ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1378/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1627 pronunțată de Tribunalul Caras Severin la 3 iulie 2007 s-a respins ca prematur introdusă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Direcția Apelor Banat în contradictor cu pârâta Primăria Orașului Oravița având ca obiect obligarea acesteia la plata sumei totale de 275.863,21 lei cu titlu de preț și penalități de întârziere în plata prețului, fiind respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ.

întrucât, deși în cuprinsul cererii de chemare în judecată face referire la cererea emisă în 11 iunie 2006 către pârâtă în scopul concilierii și la adresa pârâtei din 21 iulie 2006 în care aceasta și-a exprimat punctul de vedere, înscrisurile menționate nu au fost depuse la dosar. Cum dovada realizării procedurii prealabile constituie un fine de neprimire, tribunalul a respins ca prematur introdusă cererea de chemare în judecată în considerarea dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ. În contra sentinței a declarat apel reclamanta, critica acesteia privind greșita aplicare de către instanța de fond a prevederilor art. 720 1 C. proc. civ. întrucât din înscrisurile de la dosar rezultă că procedura concilierii s-a realizat, chiar adresa emisă de pârâtă la 21 iulie 2006 confirmând această situație.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 225 din 23 octombrie 2007 a admis apelul declarat de reclamantă, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe. În considerentele deciziei s-a reținut greșita aplicare de către instanța de fond a prevederilor art. 720 1 C. proc. civ. în condițiile în care din chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă realizarea procedurii concilierii, apelanta atașând în apel înscrisurile la care a făcut referire. Excepția prematurității prin raportare la dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ. a fost invocată din oficiu de instanță, pârâta neinvocând și nedovedind vreo vătămare și chiar dacă la dosar nu s-a depus dovada că de la data primirii convocării au trecut 30 zile, aceasta nu poate avea ca rezultat anularea procedurii ca atare.

În contra deciziei a declarat recurs pârâta, solicitând desființarea deciziei atacate și menținerea sentinței tribunalului. Recurenta deși nu indică niciunul din motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., dezvoltarea criticilor formulate permite încadrarea lor în motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., acestea fiind: - inconsecvența în motivare, cât privește dovada realizării procedurii prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. fără a se lua în considerare susținerile cu privire la lipsa calității procesual pasive; - interpretarea greșită a art. 720 1 C. proc. civ. în sensul că nerespectarea unora dintre prevederile sale nu ar atrage automat nulitatea concilierii ci numai dacă s-ar dovedi o vătămare; - neluarea în considerare a susținerilor cu privire la lipsa calității procesual pasive.

Opinia intimatei exprimată în întâmpinarea depusă la dosar este în sensul respingerii recursului declarat și menținerii deciziei atacate, răspunsul dat de pârâtă prin adresa nr. 877 din 21 iulie 2006 acoperind deplin procedura concilierii și confirmând că pârâta nu dorește achitarea sumei datorate. Opinia Înaltei Curți 1. Excepția neîndeplinirii procedurii prealabile reglementată de art. 720 1 C. proc. civ. a fost invocată, nu de către pârâtă ci din oficiu de instanța de fond, acțiunea fiind respinsă ca prematur introdusă cu motivarea că reclamanta nu a depus înscrisurile de care face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată cu privire la realizarea procedurii prealabile, lipsa dovezii în acest sens fiind un fine de neprimire.

Lipsa dovezii la momentul sesizării instanței și care potrivit aceluiași text de lege se anexează la cererea de chemare în judecată reprezintă, într-adevăr, un fine de neprimire, dar în cauza de față cererea a fost primită și înregistrată cu ignorarea prevederilor art. 114 C. proc. civ., situație în care sancțiunea prematurității aplicată de judecătorul fondului, fără minime verificări față de conținutul cererii de chemare în judecată în care se afirmă realizarea procedurii, este contrară prevederilor art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ.

Înscrisurile care, în opinia instanței de fond ar fi făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile au fost depuse în apel, adresa de răspuns a pârâtei făcând trimitere expres la cererea de conciliere directă asupra debitului de 275.863,21 RON și cum de la data acestei adrese: 21 iulie 2006 la data sesizării instanței 1 noiembrie 2006 a trecut cu mult peste termenul de 30 de zile, dovada la care face trimitere art. 720 1 alin. (5) C. proc. civ. s-a realizat în aceste condiții. Instanța de apel, în mod corect, a reținut, așadar, ca realizată procedura concilierii prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., pe care nici recurenta nu o contestă sub aspectul convocării și comunicării pretențiilor, stingerea litigiului pe cale amiabilă fiind și ea manifestă, critica recurentei vizând, de fapt, numai anumite inconsecvențe în motivarea deciziei prin raportare calitatea sa procesual pasivă care însă din perspectiva art. 304 alin. (7) C. proc.

civ. nu poate fi primită. Referirea instanței de apel la neinvocarea de către pârâtă a unei vătămări față de lipsa confirmării de primire a convocării, dar care nu se contestă a fi primită, are, evident, un caracter tangențial și numai lipsa procedurii prealabile, ceea ce nu este cazul în speță, ar fi pus problema incidenței art. 105 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la neprezumarea vătămării, față de faptul că textul art. 720 1 C. proc. civ. nu prevede o nulitate expusă. 2. Cât privește critica neanalizării excepției lipsei calității procesual pasive, nici aceasta nu poate fi primită, instanța de apel procedând corect în raport de prevederile art. 137 C. proc. civ. și analizând în ordinea de prioritatea excepția cu privire la regularitatea sesizării instanței.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Cu opinie majoritară: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Orașului Oravița împotriva deciziei nr. 225 din 23 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Cu opinia separată a d-nei judecător Admite recursul declarat de pârâta Primăria Orașului Oravița împotriva deciziei nr. 225 din 23 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul reclamantei, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2008. Motivarea Opiniei Separate Având în vedere că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul declarat de intimata pârâtă împotriva deciziei civile nr. 225, pronunțată la data de 23 octombrie 2007 de Secția comercială a Curții de Apel Timișoara trebuia admis, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc.

civ., cu consecința modificării acestei hotărâri, în sensul respingerii apelului formulat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, pentru următoarele considerente: Astfel, față de caracterul prealabil și obligatoriu al concilierii directe, așa cum rezultă din prevederile art. 720 1 alin. (1), alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în mod corect, instanța de fond a apreciat că nerealizarea acestei proceduri constituie un fine de neprimire a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, considerată prematură. Este de observat că dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ. sunt de ordine publică în ce privește obligativitatea parcurgerii procedurii pe care o prevăd, față de scopul urmărit de legiuitor la edictarea lor, vizând interesul general: acela de a degrava activitatea instanțelor de judecată prin soluționarea amiabilă a litigiilor comerciale și de a asigura celeritatea în judecarea acestora.

Așa fiind, rezultă că, în mod greșit, instanța de control judiciar a infirmat soluția instanței de fond, în considerarea înscrisurilor depuse în apel, deși, în considerentele deciziei atacate, a reținut că acestea nu fac dovada respectării cerințelor alin. (2) și alin.(4) din precizatul articol, în lipsa dovezii că pârâtei i-a fost comunicată convocarea și actele doveditoare și în lipsa datei la care aceasta este invitată la conciliere, deci dovada realizării efective și nu formale a concilierii directe în scopul urmărit de legiuitor, apreciind, printr-o greșită interpretare dată prevederilor art. 720 1 C. proc. civ., că este necesară dovada vătămării pârâtei prin nerealizarea acestor cerințe ale procedurii de conciliere directă, în cauză, contrar evocatei voințe a legiuitorului, care a statuat, imperativ, obligația respectării parcursului acestei proceduri.