ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 522/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 14 martie 2007 reclamanta SC U. SA Reșița societate în faliment reprezentată prin lichidator judiciar I.P.C.I.PU.R.L. Reșița a formulat o cerere de chemare în judecată a pârâtei Primăria Oravița pentru ca pârâta să fie obligată, prin hotărâre judecătorească la plata sumei de 245.194,59 lei pretenții reprezentând contravaloare chirie utilaje de salubrizare și penalități de întârziere în plata chiriei. Ulterior, prin precizarea la acțiune din 14 mai 2007, acțiunea a fost modificată prin chemarea în judecată și a Orașului Oravița prin Primar, cu invocarea art. 22 din Legea nr. 215/2001 republicată privind administrația publică locală.

În cursul soluționării cauzei pe fond s-a invocat de către pârâta Primăria Orașului Oravița excepția lipsei calității sale procesuale pasive. Prin sentința civilă nr. 1628 din 3 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 846/115/2007 a fost respinsă excepția cu privire la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Orașului Oravița ca fiind rămasă fără obiect, iar pe fondul cauzei cererea de chemare în judecată s-a admis în parte pârâtul Orașul Oravița prin Primar fiind obligat la plata sumei totale de 242.847,13 lei pretenții, din care 89.976,30 lei contravaloare chirie și 152.870,83 lei penalități de întârziere la plata chiriei datorate.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei este rămasă fără obiect față că împrejurarea că instituția Primăriei a recunoscut în cursul soluționării cauzei pe fond că a intrat în posesia și folosința mijloacelor de transport și celorlalte utilități necesare pentru activitatea de salubritate a Orașului Oravița proprietatea reclamantei. Pe fondul cauzei instanța de fond a obligat pârâtul la plată numai pentru pretențiile din acțiune solicitate, respectiv recunoscute în raport de prevederile art. 167/1958 art. 16 alin. (1), lit. (a) raportat la art. 17 alin. (1) și (2) din acest act normativ. Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond au declarat apel pârâtele Orașul Oravița, Primăria Oravița și Consiliul Local Oravița.

Prin decizia civilă nr. 29/COM din 21 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, apelul a fost respins, reținându-se că motivele de apel ce vizează lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Orașului Oravița și a Consiliului Local Oravița sunt neavenite atâta vreme cât prin sentința instanței de fond a fost obligat la plată doar orașul Oravița; s-a reținut totodată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă. La data de 15 aprilie 2008, Primarul orașului Oravița în calitate de reprezentant al orașului Oravița, a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri motivat în drept pe prevederile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ.

și a susținut că este netemeinică și nelegală întrucât: - la analizarea probatoriului administrat în cauză s-au nesocotit susținerile reclamantei cu privire la lipsa calității procesuale a instituției publice, cu consecința obligării acestuia la plata unor sume de bani izvorâte dintr-un contract în care nu este parte; - s-a respins nelegal introducerea în cauză a SC A.C. SA în condițiile în care această societate este succesoarea Biroului de Gospodărire Comunală, Prestări Servicii Comunale de la care a preluat serviciile; - instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la cererea pârâtului exprimată în încheierea din 21 februarie 2008 de compensare a debitelor SC U. SA față de instituția publică până la concurența sumei de 123.902,5 lei.

Recursul pârâtei este nefondat. Din exprimarea concisă și categorică a art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se evidențiază faptul că se poate cere casarea unei hotărâri pentru motivele de nelegalitate când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. fiind în acest caz vorba de acte îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent, dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. La data de 10 octombrie 2008, recurentul a indicat ca motiv de recurs, fila 14 din dosarul de recurs, textul procedural de mai sus, motivând că Orașului Oravița nu i-au fost comunicate nici acțiunea civilă, nici înscrisurile anexate acesteia, ceea ce i-a adus o gravă vătămare împiedicându-l să se apere în proces.

Acest aspect nu a fost însă evocat în motivele recursului declarat la 15 aprilie 2008, fiind enunțat ca motiv de recurs numai la 10 octombrie 2008 când termenul de motivare a recursului era deja depășit încă din data de 18 aprilie 2008; în această împrejurare analizarea acestui motiv de recurs nu se mai impune fiind tardiv formulat. Critica din recurs privind neanalizarea de către instanța de apel a motivului referitor la lipsa calității procesuale pasive a pârâtului nu este întemeiată, întrucât în considerentele hotărârii atacate cu recurs s-a analizat acest aspect, precizându-se concret cine au fost semnatarii contractului nr. 3046 din 14 mai 2001 anexat la fila 33 din dosarul instanței de fond.

S-a concluzionat cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului, raportat și la prevederile art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 215/2001și ale art. 77 din același act normativ că pârâtul are calitate procesuală pasivă, fiind parte contractantă care și-a asumat drepturi și obligații concrete. În ce privește analiza criticii din recurs privind neintroducerea în cauză a SC A.C. SA și această critică este nefondată. Aceasta întrucât introducerea în cauză a societății menționate a constituit și motiv de apel, analizat detaliat și corect în hotărârea instanței de apel.

Este de menționat că sub acest aspect în considerentele acestei hotărâri s-a precizat expres că nu are nici o relevanță concesionarea serviciilor publice ale Orașului Oravița către această societate întrucât această împrejurare nu este de natură să modifice sau să ducă la lipsirea de efecte a contractului nr. 3046 din 14 mai 2001. De altfel așa cum s-a menționat în hotărârea recurată, convențiile se pot revoca potrivit art. 969 alin. (2) C. civ. numai prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege, ori nici un asemenea caz nu este incident în speță. S-a imputat, instanței de apel prin cel din urmă motiv de recurs că a omis să se pronunțe asupra cererii de compensare a debitelor recurentului cu reclamanta până la concurența sumei de 123.902,5 lei.

La data de 21 februarie 2008 când recurentul pretinde că a adresat instanței de apel solicitare de compensare menționată mai sus, s-a soluționat apelul declarat în cauză; din preambulul deciziei nr. 29/COM din 21 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, (fila 32 din dosarul de apel) nu rezultă că părțile au pus în discuție în instanță problema unor compensări de debite. Rezultă din cele de mai sus, că recursul pârâtului este nefondat și în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții PRIMARUL ORAȘULUI ORAVIȚA și CONSILIUL LOCAL ORAVIȚA prin PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 29/COM din 21 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 19 februarie 2009.