ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4821/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4821/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 36/2007 pronunțată la 15
iunie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și
fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S.V.
în contradictoriu cu D.S.V.S.A. Deva și A.N.S.V.S.A București, acțiune ce are
ca obiect obligarea pârâtelor la plata sumei de 2.723,32 RON cu titlu de
diferență neachitată la decontul lunii iunie 2005 și dobânda la nivelul ratei
dobânzii de referință a B.N.R. pe perioada 1 august 2005 – 31 mai 2007, cu
obligarea și la plata cheltuielilor de judecată. Față de pârâta A.D.S.,
acțiunea reclamantului a fost respinsă.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța de fond a reținut că potrivit contractului de concesiune nr.
389 din 1 septembrie 1999, M.A.A. a concesionat către reclamant activităților
sanitar veterinare pentru C.S.V.Ș. județul Hunedoara, contractul de concesiune
fiind preluat ulterior pe bază de Protocol de către pârâta A.N.S.V.S.A. în baza
Legii nr. 127/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 88/2004 pentru modificarea și
completarea O.G. nr. 42/2004.
Decontul aferent
activităților desfășurate întocmit pentru luna iunie 2005, verificat și aprobat
de medicul zonal și de D.S.V.S.A. Hunedoara, nu a fost onorat, reclamantului
refuzându-i-se plata sumei de 2.366 RON, invocându-se de către pârâte procesul
verbal întocmit de inspecția efectuată la D.S.V.S.A Hunedoara Deva.
Reține instanța de fond că,
la solicitarea reclamantului s-a făcut o verificare a celor menționate în
procesul-verbal al inspecției de către Colegiul Medicilor Veterinari,
constatările acestuia fiind trecute în Nota de constatare nr. 8 din 31
octombrie 2005, notă în baza căreia D.S.V.S.A Hunedoara a transmis la pârâta
A.N.S.V.S.A București documentația întocmită de Comisia de deontologie și
litigii, propunând achitarea sumelor reținute reclamantului.
Cu toate acestea, pârâtele
nu au achitat reclamantului suma cuvenită de 2.366 RON pentru activitățile
executate conform contractului de concesiune, instanța de fond concluzionând
astfel asupra temeiniciei acțiunii formulate pe care a admis-o în baza art. 969,
art. 970 C. civ. și art. 8 alin. (2) și art. 18 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
Acțiunea reclamantului
formulată împotriva A.D.S. București a fost respinsă de instanța de fond cu
motivarea că această pârâtă nu are competența să verifice și să avizeze
deconturile întocmite de medicii veterinari.
Împotriva acestei sentințe,
au declarat recurs pârâtele D.S.V.S.A. Deva și A.N.S.V.S.A. București, ambele
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, invocând motivele de casare sau
modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., respectiv „instanța
a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul
lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”, și „hotărârea pronunțată este
lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a
legii”.
În plus, A.N.S.V.S.A
București a invocat și motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,
respectiv „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde
motive contradictorii ori străine de natura pricinii”.
Recurenta D.S.V.S.A. Deva,
susține în esență, prin motivele de recurs formulate, că instanța de fond în
mod nejustificat a înlăturat nota de control întocmită de inspectorii din cadrul
A.N.S.V.S.A care au constatat o serie de deficiențe majore de ordin tehnic,
privind decontul justificativ pe luna iunie 2005, conform art. 7 alin. (7) din
Contractul de concesiune, concesionarul fiind obligat să întocmească lunar
deconturile pentru justificarea consumului biopreparatelor și a altor
medicamente de uz veterinar, la aceste deconturi urmând a fi atașate tabele
semnate de deținătorii de animale, medicul veterinar concesionar având
obligația de a întocmi și evidențele financiar-contabile și tehnice, conform
prevederilor legale și să le pună la dispoziția concedentului.
Cum intimatul-reclamant nu
s-a conformat acestor prevederi contractuale, susține recurenta-pârâtă, acesta
nu putea să pretindă plata decontului pentru iunie 2005, când s-au constatat în
activitatea sa o serie de deficiențe.
Recurenta A.N.S.V.S.A. București,
susține prin motivele de recurs formulate că instanța de fond nu a observat că
refuzul de a plăti suma pretinsă de către intimatul-reclamant a fost unul
justificat, întrucât în urma verificărilor efectuate de către o comisie de
inspectori din cadrul D.G.I.C. s-au constatat grave nereguli și deficiențe atât
în întocmirea documentelor justificative, cât și în ceea ce privește
verificarea modului de decontare, efectuarea serviciilor sanitar-veterinare
fiind pusă sub semnul incertitudinii.
Susține recurenta-pârâtă că
intimatul-reclamant a încălcat obligațiile din contractul de concesiune
prevăzute de art. 7 alin. (7) din acest contract, așa încât în lipsa unor
documente justificative pentru suma de 2.366 RON (din totalul de 4.736,6 RON)
care să ateste efectuarea serviciilor sanitar-veterinare, nu poate exista o
obligație de plată în sarcina sa, neavând nici bază legală de susținere,
hotărârea instanței de fond fiind astfel lipsită de temei legal.
Mai susține recurenta pârâtă
că instanța de fond nu a motivat de ce a respins apărarea sa la fond, în sensul
că o comisie de inspectori a efectuat verificări pe teren, constatând o serie
de deficiențe, așa încât sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se
sprijină.
Recurentele-pârâte au
solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul
respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamant.
Intimatul-reclamant S.V. a
depus întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate și
menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursurile
formulate, prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale
incidente, Înalta Curte le va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în
continuare. Acestea vor fi analizate împreună, motivele de recurs formulate
fiind comune.
Așa cum susțin cele două
recurente, instanța de fond și-a întemeiat soluția pronunțată exclusiv pe Nota
de constatare nr. 8 din 31 octombrie 2005 întocmită de C.M.V. – filiala Hunedoara,
înlăturând fără nici o motivare nota de control întocmită de către inspectorii
din cadrul D.G.I. care au verificat și activitatea din cadrul C.S.V.Ș.,
concesionată de reclamantul-intimat, constatând o serie de deficiențe majore de
ordin tehnic, privind decontul justificativ pe luna iunie 2005.
Din conținutul aceste Note nr.
5141 din 2 august 2005, rezultă fără echivoc faptul că la controlul efectuat,
inspectorii au constatat deficiențe majore de ordin tehnic cât și din punct de
vedere al modului în care se verifică de către cei în drept documentele primare
pe baza cărora se aprobă plata acestora la un număr de 7 circumscripții sanitar
veterinare concesionate, printre care și C.S.V.Ș. concesionată de intimatul - reclamant.
Aceste deficiențe s-au
concretizat – printre altele – în faptul că medicul concesionar a înaintat spre
decontare dosare care nu aveau număr și data de ieșire de la circumscripție,
dar nici număr și dată de intrare la D.S.V.S.A pentru a se putea stabili cu
exactitate data reală când au fost făcute acțiunile și data când au fost
predate documentele la D.S.V.S.A.
Dosarele de acțiuni sunt
însoțite de tabele care nu poartă semnătura de confirmare a proprietarilor de
animale sau semnăturile sunt contrafăcute de către cei care întocmesc tabelele
respective, aspecte care ridică numeroase suspiciuni asupra autenticității și
legalității acestor documente.
Concluzia comisiei de
inspectori este clară și ea constă în faptul că pe teritoriul județului
Hunedoara, inclusiv la C.S.V.Ș., acțiunile sanitar veterinare de interes public
național s-au efectuat dezordonat, de slabă calitate și incomplet, fapt ce nu
conferă nici un fel de garanție din punct de vedere epidemiologic în contextul
irosirii unor importante fonduri de la bugetul de stat pentru susținerea
acestor acțiuni.
Așa fiind, rezultă că în
lipsa unor documente justificative care să ateste cu certitudine efectuarea
serviciilor sanitar-veterinare ce fac parte din planul acțiunilor strategice,
decontul depus de intimatul-reclamant nu poate crea nici o obligație de plată
în sarcina celor două recurente-pârâte, acesta neavând nici o bază legală de
susținere.
De fapt, din totalul sumei
ce i se datora de 4.736, 6 RON intimatul-reclamant a încasat 2.370,6 RON,
reținându-i-se doar suma de 2.366 RON pentru care nu a prezentat documente
justificative care să ateste efectuarea prestațiilor pentru care s-a solicitat
plata.
Pentru faptul că
intimatul-reclamant nu a respectat clauzele din contractul de concesiune,
comisia de inspectori a propus D.S.V.S.A Hunedoara să rezilieze contractul de
concesionare cu acesta.
Așadar, Nota de constatare nr.
8 din 31 octombrie 2005 încheiată de C.M.V. Filiala Hunedoara, ca urmare a
cererii depuse de către intimatul - reclamant, nu poate anihila concluziile și
constatările comisiei de inspector din cadrul A.N.S.V.S.A la controlul din
perioada 26 – 28 iulie 2005.
C.C.M.V. Filiala Hunedoara
s-a efectuat la cererea reclamantului-intimat și el a fost limitat la anumite
aspecte, fiind verificate prin sondaj un număr de 19 gospodării și cerându-se
declarații proprietarilor de animale cu privire la executarea acțiunilor
sanitar-veterinare, iar concluziile acestuia nu prezintă relevanță în cauză
raportat și la data efectuării controlului – 31 octombrie 2005, deci la
aproximativ 3 luni de la data controlului inițial, perioadă în care puteau fi
remediate multe dintre deficiențele constatate.
Pentru toate aceste
considerente, constatând că soluția primei instanțe era netemeinică și
nelegală, în baza art. 312 C. proc. civ., recursurile celor două pârâte au fost
admise, sentința modificată în tot și, pe fond, acțiunea reclamantului S.V. a
fost respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate
de pârâtele D.S.V.S.A. Deva și A.N.S.V.S.A. București împotriva sentinței
civile nr. 36 din 15 iunie 2007 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios
administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată
și, pe fond, respinge acțiunea reclamantului S.V. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 decembrie 2007.