ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.04.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1510/2009

HOTĂRÂRE
23.04.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1510/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 42 din 1 aprilie 2009, Curtea de Apel Suceava,

secția penală, a admis cererea de executare a

mandatului

european de arestare emis de autoritățile germane și

cererea de arestare

emisă de Procuratura Landau in der Pfalz - Germania, la data de 16 martie 2009,

pe numele persoanei solicitate P.R.G., iar, în temeiul art. 97 alin. (1) din

Legea nr. 302/2004 modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, a amânat

predarea acesteia până la soluționarea dosarelor penale aflate

pe rolul Tribunalului Suceava și la D.I.I.C.O.T.

Suceava, cu condiția ca ulterior predării aceasta să fie

transferată în România pentru executarea

pedepsei.

Totodată, în temeiul art. 90 alin. (1

1

) din Legea nr. 302/2004,

s-a luat față de persoana solicitată măsura obligării de a nu părăsi

localitatea, prevăzută de art. 145 C. proc. pen., până la rămânerea definitivă

a cauzelor menționate și, în baza art. 90 alin. (13) din aceeași lege, s-a

dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile începând cu

data soluționării definitive a cauzelor anterior menționate și emiterea

mandatului de arestare.

Pentru a pronunța sentința mai sus-menționată, s-au reținut, în esență,

următoarele:

La data de 31 martie 2009, Procuratura Landau in der Pfatz-Germania a

trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca autoritate judiciară

competentă de executare, mandatul european de arestare emis la data de 16

martie 2009 împotriva persoanei solicitate P.R.G., pentru săvârșirea

infracțiunii de furt organizat sau armat, prevăzut de art. 242, 243 alin. (1)

nr. 1 și 2, art. 204 alin. (1) nr. 2, art. 244 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art.

53 C. pen. german, fapte sancționate cu

măsuri privative

de libertate de 10 ani, constând în aceea că, împreună

cu alți cetățeni români s-au unit pentru a comite furturi comune pentru a-și

asigura o sursă de venit permanentă și, în executarea acestui plan

infracțional, în perioada 6 noiembrie 2000 – 30 noiembrie 2000, au

comis 10 acte materiale de sustragere de bunuri.

Constatându-se că mandatul european de arestare îndeplinește condițiile

impuse de Decizia-cadru nr. 2002/584/ J.A.I. din 13 iunie 2002 a C.U.

predare

între statele membre ale U.E. a fost înaintat Curții de Apel

Suceava, în vederea punerii în executare și arestării persoanei solicitate și

predării către A.J.G.

Instanța de fond a constatat că nu este incident nici un

motiv de refuz al executării mandatului, conform

art. 88 din Legea

nr. 302/2004, ci doar că există o procedură penală

împotriva persoanei solicitate, însă pentru alte fapte decât cele care fac

obiectul mandatului european de arestare, motiv pentru care a admis cererea de

executare a mandatului.

Totodată, constatând că autoritatea

judiciară emitentă nu a

solicitat predarea temporară, iar

persoana solicitată este cercetată de autoritățile judiciare române pentru

fapte diferite decât cele vizate de mandatul european de arestare, instanța a

dispus, în baza art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, amânarea predării

persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a

cauzelor ce formează obiectul dosarelor Curții de Apel Suceava și

– S.T. Suceava.

Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004,

modificată și completată, s-a prevăzut condiția ca, în cazul în care față de

persoana solicitată se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate de către

autoritatea judiciară solicitantă, să fie transferată în România pentru

executarea ei.

Constatând că mandatul european de arestare

îndeplinește condițiile prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004

modificată,

că faptele reclamate sunt sancționate cu pedeapsa închisorii de maxim 10 ani și

că se regăsesc printre faptele enumerate în art. 85 din același act normativ,

pct. 18, în baza art. 90 alin. (13) din aceeași lege, s-a dispus arestarea

persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile, începând cu data soluționării

definitive a cauzelor penale din România.

Împotriva sentinței sus-menționate, au declarat recurs Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Suceava și persoana solicitată.

Prin recursul parchetului, s-a solicitat casarea hotărârii,

invocându-se omisiunea aplicării dispozițiilor art. 94 alin. (3) din

Legea nr. 222/2008, referitoare la punerea în

executare efectivă a

mandatului la data încetării motivelor care au

determinat amânarea predării persoanei solicitate.

Recurentul intimat persoană solicitată a cerut schimbarea obligării de

a nu părăsi localitatea actuală de domiciliu, comuna Gălănești.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că

recursurile sunt fondate.

Potrivit art. 94 alin. (3) din Legea nr. 222/2008, în cazul în care

predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent

dacă, la momentul pronunțării hotărârii, aceasta

se află ori nu se

află sub puterea unui mandat de arestare preventivă

sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române,

mandatul de arestare prevăzut la art. 90 alin. (13) este pus în executare la

data încetării motivelor care au justificat amânarea.

Totodată, art. 90 alin. (13) din aceeași

lege, prevede că, după întocmirea sentinței prevăzute la art. 94 sau a

încheierii prevăzute

la alin.

(2) ori (9) ale art. 90, după caz, judecătorul emite de îndată un

mandat de arestare.

Din interpretarea textelor de lege mai sus-menționate, rezultă că

mandatul de arestare este emis și pus în executare doar în următoarele

situații:

- când instanța se pronunță asupra executării mandatului european de

arestare și dispune predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară

emitentă;

- când se dispune arestarea persoanei solicitate pe o durată de 5 zile,

în cazul de urgență prevăzut de art. 88

3

din

Legea nr. 222/2008, până la prezentarea mandatului european de

arestare

de către procuror;

- cu ocazia verificării periodice, dar nu mai târziu de 30 de zile, a

necesității menținerii arestării în vederea predării.

Pe de altă parte, în cazul aplicării

dispozițiilor art. 90 alin. (11)

din legea menționată,

dispunerea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, așa cum este cazul în

speță, teza a doua a acestui text de lege prevede posibilitatea instanței ca,

în situația în care ulterior, aceasta dispune executarea mandatului european de

arestare, prin hotărârea de predare să dispună și arestarea persoanei

solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Or, în cauză, deși instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite

condițiile pentru amânarea predării persoanei solicitate, a dispus punerea în

executare a mandatului de arestare prevăzut de art. 90 alin. (13) din legea

specială, deși acesta trebuia pus în executare la data încetării motivelor care

au justificat amânarea.

Neprocedând în acest mod, sentința

instanței de fond este nelegală și netemeinică, motiv pentru care urmează a se

admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Suceava și să fie casată, în parte, sentința instanței de fond, cu

privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 94 alin. (3) din Legea nr.

222/2008.

Recursul declarat de persoana solicitată P.R.G. împotriva aceleiași

sentințe, prin care a solicitat schimbarea obligării de a nu părăsi localitatea

prezentă de domiciliu, comuna Gălănești, este fondat.

Așa cum rezultă din înscrisurile depuse de recurent la dosar, actuala

sa localitate de domiciliu este alta decât cea

pentru care s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea

de

către instanța de fond, adică comuna Gălănești, județul

Suceava, și nu în comuna Frătăuții Noi, județul Suceava.

Drept urmare, se va admite recursul persoanei solicitate sub acest

aspect și se va casa hotărârea atacată cu privire la schimbarea localității de

domiciliu, în sensul că dispune față de recurentul persoană solicitată P.R.G.

măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, care în prezent este

comuna Gălănești, județul Suceava.

Totodată, se vor menține obligațiile impuse persoanei solicitate, cu

excepția celei de la litera b, care va fi modificată în sensul că se va

prezenta la poliția comunei Gălănești, jud. Suceava, organ de poliție pe care

instanța de recurs îl desemnează cu supravegherea persoanei solicitate, conform

programului de supraveghere întocmit de organul de poliție.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

ÎN

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Suceava și recurentul intimat

persoană solicitată

P.R.G. împotriva sentinței penale nr. 42 din 1

aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală.

Casează sentința penală atacată, numai cu privire la

omisiunea aplicării dispozițiilor art. 94 alin.

(3) din Legea nr. 222/2008 și cu privire la schimbarea localității de

domiciliu.

În baza art. 94 alin. (3) din Legea nr. 222/2008 cu referire la

art. 90 alin. (13) din aceeași lege, dispune ca

mandatul de arestare preventivă nr. 10 din 1 aprilie 2009, emis de Curtea de

Apel

Suceava, secția penală, să fie

pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea

predării.

Menține față de recurentul persoană

solicitată P.R.

obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, care în prezent este comuna

Gălănești, județul

Suceava,

și nu în comuna Frătăuții Noi, județul Suceava.

Menține obligațiile impuse persoanei

solicitate, cu excepția

celei de la litera b, care va fi

modificată în sensul că se va prezenta la poliția comunei Gălănești, jud.

Suceava, organ de

poliție pe care instanța

de recurs îl desemnează cu

supravegherea

persoanei solicitate, conform programului de

supraveghere întocmit de organul de poliție.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul persoană

solicitată P.R.G., în sumă

de 320 lei, se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-11-25
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3937/2009
Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 114 din 30 octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis de Proc
ÎCCJ 2009-03-24
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1050/2009
Asupra recursurilor de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 47/MAE din 11 martie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în baza art. 90 din Legea nr. 302/2004, a fos
ÎCCJ 2012-10-01
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3075/2012
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar: Prin sentința penală nr. 109 din data de 21 septembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 103 alin
ÎCCJ 2009-09-07
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2922/2009
Examinând recursul de față constată: Prin încheierea nr. 13 /MEA din 31 august 2009, Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis sesizarea procurorului și a dispus, în baza art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83963)
către Biroul Central Național Interpol Wiesbaden - Germania, pentru o perioadă de 5 zile, respectiv de la 11 februarie 2009 orele 16,30 până la 16 februarie 2009 orele 16,30. În baza art. 145 alin. (1 1 ) C. proc. pen., s-a stabilit ca pe d
Sursă