ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2210/2009

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Prahova, la data de 27 octombrie 2008, reclamanta SC U. SA

Iași - Punct de lucru Ploiești, a formulat cerere de îndreptare a erorii

materiale strecurate în sentința nr. 509 din 12 mai 2006 pronunțată de

Tribunalul Prahova, în dosar nr. 5977/CCA/2005, în sensul că a solicitat

obligarea pârâtei SC T. SRL - Punct de lucru Pitești la plata sumelor de

101.319.518 ROL cu titlu de diferență de preț neachitată, 126.976.249 ROL

reprezentând dobânda legală aferentă comisionului, 1.178.940.370 ROL

reprezentând rest de preț datorat rezultat din diferența de curs valutar și la

plata sumei de 300.000.000 ROL, cu titlu de comision de participare la

licitație la B.R.M.

În motivarea cererii reclamanta

a susținut că deși nu și-a modificat pretențiile și în considerentele hotărârii

a cărei rectificare o cere se arată că obligația de plată privește pe SC T. SRL

Zimnicea - Punct de lucru Pitești și la plata sumei de 300.000.000 ROL, cu

titlu de comision de participare la licitație la B.R.M., totuși în dispozitiv a

apărut din eroare obligarea numai la plata sumei de 300.000 ROL, în mod evident

o eroare materială.

Prin încheierea din Camera

de consiliu din data de 4 noiembrie 2008, Tribunalul Prahova a respins, ca

neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta SC U. SA Iași - Punct de lucru

Ploiești în contradictoriu cu pârâta SC T. SRL - Punct de lucru Pitești.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a analizat conținutul dispozitivului sentinței civile nr. 509

din 12 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova cu cel al minutei scrise în

cauză, constatând că acestea corespund în totalitate.

S-a reținut că, într-adevăr,

din motivarea sentinței reiese că pârâta – reclamantă reconvențională urmează a

restitui reclamantei – pârâte reconvenționale suma plătită de aceasta din urmă

cu titlu de contravaloare comision, însă aceasta fiind o problemă de judecată,

poate fi remediată numai prin exercitarea căii de atac și nu pe calea unei

încheieri de îndreptare a erorii materiale, conținutul minutei neputând fi modificat

sub acest aspect.

Împotriva încheierii mai

sus-menționate a declarat apel reclamanta SC U. SA Iași - Punct de lucru

Ploiești, susținând că încheierea este nelegală și netemeinică, deoarece

societatea reclamantă a solicitat printr-un capăt al cererii de chemare în

judecată, obligarea pârâtei – reclamante reconvențională SC T. SRL și a

punctului său de lucru din Pitești la plata sumei certe de 300.000.000 ROL,

reprezentând plata nedatorată de reclamantă a comisionului de participare la

licitație către B.R.M. București, achitat de reclamantă din eroare în numele

pârâtei, căreia îi revenea exclusiv această obligație de plată, întrucât

aceasta din urmă a participat la licitație.

Reclamanta consideră că

această eroare materială este o greșeală făcută de instanță din eroare și

pentru faptul că perioada pronunțării și redactării sentinței nr. 509 din mai

2006, coincide cu perioada de început a legiferării trecerii de la leul vechi

(ROL) la leul nou (RON), care a generat numeroase confuzii și greșeli de sume,

unele chiar și în anumite evidențe contabile ale unor societăți, a favorizat

confuzii și greșeli de sume de bani stabilite în lei vechi și, în aceiași

perioadă, alternativ și în lei noi.

Curtea de Apel Ploiești,

prin decizia nr. 24 din 24 februarie 2009, a respins, ca nefondat, apelul

reclamantei reținând, în esență, că nu sunt incidente prevederile art. 281 alin.

(1) C. proc. civ., întrucât suma de minută corespunde cu cea din dispozitivul

sentinței și că, fiind o greșeală de judecată, nu poate fi îndreptată numai

prin exercitarea căilor de atac.

Împotriva acestei decizii,

așa cum a precizat ulterior, a declarat recurs reclamanta SC U. SA Iași - Punct

de lucru Ploiești solicitând admiterea recursului său cu consecința admiterii

cererii sale, reținând existența unui caz de eroare ce se încadrează la „alte

erori materiale din hotărâri” din art. 281 alin. (1) C. proc. civ. și

îndreptării erorii intervenite.

În motivarea recursului său,

în care indică generic art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., reclamanta invocă,

în esență, următoarele: Eroarea invocată este o eroare materială ce se

încadrează în „alte erori materiale din hotărâri” potrivit art. 281 C. proc.

civ. și nu este o eroare de judecată, fapt care rezultă și din aceea că ea a

pretins în mod constant și nu și-a modificat niciodată cuantumul sumei de

300.000.000 ROL; În raportul de expertiză contabilă se stabilește că pârâta

datorează reclamantei 300.000.000 ROL comision de participare la licitație;

Dobânda legală acordată de instanță este calculată la un comision de

300.000.000 ROL; Este lipsită de temei legal susținerea că nu este eroare

materială în cazul în care suma din minută corespunde cu cea din dispozitiv;

Greșit consideră instanța de apel că ar acorda o sumă mai mare decât cea

acordată dacă s-ar trece în dispozitivul hotărârii suma de 300.000.000 ROL.

Examinând recursul prin

prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Toate argumentele invocate

de recurentă se subsumează și susțin un singur motiv de recurs respectiv cel

potrivit căruia greșeala produsă în hotărârea instanței constituie o eroare

materială în sensul prevederilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., care poate

fi îndreptată pe calea prevăzută de acest text legal și instanța de apel, ca și

cea de fond, a greșit apreciind altfel. Drept urmare aceste argumente vor fi

examinate împreună și li se va răspunde grupat, cu un răspuns comun, vizând

motivul de recurs.

În acest sens, Înalta Curte

constată că nu este dat niciunul din motivele prevăzute de pct. 7, 8 și 9 ale art.

304 C. proc. civ., la care face trimitere recurenta, instanța de apel

motivându-și soluția, fără argumente contradictorii, interpretând corect actul

dedus judecății și făcând o aplicare corectă a prevederilor legale. Astfel,

este nefondată susținerea recurentei că ne aflăm în fața unei greșeli materiale

ce poate fi îndreptată pe calea prevăzută de art. 281 alin. (1) C. proc. civ.,

întrucât modificarea cuantumului sumei la care pârâta a fost obligată și

contestată de aceasta, privește fondul litigiului iar cererea reclamantei tinde

la modificarea, astfel, a soluției date fondului cauzei, care nu poate fi

realizată pe această cale. Aceasta întrucât nu pot face obiect al procedurii de

îndreptare a erorilor materiale greșelile de judecată privind fondul

litigiului, aceste greșeli neputând fi îndreptate decât prin intermediul căilor

de atac.

Față de cele de mai sus și

în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC U. SA Iași - Punct de lucru Ploiești împotriva deciziei nr. 24

din 24 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

30 septembrie 2009.