ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 522/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 14 martie 2007 reclamanta SC

U. SA Reșița societate în faliment reprezentată prin lichidator judiciar I.P.C.I.PU.R.L.

Reșița a formulat o cerere de chemare în judecată a pârâtei Primăria Oravița

pentru ca pârâta să fie obligată, prin hotărâre judecătorească la plata sumei

de 245.194,59 lei pretenții reprezentând contravaloare chirie utilaje de

salubrizare și penalități de întârziere în plata chiriei.

Ulterior, prin precizarea la acțiune din

14 mai 2007, acțiunea a fost modificată prin chemarea în judecată și a Orașului

Oravița prin Primar, cu invocarea art. 22 din Legea nr. 215/2001 republicată

privind administrația publică locală.

În cursul soluționării cauzei pe fond s-a

invocat de către pârâta Primăria Orașului Oravița excepția lipsei calității

sale procesuale pasive.

Prin sentința civilă nr. 1628 din 3 iulie

2007 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, în dosarul nr. 846/115/2007 a fost respinsă excepția

cu privire la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Orașului Oravița

ca fiind rămasă fără obiect, iar pe fondul cauzei cererea de chemare în

judecată s-a admis în parte pârâtul Orașul Oravița prin Primar fiind obligat la

plata sumei totale de 242.847,13 lei pretenții, din care 89.976,30 lei

contravaloare chirie și 152.870,83 lei penalități de întârziere la plata

chiriei datorate.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei este rămasă fără obiect față că împrejurarea că instituția Primăriei a

recunoscut în cursul soluționării cauzei pe fond că a intrat în posesia și

folosința mijloacelor de transport și celorlalte utilități necesare pentru

activitatea de salubritate a Orașului Oravița proprietatea reclamantei. Pe

fondul cauzei instanța de fond a obligat pârâtul la plată numai pentru

pretențiile din acțiune solicitate, respectiv recunoscute în raport de

prevederile art. 167/1958 art. 16 alin. (1), lit. (a) raportat la art. 17 alin.

(1) și (2) din acest act normativ.

Împotriva hotărârii pronunțată de

instanța de fond au declarat apel pârâtele Orașul Oravița, Primăria Oravița și

Consiliul Local Oravița.

Prin decizia civilă nr. 29/COM din 21

februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială,

apelul a fost respins, reținându-se că motivele de apel ce vizează lipsa

calității procesuale pasive a Primăriei Orașului Oravița și a Consiliului Local

Oravița sunt neavenite atâta vreme cât prin sentința instanței de fond a fost

obligat la plată doar orașul Oravița; s-a reținut totodată că instanța de fond

a pronunțat o hotărâre corectă.

La data de 15 aprilie 2008, Primarul

orașului Oravița în calitate de reprezentant al orașului Oravița, a declarat

recurs împotriva acestei din urmă hotărâri motivat în drept pe prevederile art.

304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ. și a susținut că este netemeinică și nelegală

întrucât:

- la analizarea probatoriului administrat

în cauză s-au nesocotit susținerile reclamantei cu privire la lipsa calității

procesuale a instituției publice, cu consecința obligării acestuia la plata

unor sume de bani izvorâte dintr-un contract în care nu este parte;

- s-a respins nelegal introducerea în

cauză a SC A.C. SA în condițiile în care această societate este succesoarea

Biroului de Gospodărire Comunală, Prestări Servicii Comunale de la care a

preluat serviciile;

- instanța de apel nu s-a pronunțat cu

privire la cererea pârâtului exprimată în încheierea din 21 februarie 2008 de

compensare a debitelor SC U. SA față de instituția publică până la concurența

sumei de 123.902,5 lei.

Recursul pârâtei este nefondat.

Din exprimarea concisă și categorică a

art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se evidențiază faptul că se poate cere casarea

unei hotărâri pentru motivele de nelegalitate când, prin hotărârea dată,

instanța a încălcat formele de procedură prevăzute, sub sancțiunea nulității,

de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. fiind în acest caz vorba de acte

îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent,

dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât

prin anularea lor.

La data de 10 octombrie 2008, recurentul

a indicat ca motiv de recurs, fila 14 din dosarul de recurs, textul procedural

de mai sus, motivând că Orașului Oravița nu i-au fost comunicate nici acțiunea

civilă, nici înscrisurile anexate acesteia, ceea ce i-a adus o gravă vătămare

împiedicându-l să se apere în proces.

Acest aspect nu a fost însă evocat în

motivele recursului declarat la 15 aprilie 2008, fiind enunțat ca motiv de

recurs numai la 10 octombrie 2008 când termenul de motivare a recursului era

deja depășit încă din data de 18 aprilie 2008; în această împrejurare

analizarea acestui motiv de recurs nu se mai impune fiind tardiv formulat.

Critica din recurs privind neanalizarea

de către instanța de apel a motivului referitor la lipsa calității procesuale

pasive a pârâtului nu este întemeiată, întrucât în considerentele hotărârii

atacate cu recurs s-a analizat acest aspect, precizându-se concret cine au fost

semnatarii contractului nr. 3046 din 14 mai 2001 anexat la fila 33 din dosarul

instanței de fond.

S-a concluzionat cu privire la calitatea

procesuală pasivă a pârâtului, raportat și la prevederile art. 3 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 215/2001și ale art. 77 din același act normativ că pârâtul are

calitate procesuală pasivă, fiind parte contractantă care și-a asumat drepturi

și obligații concrete.

În ce privește analiza criticii din

recurs privind neintroducerea în cauză a SC A.C. SA și această critică este

nefondată. Aceasta întrucât introducerea în cauză a societății menționate a

constituit și motiv de apel, analizat detaliat și corect în hotărârea instanței

de apel. Este de menționat că sub acest aspect în considerentele acestei

hotărâri s-a precizat expres că nu are nici o relevanță concesionarea

serviciilor publice ale Orașului Oravița către această societate întrucât

această împrejurare nu este de natură să modifice sau să ducă la lipsirea de

efecte a contractului nr. 3046 din 14 mai 2001.

De altfel așa cum s-a menționat în

hotărârea recurată, convențiile se pot revoca potrivit art. 969 alin. (2) C.

civ. numai prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege, ori

nici un asemenea caz nu este incident în speță.

S-a imputat, instanței de apel prin cel

din urmă motiv de recurs că a omis să se pronunțe asupra cererii de compensare

a debitelor recurentului cu reclamanta până la concurența sumei de 123.902,5

lei.

La data de 21 februarie 2008 când

recurentul pretinde că a adresat instanței de apel solicitare de compensare

menționată mai sus, s-a soluționat apelul declarat în cauză; din preambulul

deciziei nr. 29/COM din 21 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială,

(fila 32 din dosarul de apel) nu rezultă că părțile au pus în discuție în

instanță problema unor compensări de debite.

Rezultă din cele de mai sus, că recursul

pârâtului este nefondat și în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. se va respinge.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâții PRIMARUL ORAȘULUI ORAVIȚA și CONSILIUL LOCAL ORAVIȚA prin PRIMAR

împotriva deciziei civile nr. 29/COM din 21 februarie 2008 a Curții de Apel

Timișoara, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 19 februarie 2009.