ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3628/2008

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 48 din 6 februarie 2008, Tribunalul Mehedinți a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 20, 174 combinat cu art. 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. și a condamnat pe inculpatul N.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată pentru restul de 1462 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 79/1994 a Tribunalului Mehedinți și a contopit acest rest cu pedeapsa de 7 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 – 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost obligat la plata sumei de 786,30 lei despăgubiri materiale și 15.000 lei daune morale către partea civilă C.L. precum și la plata sumelor de 517 lei și respectiv 1061 lei către Spitalul Județean Mehedinți și Spitalul Clinic de Urgență Craiova.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Partea civilă C.L. a fost căsătorită cu fratele inculpatului, anume N.N., locuința sa fiind lângă cea a inculpatului.

Între cei doi au fost dese scandaluri, generate de consumul excesiv de alcool al lui N.N., scandaluri ce au continuat și după divorț.

În luna mai 2004 inculpatul N.V. s-a liberat din penitenciar din executarea unei pedepse de 14 ani închisoare pentru omor, liberarea sa fiind un motiv pentru ca N.N. să își anunțe fosta soție că „i-au venit ajutoare” și „ îi va lua piuitul”.

La 3 mai 2004, între foștii soți a avut loc un scandal, intervenind și inculpatul N.V., care a adresat injurii părții vătămate.

Profitând de faptul că aceasta stătea pe bordura scării casei, a luat o piatră pe care a aruncat-o peste gard, lovind pe C.L. în cot, iar apoi cu altă piatră de asemenea aruncată, a lovit-o în zona capului.

Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Județean Drobeta Turnu Severin iar apoi la Spitalul de Urgență Craiova.

Din actul medico-legal nr. 548/2004 al S.M.L. Mehedinți rezultă că partea vătămată a suferit leziuni care s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure, necesitând pentru vindecare 45-50 de zile îngrijiri medicale și nu i-au pus viața în pericol, iar lipsa de substanță osoasă constituie infirmitate.

Inițial, N.N. a susținut că el, și nu N.V. a lovit victima cu un lanțete, ceea ce a determinat completarea raportului medico-legal inițial, care a concluzionat că leziunile puteau fi provocate cu acel obiect contondent (lungimea 55 cm și lățimea 5 cm) ; de asemenea s-a solicitat S.M.L. să răspundă și dacă leziunile puteau fi provocate de o piatră cu dimensiuni mari și margini neregulate.

În lipsa însă a obiectului medicii nu s-au putut pronunța asupra acestui aspect.

S-a dispus în cauză o nouă expertiză medico-legală (nr. 1929/A5 din 21 ianuarie 2005) S.M.L. Craiova concluzionând că leziunile pot data din 3 mai 2004, s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure și au necesitat 45-50 zile îngrijiri medicale, punând în primejdie viața părții vătămate.

Este posibil ca leziunea craniană să fie produsă cu lanțetele de lemn examinat, dacă s-a produs cu extremitatea distală a unei muchii lungi, agresorul ținând lanțetele în mână, nefiind posibilă crearea leziunilor cu acest obiect aruncat de la distanță.

Leziunile puteau fi produse prin lovire cu piatra de la distanță, dacă forma acesteia este muchie-colț, lovitura putând fi aplicată din partea stângă.

Existând contradicții între actele medicale și declarațiile celor implicați, s-a solicitat avizul Comisiei S.M.L., care a avizat concluziile raportului nr. 1929/A5 din 21 ianuarie 2005 a I.M.L. Craiova.

Sesizând gravitatea faptei, N.V. a încercat să ofere bani părții vătămate, dar nu s-au înțeles cu privire la sumă.

N.N., deși a susținut în faza urmăririi penale că el este cel care a lovit pe partea vătămată C.L., a declarat în fața acesteia și a mai multor persoane că autorul este fratele său, V.

Urmare probelor administrate, Tribunalul a reținut situația de fapt relevată, considerând însă că faptele inculpatului constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă și nu tentativă de omor deosebit de grav.

S-a motivat că nu se poate reține că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, a avut o reacție spontană aruncând cu piatra spre partea vătămată peste un gard de 1,50 m de la o distanță de 4-6 m neputându-se stabili dimensiunea pietrei, astfel că intenția inculpatului a fost aceea de a vătăma.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, inculpatul N.V. și partea civilă C.L.

În apelul său parchetul a solicitat condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor întrucât acesta a aruncat spre victimă cu un obiect contondent-piatră, de la mică distanță, acceptând și ideea că poate ucide victima.

Inculpatul N.V. a solicitat achitarea, întrucât fapta a fost comisă de fratele său, N.N., din actul medico-legal rezultând că leziunile puteau fi produse părții vătămate cu lanțetele prezentat, așa cum acesta a susținut.

Parte civilă C.L. a solicitat majorarea despăgubirilor acordate.

Curtea de Apel Craiova a respins apelurile ca nefondate, arătând că din probe rezultă că inculpatul este autorul faptei, iar încadrarea juridică este corectă, nefiind indicii că acesta a acționat cu intenția de a ucide.

De asemenea, cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile C.L. reprezintă echivalentul prejudiciului creat.

Împotriva Deciziei nr. 79 din 28 din 28 mai 2008, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, partea civilă C.L. și inculpatul N.V.

Recursurile, întemeiate pe dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., sunt nefondate.

Se susține că inculpatul a aruncat cu piatra - lovitura fiind deosebit de puternică, creând o leziune gravă ce a pus în primejdie viața părții civile și, deși nu a urmărit uciderea acesteia, a prevăzut  și acceptat producerea ei.

Natura obiectului folosit, zona corporală vizată, intensitatea loviturii, duce la concluzia că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide și nu de a vătăma cum a reținut instanța.

Din actele medico-legale existente la dosar și celelalte probe administrate, inclusiv declarațiile părții civile, rezultă că inculpatul N.V. a aruncat cu o piatră – ce nu a fost găsită pentru a fi examinată, de la distanță, peste un gard de 1,50 m, la întâmplare, nefiind vizată o zonă anume, toate pe fondul unui conflict spontan.

Diferența între infracțiunea de tentativă de omor și vătămare corporală gravă care a pus în primejdie viața victimei se face prin prisma laturii subiective și, în speță, nu s-a făcut dovada, din modul cum a acționat inculpatul, aruncând peste gard, de la 4-6 m cu o piatră, că acesta a avut intenția de a ucide victima și a acceptat și producerea acestui rezultat.

Încadrarea juridică dată faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă este corectă, inculpatul acționând cu intenția de a vătăma victima, punerea vieții în primejdie nefiind urmărită și acceptată.

Declarațiile fratelui său, N.N. – în prezent decedat, au fost contradictorii, susținând că a lovit partea civilă o singură dată cu lanțetele aruncat de la distanță, ori, aceasta a prezentat și leziuni la cot, provocate de prima piatră aruncată de inculpat, iar actele medico-legale infirmă posibilitatea producerii leziunilor prin aruncarea cu acest obiect.

Puteau fi produse cu lanțetele numai dacă lovirea era de aproape, directă, ceea ce N.N. nu a susținut.

Ulterior, acesta a declarat că a fost rugat de fratele său să ia fapta asupra sa întrucât inculpatul fusese condamnat și avea de executat un rest de pedeapsă de 4 ani închisoare.

Inculpatul N.V. a recunoscut în fața mai multor persoane că este autorul faptei, încercând să ofere bani părții civile, deși aceasta a refuzat, nefiind de acord cu suma.

Sub acest aspect, cât și cu privire la pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată, decizia este temeinică și legală, fiind stabilită vinovăția inculpatului iar pedeapsa corespunzând criteriilor de individualizare prevăzute de art. 52 C. pen. – infracțiunea de violență, iar inculpatul este recidivist, anterior fiind condamnat pentru omor.

Cât privește motivul vizând cuantumul despăgubirilor civile, se constată că acesta nu este prevăzut expres în dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen.

Întrucât nu se constată motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile vor fi respinse, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, de inculpatul N.V. și de partea civilă C.L. împotriva Deciziei penale nr. 79 din 28 mai 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurentul inculpat

N.V.

la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Obligă recurenta parte civilă C.L. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2008.