul fiind rezervat, șansele de supraviețuire fiind extrem de reduse.

Este cert că leziunile descrise au fost provocate de cei trei inculpați, neexistând probe că s-au produs în alt mod, și ele au legătură directă cu decesul victimei, astfel că în mod temeinic proba a fost respinsă, de instanțe. Legătura de cauzalitate există între loviturile aplicate, multiple și cu intensitate, în zone vitale ale corpului, cu corpuri contondente și decesul victimei chiar dacă s-a interpus și alți factori, precum tratarea superficială inițiată. Este de evidențiat că, datorită naturii leziunilor și chiar în prezența unei intervenții imediate, așa cum susține apărarea că nu s-a realizat, decesul victimei intervenea, statistica medicală confirmând acest lucru. Hotărârile sunt criticate de inculpatul C.V.

sub aspectul greșitei condamnări, bazate pe o gravă eroare de fapt. S-a susținut că inculpatul nu a comis nici un act de executare specific infracțiunii de omor, astfel că aceasta nu este comisă de inculpat. Critica este nefondată. Martorii N.M., S.S., S.L.G., N.D. și M.I. au văzut momentul conflictului, determinat de refuzul de legitimare al inculpatului C.D.S., cât și faptul că imediat, acesta s-a dus la discotecă, de unde a venit însoțit de frații săi, inculpații C.L. și C.D.S., toți trei lovind victima cu picioarele, pumnii precum și o piatră în cap. Aceeași martori au declarat că victima C.A.I. a încercat să se apere folosind spray-ul din dotare, dar inculpații au devenit mai violenți, continuând să o lovească și în momentul în care se afla căzut la pământ.

Din toate probele cauzei, declarațiile martorilor, coroborate cu actul medico-legal, rezultă că cei trei inculpați, prin lovituri repetate aplicate, au concurat la decesul victimei, astfel că în cauză nu s-a comis o eroare gravă de fapt, hotărârile atacate fiind legale și temeinice. Motivul vizând încadrarea juridică greșită este, de asemenea, nefondat, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, ci cele ale infracțiunii de omor deosebit de grav, așa cum corect au reținut instanțele. Din multitudinea, intensitatea și zonele în care au fost aplicate loviturile de cei trei inculpați, concentrate, rezultă fără dubiu că intenția acestora a fost de a ucide și nu de vătămare.

În contextul în care victima era jandarm în exercițiul atribuțiilor conferite de lege pe linia asigurării ordinii publice, fapta inculpaților a fost corect încadrată în infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 175 – art. 176 lit. f) C. proc. pen. și infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (2) C. pen. Pedepsele de câte 20 ani închisoare aplicate inculpaților corespund criteriilor de individualizare prevăzute în dispozițiilor art. 52 C. pen. Prin acțiunea lor, inculpații au dovedit lipsă de respect față de autoritățile statului și, mai grav, față de viața persoanei, iar sancțiunea aplicată trebuie să corespundă acestei atitudini atât ca prevenție specială cât și ca prevenție generală.

Recursul declarat de inculpați împotriva încheierii din 30 august 2007 a Curții de Apel Ploiești, prin care s-a îndreptat eroarea materială evidentă strecurată în dispozitiv cu privire la deducerea perioadei arestării preventive de la 23 iulie 2007, în loc de 23 iulie 2006, este nefondat, întrucât din acte rezultă că aceștia au fost arestați la 23 iulie 2006. Întrucât nu se constată motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile inculpaților C.D.S., C.V. și C.L. vor fi respinse, ca nefondate, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat. Se va deduce prevenția de la 23 iulie 2006 la 14 ianuarie 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.D.S., C.V. și C.L. împotriva deciziei penale nr. 119 din 27 august 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată recurenților inculpați, durata reținerii și arestării preventive de la 23 iulie 2006 la 14 ianuarie 2008. Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2008.