ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2513/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 20 martie 2007

reclamantul A.I. i-a chemat în judecată pe pârâții D.G.P.M.B., I.G.P.R. și M.A.I.,

pentru refuzul nejustificat de soluționare a cererii sale și să se constate că

în perioada iunie 1997- martie 2007, funcțiile îndeplinite în cadrul D.G.P.M.B.

pot fi echivalate cu funcția civilă de consilier juridic, în baza studiilor

absolvite, a activității desfășurate și a atribuțiilor prevăzute în fișa

postului.

În motivarea acțiunii

reclamantul arată că din 1989 lucrează ca ofițer de poliție în cadrul D.G.P.M.B.,

fiind absolvent al Facultății de Drept din București cu diplomă de licență,

promoția 1997 și absolvent al cursurilor postuniversitare din cadrul Facultății

de Drept București, specialitatea științe penale și criminalistică.

Reclamantul a invocat și

excepția de nelegalitate a H.G. nr. 498/2004.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2709 din

31 octombrie 2007 a respins atât excepția de nelegalitate, cât și acțiunea

formulată de reclamant ca neîntemeiate.

Cu privire la excepția de

nelegalitate instanța de fond apreciază că întrucât reclamantul nu invocă o

nelegalitate a dispozițiilor existente în actul normativ respectiv,

nelegalitatea invocată referindu-se la omisiunile actului, acest aspect nu

poate fi invocat pe calea excepției de nelegalitate.

Pe fondul cauzei instanța de

fond consideră că, în speță nu este vorba despre un refuz nejustificat de

soluționare a cererilor reclamantului, întrucât angajatorul și-a exprimat

punctul de vedere în sensul că reclamantul nu a îndeplinit atribuții dintre

cele prevăzute de Legea nr. 514/2003 pentru echivalarea stagiului în funcțiile

efectuate, cu stagiul în funcția de consilier juridic.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs reclamantul A.I., susținând în esență că H.G. nr. 498/2004

încalcă dispozițiile Constituției României, restrângându-i drepturile în mod

nelegal și ale Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului. Privitor

la echivalarea solicitată recurentul-reclamant precizează că în adeverințele eliberate

de angajator se menționează că a desfășurat activitate cu profil juridic prin natura

atribuțiilor prevăzute în fișa postului, precum și în specializările obținute

în baza studiilor absolvite.

Recursul este fondat.

Recurentul-reclamant A.I. a

absolvit Facultatea de Drept din București în anul 1997, cu diplomă de licență,

în specialitatea științe juridice, iar în luna septembrie 2000 a absolvit

cursul postuniversitar, specialitatea științe penale - criminalistică.

De la absolvirea facultății

recurentul-reclamant a lucrat ca ofițer operativ cercetări penale și șef birou

cercetări penale.

La data de 24 octombrie 2006

a solicitat D.G.P.M.B. o adeverință prin care să i se echivaleze perioada lucrată

în cadrul M.A.I. cu stagiul în funcții civile, în vederea admiterii în baroul

de avocați, cu scutire de examen.

Prin adeverința nr. 171863

din 18 noiembrie 2006 emisă de angajator s-a specificat că funcțiile deținute

de A.I. de la absolvirea facultății sunt cu profil juridic, fără însă a

specifica că aceste funcții pot fi echivalate cu funcția de consilier juridic

ca funcție civilă.

Prin H.G. nr. 498/2004 au

fost aprobate Normele metodologice privind echivalarea stagiului efectuat în

funcții militare și funcții specifice poliției; în cadrul structurilor M.A.I.

cu stagiul în funcții civile.

Prevederile acestei hotărâri

a cărei nelegalitate a invocat-o recurentul-reclamant, în anexa 9 specifică D.G.P.M.B.,

exclud de la echivalare funcția de șef birou existentă în poliție,

neechivalând-o cu nici o altă funcție civilă.

Acest aspect este confirmat

și de I.G.P.R. prin adresa aflată la dosarul de fond, în finalul căreia se

menționează că, în vederea eliminării lacunelor legislative existente în H.G. nr.

498/2004, va supune spre analiză M.A.I. oportunitatea modificării anexei 9 din

actul normativ respectiv.

Cu toate acestea, unitățile

de poliție au refuzat să echivaleze funcțiile de ofițeri de poliție cu funcția

civilă de consilier juridic.

Argumentul instanței de fond

potrivit căruia ofițerii de poliție care lucrează în domeniul cercetării penale

nu ar activa în domeniul juridic, nu poate fi reținut.

Potrivit dispozițiilor art. 12

alin. (2) din Ordinul ministerului internelor și reformei administrative nr. 265/2005,

lucrătorii anume desemnați să desfășoare activitate de cercetare penală trebuie

să aibă, în mod obligatoriu, studii juridice superioare, cunoștințe temeinice

și o conduită morală ireproșabilă.

Profesia de ofițer de

cercetări penale este cu mult mai apropiată de sfera juridicului, atât prin

cunoștințele pe care le presupune, cât și prin specificul acestei munci

(întocmirea dosarelor penale) în comparație cu alte funcții.

Prin Hotărârea Consiliului

Național pentru Combaterea Discriminării nr. 59 din 13 martie 2007 s-a

constatat că, reprezintă tratament diferențiat nerecunoașterea activității

desfășurate de către un ofițer de poliție specialist, desemnat în cadrul organului

de cercetare penală al poliției ca activitate de specialitate juridică și

implicit ca vechime în magistratură.

În baza acestei hotărâri a

fost emisă O.U.G. nr. 100/2007 prin care a fost înlăturat tratamentul

diferențiat la care erau supuși polițiștii întrucât nu erau admiși în

magistratură deoarece nu li se recunoștea perioada lucrată în poliție ca

activitate juridică.

Având în vedere argumentele

mai sus prezentate se va admite recursul declarat de reclamant, se va modifica

sentința atacată în sensul admiterii excepției de nelegalitate a dispozițiilor

anexei 9 din H.G. nr. 498/2004 iar pe fond se va admite acțiunea reclamantului

astfel cum a fost formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

A.I., împotriva sentinței civile nr. 2709 din 31 octombrie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și

admite excepția de nelegalitate a dispozițiilor anexei nr. 9 din H.G. nr. 498/2004

și pe fond admite acțiunea formulată de reclamantul A.I.

Obligă pârâții să-i recunoască

reclamantului dreptul pretins, potrivit căruia funcțiile îndeplinite în

perioada iunie 1997 - martie 2007 se echivalează cu funcția civilă de consilier

juridic.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 iunie 2008.