ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.01.2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 87/2009

HOTĂRÂRE
20.01.2009
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 87/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Contestatoarea SC O.R.S.E.R.

SA Oradea, a chemat în judecată A.V.A.S. București solicitând anularea actelor

de executare silită instituite prin procesul verbal de aplicare a sechestrului

nr. 8031 din 23 octombrie 2007.

În motivarea

contestației se susține că fiind o societate cu specific agricol privatizată în

regimul stabilit de Legea nr. 254/2002 a fost scutită de plata obligațiilor

bugetare în temeiul Legii nr. 190/2004, O.U.G. nr. 94/2004 și Legii nr.

507/2004.

Prin sentința

civilă nr. 1873 din 7 martie 2008, Judecătoria Oradea, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, făcând aplicațiunea

art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998.

Prin sentința

comercială nr. 71 din 6 mai 2008 curtea de apel a respins ca neîntemeiată

contestația la executare.

Instanța de fond a

reținut în esență că SC O.R.S.E.R. SA Oradea este debitoare la asigurările

sociale de sănătate pentru suma de 629.453 lei pe care Ministerul Finanțelor a

inclus-o ca înlesniri la plată prin eșalonări de plată.

Împotriva

sentinței astfel pronunțate, contestatoarea a declarat recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că

instanța de fond a interpretat greșit

prevederile

Legii nr. 190/2004 prin care se stabilea că beneficiază de înlesnirile acordate

de lege numai concesionarii care nu înregistrează

debite restante față

de A.D.S., iar societatea a achitat toate debitele către concedent astfel încât

scutirile de plată a obligațiilor bugetare se aplică.

Prin adresa nr.

63974/2008, probă administrată în recurs, A.D.S. comunică existența unui debit

a recurentei pentru perioada de după privatizare și rezilierea contractului de

concesiune la 13 noiembrie 2008.

Recursul este nefondat și va fi respins.

Prevederile art. 1

din Legea nr. 190/2004 ofereau înlesniri la plată și scutiri de plată a

obligațiilor bugetare, condiționat însă de lipsa obligațiilor restante

reprezentând redevența și accesoriile aferente față de A.D.S. pentru perioada

de după privatizare.

Contestatoarea, prin

contractul 65/2002 a intrat în procesul de privatizare și ar fi beneficiat de

înlesnirile și scutirile de plată a obligațiilor bugetare, dacă nu ar fi

înregistrat debite restante față de A.D.S., reprezentând redevența și

accesoriile aferente acesteia.

Față de adresa

susmenționată a A.D.S., contestatoarea nu îndeplinește condițiile impuse de

alin. (2) al art. 1 din Legea nr. 190/2004 astfel încât, în mod judicios

instanța de fond a considerat neîntemeiată contestația.

Așa fiind, în

temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat

împotriva sentinței comerciale nr. 71 din 6 mai 2008

pronunțată de

Curtea de Apel

București.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de contestatoarea SC

O.R.S.E.R. SA Oradea împotriva sentinței comerciale

nr. 71 din 6 mai

2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 ianuarie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-01-22
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 211/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC O. SA a chemat în judecată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (A.V.A.S.) și a solicitat ca prin sentința care se va pronunț
ÎCCJ 2008-05-29
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1852/2008
ca neîntemeiată. În motivarea recursului său recurenta critică prima instanță pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 137/2002, în temeiul cărora se puteau acorda ca singure înlesniri, numai eșalonarea la plată și nu s
ÎCCJ 2009-11-03
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2695/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele; Prin sentința nr. 49 din 13 aprilie 2009, Curtea de Apel București a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea C.I.T. SA C
ÎCCJ 2006-02-02
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 357/2006
nunța o astfel de sentință, instanța a reținut că reclamanta este înscrisă în Anexa nr. 1 a Legii nr. 268/2001 și potrivit O.U.G. nr. 26/2005, art. II pct. 3, beneficiază de înlesnirile de plată reglementate de Legea nr. 190/2004. S-a rețin
ÎCCJ 2008-06-03
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1912/2008
le sale ulterioare. Prin sentința comercială nr. 131 din 19 iunie 2007, Curtea de apel București a admis excepția tardivității și în consecință a respins, ca tardivă, contestația la executare formulată de SC O. SA Oradea în contradictoriu c
Sursă