ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1510/2009

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 42 din 1 aprilie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția penală, a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile germane și cererea de arestare emisă de Procuratura Landau in der Pfalz - Germania, la data de 16 martie 2009, pe numele persoanei solicitate P.R.G., iar, în temeiul art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, a amânat predarea acesteia până la soluționarea dosarelor penale aflate pe rolul Tribunalului Suceava și la D.I.I.C.O.T. – S.T. Suceava, cu condiția ca ulterior predării aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

Totodată, în temeiul art. 90 alin. (1 1 ) din Legea nr. 302/2004, s-a luat față de persoana solicitată măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 145 C. proc. pen., până la rămânerea definitivă a cauzelor menționate și, în baza art. 90 alin. (13) din aceeași lege, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile începând cu data soluționării definitive a cauzelor anterior menționate și emiterea mandatului de arestare.

Pentru a pronunța sentința mai sus-menționată, s-au reținut, în esență, următoarele: La data de 31 martie 2009, Procuratura Landau in der Pfatz-Germania a trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca autoritate judiciară competentă de executare, mandatul european de arestare emis la data de 16 martie 2009 împotriva persoanei solicitate P.R.G., pentru săvârșirea infracțiunii de furt organizat sau armat, prevăzut de art. 242, 243 alin. (1) nr. 1 și 2, art. 204 alin. (1) nr. 2, art. 244 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 53 C. pen. german, fapte sancționate cu măsuri privative de libertate de 10 ani, constând în aceea că, împreună cu alți cetățeni români s-au unit pentru a comite furturi comune pentru a-și asigura o sursă de venit permanentă și, în executarea acestui plan infracțional, în perioada 6 noiembrie 2000 – 30 noiembrie 2000, au comis 10 acte materiale de sustragere de bunuri.

Constatându-se că mandatul european de arestare îndeplinește condițiile impuse de Decizia-cadru nr. 2002/584/ J.A.I. din 13 iunie 2002 a C.U. E. privind mandatul de arestare și procedurile de predare între statele membre ale U.E. a fost înaintat Curții de Apel Suceava, în vederea punerii în executare și arestării persoanei solicitate și predării către A.J.G. Instanța de fond a constatat că nu este incident nici un motiv de refuz al executării mandatului, conform art. 88 din Legea nr. 302/2004, ci doar că există o procedură penală împotriva persoanei solicitate, însă pentru alte fapte decât cele care fac obiectul mandatului european de arestare, motiv pentru care a admis cererea de executare a mandatului.

Totodată, constatând că autoritatea judiciară emitentă nu a solicitat predarea temporară, iar persoana solicitată este cercetată de autoritățile judiciare române pentru fapte diferite decât cele vizate de mandatul european de arestare, instanța a dispus, în baza art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, amânarea predării persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzelor ce formează obiectul dosarelor Curții de Apel Suceava și D.I.I.C.O.T. – S.T. Suceava. Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, s-a prevăzut condiția ca, în cazul în care față de persoana solicitată se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate de către autoritatea judiciară solicitantă, să fie transferată în România pentru executarea ei.

Constatând că mandatul european de arestare îndeplinește condițiile prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004 modificată, că faptele reclamate sunt sancționate cu pedeapsa închisorii de maxim 10 ani și că se regăsesc printre faptele enumerate în art. 85 din același act normativ, pct. 18, în baza art. 90 alin. (13) din aceeași lege, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile, începând cu data soluționării definitive a cauzelor penale din România. Împotriva sentinței sus-menționate, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și persoana solicitată. Prin recursul parchetului, s-a solicitat casarea hotărârii, invocându-se omisiunea aplicării dispozițiilor art. 94 alin. (3) din Legea nr. 222/2008, referitoare la punerea în executare efectivă a mandatului la data încetării motivelor care au determinat amânarea predării persoanei solicitate.

Recurentul intimat persoană solicitată a cerut schimbarea obligării de a nu părăsi localitatea actuală de domiciliu, comuna Gălănești. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate. Potrivit art. 94 alin. (3) din Legea nr. 222/2008, în cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunțării hotărârii, aceasta se află ori nu se află sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române, mandatul de arestare prevăzut la art. 90 alin. (13) este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea. Totodată, art. 90 alin. (13) din aceeași lege, prevede că, după întocmirea sentinței prevăzute la art. 94 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9) ale art. 90, după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare.

Din interpretarea textelor de lege mai sus-menționate, rezultă că mandatul de arestare este emis și pus în executare doar în următoarele situații: - când instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare și dispune predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă; - când se dispune arestarea persoanei solicitate pe o durată de 5 zile, în cazul de urgență prevăzut de art. 88 3 din Legea nr. 222/2008, până la prezentarea mandatului european de arestare de către procuror; - cu ocazia verificării periodice, dar nu mai târziu de 30 de zile, a necesității menținerii arestării în vederea predării.

Pe de altă parte, în cazul aplicării dispozițiilor art. 90 alin. (11) din legea menționată, dispunerea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, așa cum este cazul în speță, teza a doua a acestui text de lege prevede posibilitatea instanței ca, în situația în care ulterior, aceasta dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare să dispună și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă. Or, în cauză, deși instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru amânarea predării persoanei solicitate, a dispus punerea în executare a mandatului de arestare prevăzut de art. 90 alin. (13) din legea specială, deși acesta trebuia pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

Neprocedând în acest mod, sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, motiv pentru care urmează a se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și să fie casată, în parte, sentința instanței de fond, cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 94 alin. (3) din Legea nr. 222/2008. Recursul declarat de persoana solicitată P.R.G. împotriva aceleiași sentințe, prin care a solicitat schimbarea obligării de a nu părăsi localitatea prezentă de domiciliu, comuna Gălănești, este fondat. Așa cum rezultă din înscrisurile depuse de recurent la dosar, actuala sa localitate de domiciliu este alta decât cea pentru care s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea de către instanța de fond, adică comuna Gălănești, județul Suceava, și nu în comuna Frătăuții Noi, județul Suceava.

Drept urmare, se va admite recursul persoanei solicitate sub acest aspect și se va casa hotărârea atacată cu privire la schimbarea localității de domiciliu, în sensul că dispune față de recurentul persoană solicitată P.R.G. măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, care în prezent este comuna Gălănești, județul Suceava. Totodată, se vor menține obligațiile impuse persoanei solicitate, cu excepția celei de la litera b, care va fi modificată în sensul că se va prezenta la poliția comunei Gălănești, jud. Suceava, organ de poliție pe care instanța de recurs îl desemnează cu supravegherea persoanei solicitate, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și recurentul intimat persoană solicitată P.R.G. împotriva sentinței penale nr. 42 din 1 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Casează sentința penală atacată, numai cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 94 alin. (3) din Legea nr. 222/2008 și cu privire la schimbarea localității de domiciliu. În baza art. 94 alin. (3) din Legea nr. 222/2008 cu referire la art. 90 alin. (13) din aceeași lege, dispune ca mandatul de arestare preventivă nr. 10 din 1 aprilie 2009, emis de Curtea de Apel Suceava, secția penală, să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Menține față de recurentul persoană solicitată P.R. G. măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, care în prezent este comuna Gălănești, județul Suceava, și nu în comuna Frătăuții Noi, județul Suceava. Menține obligațiile impuse persoanei solicitate, cu excepția celei de la litera b, care va fi modificată în sensul că se va prezenta la poliția comunei Gălănești, jud. Suceava, organ de poliție pe care instanța de recurs îl desemnează cu supravegherea persoanei solicitate, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul persoană solicitată P.R.G., în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2009.