ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2948/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2948/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele
Prin încheierea din 7
septembrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 2158/97/2009 Curtea de Apel Alba
Iulia în temeiul art. 300/2 C. proc. pen. raportat la art. 160/b alin. (3) C.
proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpaților S.T., B.E. și G.O.D.
constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare
privarea de libertate, că din probele administrate rezultă indicii, respectiv
presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapta pentru care sunt
trimiși în judecată și pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani
și că există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol
concret pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de neliniște și
insecuritate în rândul societății civile datorită împrejurării că persoane asupra
cărora planează acuzația săvârșirii unei infracțiuni de o gravitate sporită,
sunt cercetate în stare de libertate.
Prin încheierea
penală nr. 1/F/2009 din 8 septembrie 2009 pronunțată în același dosar, Curtea
de Apel Alba Iulia a respins cererea de liberare provizorie sub control
judiciar formulată de inculpatul G.O.D., ca neîntemeiată constatând că natura
gravă a infracțiunilor, statutul de recidivist și complexitatea cauzei,
constituie motive suficiente și pertinente pentru a menține detenția provizorie
și pentru a se refuza liberarea sub control judiciar. De asemenea, s-a mai
reținut că petentul este acuzat de săvârșirea unor noi infracțiuni și condamnat
în primă instanță, în condițiile în care, în cursul anului 2008 a beneficiat de
suspendarea condiționată a executării unei pedepse, fapt care justifică
rezonabil ideea că odată pus în libertate ar putea comite alte fapte de natură
penală, făcând astfel aplicabile dispozițiile art. 160/2 alin. (2) C. proc.
pen.
Împotriva
încheierii din 7 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, prin care a fost
menținută măsura arestării preventivă, au declarat recurs inculpații S.T. și G.O.D.
și au solicitat admiterea recursului și judecarea în stare de libertate și
împotriva încheierii nr. 1/F/2009 din 8 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba
Iulia, prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control
judiciar, a declarat recurs inculpatul G.O.D. și a solicitat admiterea
recursului si punerea în libertate sub control judiciar.
Recursurile
formulate sunt nefondate.
Cu privire la
recursul declarat de inculpații S.T. și G.O.D. împotriva încheierii din 7
septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, prin care a fost menținută măsura
arestării preventivă, Înalta Curte, reține că prin rechizitoriul nr. 1/D/P/2009
din 16 aprilie 2009 al D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Hunedoara au fost trimiși
în judecată inculpații S.T. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 7
alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001,
art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. combinat cu
art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și G.O.D. pentru comiterea infracțiunilor
prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit.
a) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37
lit. a) C. pen., art.26 C. pen. raportat la art. 293 alin. (1) C. pen. cu
aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., art. 26 raportat la
art. 20 C. pen. combinat cu art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 26 C. pen.
raportat la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 37 lit.
a) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin sentința
penală nr. 229 din 30 iulie 2009 Tribunalul Hunedoara, secția penală, a
condamnat pe inculpații:
S.T.,
arestat preventiv în cauză la :
-
4 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de trafic de emigranți prevăzută de art. 71 alin. (1)
din O.U.G. nr. 105/2001,
-
1 an închisoare pentru complicitate
la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 C.
pen. raportat la art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
- 1 an
închisoare pentru complicitate la infracțiunea de fals privind identitatea
prevăzută de art. 26 raportat la art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen.
- 6
luni închisoare pentru complicitate la tentativa la infracțiunea de trecere
ilegală a frontierei de stat, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C.
pen. combinat cu art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen.
În baza art.
33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus și a
aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
A interzis
inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a
II
-a
și lit. b) C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. În
baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului
și conform art. 88 C. pen. a dedus durata reținerii și arestării preventive de
la 26 ianuarie 2009 la 30 iulie 2009. În baza art. 94 din O.U.G. nr. 194/2002
și art. 117 C. pen. a dispus expulzarea inculpatului S.T. în Germania după
executarea pedepsei.
G.O.D
arestat preventiv în cauză la:
- 1 an
închisoare pentru complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri
oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
și art. 37 lit. a) C. pen.
- 1 an închisoare
pentru complicitate la infracțiune a de fals privind identitatea prevăzută de
art. 26 raportat la art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
și art. 37 lit. a) C. pen.
- 6 luni
închisoare pentru complicitate la tentativa la infracțiunea de trecere ilegală
a frontierei de stat, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen.
combinat cu art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.
- 3 ani
închisoare pentru complicitate la infracțiunea de trafic de emigranți prevăzută
de art.26 C. pen. raportat la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu
aplic. art. 37
lit. a) C. pen.
În baza art.
33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus și a
aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art.
83 C. pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani
închisoare aplicată prin sentința penală nr. 717 din 19 mai 2008 a Judecătoriei
Deva, definitivă prin neapelare la data de 02 iunie 2008 și a dispus executarea
ei alături de pedeapsa din prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute în
final pedeapsa de 5 ani închisoare.
A interzis
inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a
II
-a
și lit. b) C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. În
baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului
și conform art. 88 C. pen. a dedus durata reținerii și arestării preventive de
la 25 ianuarie 2009 la 30iulie 2009.
În sarcina
inculpatului S.T. s-a reținut că a inițiat și constituit un grup infracțional
organizat în scopul comiterii infracțiunii grave de trafic de migranți, a
racolat și îndrumat mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a
frontierei de stat, și a organizat aceste activități, a pus la dispoziție
inculpatului G.O.D. fotografiile migranților pentru ca acesta să falsifice
actele de identitate, promițându-i înainte de săvârșirea faptei și că va tăinui
bunurile provenite din aceasta, a pus la dispoziția migranților actele de
identitate falsificate de către inculpatul G.O.D., ajutându-l astfel pe aceștia
să se prezinte sub o identitate falsă pentru a induce sau menține în eroare un
organ dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., în vederea producerii
unei consecințe juridice, și i-a ajutat pe migranți în încercarea lor de ieșire
din România prin trecerea ilegală a frontierei de stat.
În sarcina
inculpatului G.O.D. s-a reținut că a sprijinit un grup infracțional organizat
constituit în scopul comiterii de infracțiuni grave de trafic de migranți, a
falsificat două înscrisuri oficiale, respectiv două cărți de identitate prin
alterarea lor, de natură să producă consecințe juridice, a pus la dispoziția
migranților, prin intermediul inculpatului S.T., cărțile de identitate
falsificate, ajutându-i în acest mod să se prezinte sub o identitate falsă, i-a
ajutat pe migranți în încercarea lor de ieșire din România prin trecerea
ilegală a frontierei de stat, prin punerea la dispoziție a actelor de
identitate falsificate, i-a ajutat pe membrii grupului infracțional organizat
în activitatea de îndrumare a migranților, prin ajutorul dat la realizarea
scopului acestei infracțiuni, respectiv la trecerea frauduloasă a frontierei de
stat, prin punerea la dispoziție a actelor de identitate falsificate.
Potrivit art.
136 alin. (1) C. proc. pen. în cauzele privitoare la infracțiunile pedepsite cu
închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru
a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de
acesta una din masurile preventive, lit. d), a acestui articol, prevăzând
arestarea preventiva.
Art. 148 alin.
(1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede
ca măsura arestării inculpatului poate fi luata dacă sunt întrunite condițiile
prevăzute de art. 143 C. proc. pen. si inculpatul a săvârșit o infracțiune
pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viată sau pedeapsa închisorii
mai mare de 4 ani si exista probe ca lăsarea sa libertate prezintă pericol
concret pentru ordinea publica.
În ceea ce
privește recursurile declarate de inculpații S.T. și G.O.D. împotriva
încheierii din 7 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, încheiere prin
care s-a menținut măsura arestării preventive pentru cei doi inculpați, Înalta
Curte, verificând recursurile în raport de actele dosarului și de dispozițiile prevăzute
de art. 148, art. 160
b
și art. 300
2
C. proc. pen.,
constată că măsura arestării: preventive și menținerea acesteia a fost luată în
conformitate cu dispozițiile legale.
Așa cum a
arătat și Curtea de Apel Alba Iulia, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de
art. 148 lit. f) și art. 160
b
C. proc. pen., respectiv temeiurile
care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate,
inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsa mai
mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă un
pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce
privește recursul declarat de inculpatul G.O.D. împotriva încheierii nr.
1/F/2009 din 8 septembrie, a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în același
dosar, prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control
judiciar, Înalta Curte a reținut, față de dispozițiile art. 160/2 raportat la
art. 160/8 alin. (6) C. proc. pen., față de infracțiunile prevăzute art. 288 alin.
(1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 26
raportat la art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37
lit. a) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 70
alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și
art. 37 lit. a) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 71 alin. (1) din O.U.G.
nr. 105/2001, cu
aplic.
art. 37
lit. a) C.
pen., că inculpatul a fost condamnat în primul ciclu procesual la o pedeapsă
rezultantă de 3 ani închisoare, urmând să execute o pedeapsă de 5 ani
închisoare, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării
pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 717 din 19 mai 2008
a Judecătoriei Deva, rămasă definitivă prin neapelare la data de 2 iunie 2008. Înalta
Curtea constată, față de împrejurarea ca in prezent cauza se afla in
rejudecarea apelului, că subzista temeiurile care au stat la baza luării
măsurii arestării preventive a inculpatului și impun în continuare privarea de
libertate a acestuia, iar lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol
concret pentru ordinea publica, de natura sa aducă atingere desfășurării
procesului penal, în raport de natura si gravitatea infracțiunilor pentru care
este judecat, și, deși, hotărârea de condamnare a inculpatului, pronunțată de
Tribunalul Hunedoara nu are caracter definitiv, în prezent dosarul fiind în
rejudecare, ea este de natură să justifice continuarea privării de libertate a
acestuia, în condițiile art. 5 paragraful 1 lit. 4 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului.
Astfel,
potrivit art. 160/2 si următoarele C. proc. pen. atât in cursul urmăririi
penale cât si în cursul judecații, instanță poate dispune judiciar, dacă
considera ca sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.
Totodată,
față de recrudescența acestui gen de fapte, de starea de pericol si de urmările
sociale produse prin însăși natura faptei, vătămarea adusa relațiilor sociale
privind viata persoanei, precum si limitele de pedeapsa prevăzute de lege, Înalta
Curte apreciază ca in mod corect s-a dispus de către Curtea de Apel Alba Iulia
respingerea ca nefondată cererii de liberarea sub control judiciar formulata de
inculpatul G.O.D.
În
consecință, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de inculpații S.T. și G.O.D. împotriva
încheierii din 7 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze
cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 2158/97/2009 și de asemenea,
ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.O.D. împotriva încheierii nr. 1/F/2009
din 8 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori
și de familie, pronunțată în același dosar.
În baza art.
192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (6) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de inculpații S.T. și G.O.D. împotriva
încheierii din 7 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze
cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 2158/97/2009.
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul G.O.D. împotriva încheierii nr. 1/F/2009
din 8 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori
și de familie, pronunțată în dosarul nr. 2158/97/2009.
Obligă
recurenții inculpați la plata sumelor de câte 225 lei, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care sumele de câte 25 lei, reprezentând onorariile
apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se vor
avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Onorariul
interpretului de limbă turcă pentru recurentul inculpat S.T. se va plăti din
fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,
azi 14 septembrie 2009.