ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2948/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele Prin încheierea din 7 septembrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 2158/97/2009 Curtea de Apel Alba Iulia în temeiul art. 300/2 C. proc. pen. raportat la art. 160/b alin. (3) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpaților S.T., B.E. și G.O.D.

constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, că din probele administrate rezultă indicii, respectiv presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapta pentru care sunt trimiși în judecată și pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și că există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de neliniște și insecuritate în rândul societății civile datorită împrejurării că persoane asupra cărora planează acuzația săvârșirii unei infracțiuni de o gravitate sporită, sunt cercetate în stare de libertate.

Prin încheierea penală nr. 1/F/2009 din 8 septembrie 2009 pronunțată în același dosar, Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G.O.D., ca neîntemeiată constatând că natura gravă a infracțiunilor, statutul de recidivist și complexitatea cauzei, constituie motive suficiente și pertinente pentru a menține detenția provizorie și pentru a se refuza liberarea sub control judiciar. De asemenea, s-a mai reținut că petentul este acuzat de săvârșirea unor noi infracțiuni și condamnat în primă instanță, în condițiile în care, în cursul anului 2008 a beneficiat de suspendarea condiționată a executării unei pedepse, fapt care justifică rezonabil ideea că odată pus în libertate ar putea comite alte fapte de natură penală, făcând astfel aplicabile dispozițiile art. 160/2 alin. (2) C. proc.

pen. Împotriva încheierii din 7 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, prin care a fost menținută măsura arestării preventivă, au declarat recurs inculpații S.T. și G.O.D. și au solicitat admiterea recursului și judecarea în stare de libertate și împotriva încheierii nr. 1/F/2009 din 8 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, a declarat recurs inculpatul G.O.D. și a solicitat admiterea recursului si punerea în libertate sub control judiciar. Recursurile formulate sunt nefondate. Cu privire la recursul declarat de inculpații S.T. și G.O.D. împotriva încheierii din 7 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, prin care a fost menținută măsura arestării preventivă, Înalta Curte, reține că prin rechizitoriul nr. 1/D/P/2009 din 16 aprilie 2009 al D.I.I.C.O.T.

Biroul Teritorial Hunedoara au fost trimiși în judecată inculpații S.T. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și G.O.D. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., art.26 C. pen. raportat la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., art. 26 raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Prin sentința penală nr. 229 din 30 iulie 2009 Tribunalul Hunedoara, secția penală, a condamnat pe inculpații: S.T., arestat preventiv în cauză la : - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de emigranți prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2001, - 1 an închisoare pentru complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 1 an închisoare pentru complicitate la infracțiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 26 raportat la art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 6 luni închisoare pentru complicitate la tentativa la infracțiunea de trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II -a și lit. b) C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen. a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 26 ianuarie 2009 la 30 iulie 2009. În baza art. 94 din O.U.G. nr. 194/2002 și art. 117 C. pen. a dispus expulzarea inculpatului S.T. în Germania după executarea pedepsei. G.O.D arestat preventiv în cauză la: - 1 an închisoare pentru complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen. - 1 an închisoare pentru complicitate la infracțiune a de fals privind identitatea prevăzută de art. 26 raportat la art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. - 6 luni închisoare pentru complicitate la tentativa la infracțiunea de trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. - 3 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de trafic de emigranți prevăzută de art.26 C. pen. raportat la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 717 din 19 mai 2008 a Judecătoriei Deva, definitivă prin neapelare la data de 02 iunie 2008 și a dispus executarea ei alături de pedeapsa din prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 5 ani închisoare. A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II -a și lit. b) C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen. a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 25 ianuarie 2009 la 30iulie 2009. În sarcina inculpatului S.T. s-a reținut că a inițiat și constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunii grave de trafic de migranți, a racolat și îndrumat mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, și a organizat aceste activități, a pus la dispoziție inculpatului G.O.D.

fotografiile migranților pentru ca acesta să falsifice actele de identitate, promițându-i înainte de săvârșirea faptei și că va tăinui bunurile provenite din aceasta, a pus la dispoziția migranților actele de identitate falsificate de către inculpatul G.O.D., ajutându-l astfel pe aceștia să se prezinte sub o identitate falsă pentru a induce sau menține în eroare un organ dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., în vederea producerii unei consecințe juridice, și i-a ajutat pe migranți în încercarea lor de ieșire din România prin trecerea ilegală a frontierei de stat. În sarcina inculpatului G.O.D.

s-a reținut că a sprijinit un grup infracțional organizat constituit în scopul comiterii de infracțiuni grave de trafic de migranți, a falsificat două înscrisuri oficiale, respectiv două cărți de identitate prin alterarea lor, de natură să producă consecințe juridice, a pus la dispoziția migranților, prin intermediul inculpatului S.T., cărțile de identitate falsificate, ajutându-i în acest mod să se prezinte sub o identitate falsă, i-a ajutat pe migranți în încercarea lor de ieșire din România prin trecerea ilegală a frontierei de stat, prin punerea la dispoziție a actelor de identitate falsificate, i-a ajutat pe membrii grupului infracțional organizat în activitatea de îndrumare a migranților, prin ajutorul dat la realizarea scopului acestei infracțiuni, respectiv la trecerea frauduloasă a frontierei de stat, prin punerea la dispoziție a actelor de identitate falsificate.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen. în cauzele privitoare la infracțiunile pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din masurile preventive, lit. d), a acestui articol, prevăzând arestarea preventiva. Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede ca măsura arestării inculpatului poate fi luata dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. si inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lăsarea sa libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publica.

În ceea ce privește recursurile declarate de inculpații S.T. și G.O.D. împotriva încheierii din 7 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, încheiere prin care s-a menținut măsura arestării preventive pentru cei doi inculpați, Înalta Curte, verificând recursurile în raport de actele dosarului și de dispozițiile prevăzute de art. 148, art. 160 b și art. 300 2 C. proc. pen., constată că măsura arestării: preventive și menținerea acesteia a fost luată în conformitate cu dispozițiile legale. Așa cum a arătat și Curtea de Apel Alba Iulia, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) și art. 160 b C. proc. pen., respectiv temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsa mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul G.O.D. împotriva încheierii nr. 1/F/2009 din 8 septembrie, a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în același dosar, prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, Înalta Curte a reținut, față de dispozițiile art. 160/2 raportat la art. 160/8 alin. (6) C. proc. pen., față de infracțiunile prevăzute art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 26 raportat la art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplic.

art. 37 lit. a) C. pen., că inculpatul a fost condamnat în primul ciclu procesual la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, urmând să execute o pedeapsă de 5 ani închisoare, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 717 din 19 mai 2008 a Judecătoriei Deva, rămasă definitivă prin neapelare la data de 2 iunie 2008. Înalta Curtea constată, față de împrejurarea ca in prezent cauza se afla in rejudecarea apelului, că subzista temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, iar lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica, de natura sa aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura si gravitatea infracțiunilor pentru care este judecat, și, deși, hotărârea de condamnare a inculpatului, pronunțată de Tribunalul Hunedoara nu are caracter definitiv, în prezent dosarul fiind în rejudecare, ea este de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5 paragraful 1 lit. 4 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, potrivit art. 160/2 si următoarele C. proc. pen. atât in cursul urmăririi penale cât si în cursul judecații, instanță poate dispune judiciar, dacă considera ca sunt întrunite condițiile prevăzute de lege. Totodată, față de recrudescența acestui gen de fapte, de starea de pericol si de urmările sociale produse prin însăși natura faptei, vătămarea adusa relațiilor sociale privind viata persoanei, precum si limitele de pedeapsa prevăzute de lege, Înalta Curte apreciază ca in mod corect s-a dispus de către Curtea de Apel Alba Iulia respingerea ca nefondată cererii de liberarea sub control judiciar formulata de inculpatul G.O.D. În consecință, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.T. și G.O.D. împotriva încheierii din 7 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 2158/97/2009 și de asemenea, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.O.D. împotriva încheierii nr. 1/F/2009 din 8 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în același dosar. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (6) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.T. și G.O.D. împotriva încheierii din 7 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 2158/97/2009. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.O.D. împotriva încheierii nr. 1/F/2009 din 8 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 2158/97/2009. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 225 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 25 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Onorariul interpretului de limbă turcă pentru recurentul inculpat S.T. se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 septembrie 2009.