ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1510/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1510/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 42 din 1 aprilie 2009, Curtea de Apel Suceava,
secția penală, a admis cererea de executare a
mandatului
european de arestare emis de autoritățile germane și
cererea de arestare
emisă de Procuratura Landau in der Pfalz - Germania, la data de 16 martie 2009,
pe numele persoanei solicitate P.R.G., iar, în temeiul art. 97 alin. (1) din
Legea nr. 302/2004 modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, a amânat
predarea acesteia până la soluționarea dosarelor penale aflate
pe rolul Tribunalului Suceava și la D.I.I.C.O.T.
– S.T.
Suceava, cu condiția ca ulterior predării aceasta să fie
transferată în România pentru executarea
pedepsei.
Totodată, în temeiul art. 90 alin. (1
1
) din Legea nr. 302/2004,
s-a luat față de persoana solicitată măsura obligării de a nu părăsi
localitatea, prevăzută de art. 145 C. proc. pen., până la rămânerea definitivă
a cauzelor menționate și, în baza art. 90 alin. (13) din aceeași lege, s-a
dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile începând cu
data soluționării definitive a cauzelor anterior menționate și emiterea
mandatului de arestare.
Pentru a pronunța sentința mai sus-menționată, s-au reținut, în esență,
următoarele:
La data de 31 martie 2009, Procuratura Landau in der Pfatz-Germania a
trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca autoritate judiciară
competentă de executare, mandatul european de arestare emis la data de 16
martie 2009 împotriva persoanei solicitate P.R.G., pentru săvârșirea
infracțiunii de furt organizat sau armat, prevăzut de art. 242, 243 alin. (1)
nr. 1 și 2, art. 204 alin. (1) nr. 2, art. 244 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art.
53 C. pen. german, fapte sancționate cu
măsuri privative
de libertate de 10 ani, constând în aceea că, împreună
cu alți cetățeni români s-au unit pentru a comite furturi comune pentru a-și
asigura o sursă de venit permanentă și, în executarea acestui plan
infracțional, în perioada 6 noiembrie 2000 – 30 noiembrie 2000, au
comis 10 acte materiale de sustragere de bunuri.
Constatându-se că mandatul european de arestare îndeplinește condițiile
impuse de Decizia-cadru nr. 2002/584/ J.A.I. din 13 iunie 2002 a C.U.
E. privind mandatul de arestare și procedurile de
predare
între statele membre ale U.E. a fost înaintat Curții de Apel
Suceava, în vederea punerii în executare și arestării persoanei solicitate și
predării către A.J.G.
Instanța de fond a constatat că nu este incident nici un
motiv de refuz al executării mandatului, conform
art. 88 din Legea
nr. 302/2004, ci doar că există o procedură penală
împotriva persoanei solicitate, însă pentru alte fapte decât cele care fac
obiectul mandatului european de arestare, motiv pentru care a admis cererea de
executare a mandatului.
Totodată, constatând că autoritatea
judiciară emitentă nu a
solicitat predarea temporară, iar
persoana solicitată este cercetată de autoritățile judiciare române pentru
fapte diferite decât cele vizate de mandatul european de arestare, instanța a
dispus, în baza art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, amânarea predării
persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a
cauzelor ce formează obiectul dosarelor Curții de Apel Suceava și
D.I.I.C.O.T.
– S.T. Suceava.
Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004,
modificată și completată, s-a prevăzut condiția ca, în cazul în care față de
persoana solicitată se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate de către
autoritatea judiciară solicitantă, să fie transferată în România pentru
executarea ei.
Constatând că mandatul european de arestare
îndeplinește condițiile prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004
modificată,
că faptele reclamate sunt sancționate cu pedeapsa închisorii de maxim 10 ani și
că se regăsesc printre faptele enumerate în art. 85 din același act normativ,
pct. 18, în baza art. 90 alin. (13) din aceeași lege, s-a dispus arestarea
persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile, începând cu data soluționării
definitive a cauzelor penale din România.
Împotriva sentinței sus-menționate, au declarat recurs Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Suceava și persoana solicitată.
Prin recursul parchetului, s-a solicitat casarea hotărârii,
invocându-se omisiunea aplicării dispozițiilor art. 94 alin. (3) din
Legea nr. 222/2008, referitoare la punerea în
executare efectivă a
mandatului la data încetării motivelor care au
determinat amânarea predării persoanei solicitate.
Recurentul intimat persoană solicitată a cerut schimbarea obligării de
a nu părăsi localitatea actuală de domiciliu, comuna Gălănești.
Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că
recursurile sunt fondate.
Potrivit art. 94 alin. (3) din Legea nr. 222/2008, în cazul în care
predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent
dacă, la momentul pronunțării hotărârii, aceasta
se află ori nu se
află sub puterea unui mandat de arestare preventivă
sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române,
mandatul de arestare prevăzut la art. 90 alin. (13) este pus în executare la
data încetării motivelor care au justificat amânarea.
Totodată, art. 90 alin. (13) din aceeași
lege, prevede că, după întocmirea sentinței prevăzute la art. 94 sau a
încheierii prevăzute
la alin.
(2) ori (9) ale art. 90, după caz, judecătorul emite de îndată un
mandat de arestare.
Din interpretarea textelor de lege mai sus-menționate, rezultă că
mandatul de arestare este emis și pus în executare doar în următoarele
situații:
- când instanța se pronunță asupra executării mandatului european de
arestare și dispune predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară
emitentă;
- când se dispune arestarea persoanei solicitate pe o durată de 5 zile,
în cazul de urgență prevăzut de art. 88
3
din
Legea nr. 222/2008, până la prezentarea mandatului european de
arestare
de către procuror;
- cu ocazia verificării periodice, dar nu mai târziu de 30 de zile, a
necesității menținerii arestării în vederea predării.
Pe de altă parte, în cazul aplicării
dispozițiilor art. 90 alin. (11)
din legea menționată,
dispunerea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, așa cum este cazul în
speță, teza a doua a acestui text de lege prevede posibilitatea instanței ca,
în situația în care ulterior, aceasta dispune executarea mandatului european de
arestare, prin hotărârea de predare să dispună și arestarea persoanei
solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.
Or, în cauză, deși instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite
condițiile pentru amânarea predării persoanei solicitate, a dispus punerea în
executare a mandatului de arestare prevăzut de art. 90 alin. (13) din legea
specială, deși acesta trebuia pus în executare la data încetării motivelor care
au justificat amânarea.
Neprocedând în acest mod, sentința
instanței de fond este nelegală și netemeinică, motiv pentru care urmează a se
admite
recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Suceava și să fie casată, în parte, sentința instanței de fond, cu
privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 94 alin. (3) din Legea nr.
222/2008.
Recursul declarat de persoana solicitată P.R.G. împotriva aceleiași
sentințe, prin care a solicitat schimbarea obligării de a nu părăsi localitatea
prezentă de domiciliu, comuna Gălănești, este fondat.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse de recurent la dosar, actuala
sa localitate de domiciliu este alta decât cea
pentru care s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea
de
către instanța de fond, adică comuna Gălănești, județul
Suceava, și nu în comuna Frătăuții Noi, județul Suceava.
Drept urmare, se va admite recursul persoanei solicitate sub acest
aspect și se va casa hotărârea atacată cu privire la schimbarea localității de
domiciliu, în sensul că dispune față de recurentul persoană solicitată P.R.G.
măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, care în prezent este
comuna Gălănești, județul Suceava.
Totodată, se vor menține obligațiile impuse persoanei solicitate, cu
excepția celei de la litera b, care va fi modificată în sensul că se va
prezenta la poliția comunei Gălănești, jud. Suceava, organ de poliție pe care
instanța de recurs îl desemnează cu supravegherea persoanei solicitate, conform
programului de supraveghere întocmit de organul de poliție.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Suceava și recurentul intimat
persoană solicitată
P.R.G. împotriva sentinței penale nr. 42 din 1
aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală.
Casează sentința penală atacată, numai cu privire la
omisiunea aplicării dispozițiilor art. 94 alin.
(3) din Legea nr. 222/2008 și cu privire la schimbarea localității de
domiciliu.
În baza art. 94 alin. (3) din Legea nr. 222/2008 cu referire la
art. 90 alin. (13) din aceeași lege, dispune ca
mandatul de arestare preventivă nr. 10 din 1 aprilie 2009, emis de Curtea de
Apel
Suceava, secția penală, să fie
pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea
predării.
Menține față de recurentul persoană
solicitată P.R.
G. măsura
obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, care în prezent este comuna
Gălănești, județul
Suceava,
și nu în comuna Frătăuții Noi, județul Suceava.
Menține obligațiile impuse persoanei
solicitate, cu excepția
celei de la litera b, care va fi
modificată în sensul că se va prezenta la poliția comunei Gălănești, jud.
Suceava, organ de
poliție pe care instanța
de recurs îl desemnează cu
supravegherea
persoanei solicitate, conform programului de
supraveghere întocmit de organul de poliție.
Menține celelalte dispoziții ale
sentinței atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul persoană
solicitată P.R.G., în sumă
de 320 lei, se
va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2009.