ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2210/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 27 octombrie 2008, reclamanta SC U. SA Iași - Punct de lucru Ploiești, a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentința nr. 509 din 12 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosar nr. 5977/CCA/2005, în sensul că a solicitat obligarea pârâtei SC T. SRL - Punct de lucru Pitești la plata sumelor de 101.319.518 ROL cu titlu de diferență de preț neachitată, 126.976.249 ROL reprezentând dobânda legală aferentă comisionului, 1.178.940.370 ROL reprezentând rest de preț datorat rezultat din diferența de curs valutar și la plata sumei de 300.000.000 ROL, cu titlu de comision de participare la licitație la B.R.M.

În motivarea cererii reclamanta a susținut că deși nu și-a modificat pretențiile și în considerentele hotărârii a cărei rectificare o cere se arată că obligația de plată privește pe SC T. SRL Zimnicea - Punct de lucru Pitești și la plata sumei de 300.000.000 ROL, cu titlu de comision de participare la licitație la B.R.M., totuși în dispozitiv a apărut din eroare obligarea numai la plata sumei de 300.000 ROL, în mod evident o eroare materială. Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 4 noiembrie 2008, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta SC U. SA Iași - Punct de lucru Ploiești în contradictoriu cu pârâta SC T. SRL - Punct de lucru Pitești. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a analizat conținutul dispozitivului sentinței civile nr. 509 din 12 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova cu cel al minutei scrise în cauză, constatând că acestea corespund în totalitate.

S-a reținut că, într-adevăr, din motivarea sentinței reiese că pârâta – reclamantă reconvențională urmează a restitui reclamantei – pârâte reconvenționale suma plătită de aceasta din urmă cu titlu de contravaloare comision, însă aceasta fiind o problemă de judecată, poate fi remediată numai prin exercitarea căii de atac și nu pe calea unei încheieri de îndreptare a erorii materiale, conținutul minutei neputând fi modificat sub acest aspect. Împotriva încheierii mai sus-menționate a declarat apel reclamanta SC U. SA Iași - Punct de lucru Ploiești, susținând că încheierea este nelegală și netemeinică, deoarece societatea reclamantă a solicitat printr-un capăt al cererii de chemare în judecată, obligarea pârâtei – reclamante reconvențională SC T. SRL și a punctului său de lucru din Pitești la plata sumei certe de 300.000.000 ROL, reprezentând plata nedatorată de reclamantă a comisionului de participare la licitație către B.R.M.

București, achitat de reclamantă din eroare în numele pârâtei, căreia îi revenea exclusiv această obligație de plată, întrucât aceasta din urmă a participat la licitație. Reclamanta consideră că această eroare materială este o greșeală făcută de instanță din eroare și pentru faptul că perioada pronunțării și redactării sentinței nr. 509 din mai 2006, coincide cu perioada de început a legiferării trecerii de la leul vechi (ROL) la leul nou (RON), care a generat numeroase confuzii și greșeli de sume, unele chiar și în anumite evidențe contabile ale unor societăți, a favorizat confuzii și greșeli de sume de bani stabilite în lei vechi și, în aceiași perioadă, alternativ și în lei noi. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 24 din 24 februarie 2009, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei reținând, în esență, că nu sunt incidente prevederile art. 281 alin. (1) C. proc.

civ., întrucât suma de minută corespunde cu cea din dispozitivul sentinței și că, fiind o greșeală de judecată, nu poate fi îndreptată numai prin exercitarea căilor de atac. Împotriva acestei decizii, așa cum a precizat ulterior, a declarat recurs reclamanta SC U. SA Iași - Punct de lucru Ploiești solicitând admiterea recursului său cu consecința admiterii cererii sale, reținând existența unui caz de eroare ce se încadrează la „alte erori materiale din hotărâri” din art. 281 alin. (1) C. proc. civ. și îndreptării erorii intervenite. În motivarea recursului său, în care indică generic art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., reclamanta invocă, în esență, următoarele: Eroarea invocată este o eroare materială ce se încadrează în „alte erori materiale din hotărâri” potrivit art. 281 C. proc.

civ. și nu este o eroare de judecată, fapt care rezultă și din aceea că ea a pretins în mod constant și nu și-a modificat niciodată cuantumul sumei de 300.000.000 ROL; În raportul de expertiză contabilă se stabilește că pârâta datorează reclamantei 300.000.000 ROL comision de participare la licitație; Dobânda legală acordată de instanță este calculată la un comision de 300.000.000 ROL; Este lipsită de temei legal susținerea că nu este eroare materială în cazul în care suma din minută corespunde cu cea din dispozitiv; Greșit consideră instanța de apel că ar acorda o sumă mai mare decât cea acordată dacă s-ar trece în dispozitivul hotărârii suma de 300.000.000 ROL. Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Toate argumentele invocate de recurentă se subsumează și susțin un singur motiv de recurs respectiv cel potrivit căruia greșeala produsă în hotărârea instanței constituie o eroare materială în sensul prevederilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., care poate fi îndreptată pe calea prevăzută de acest text legal și instanța de apel, ca și cea de fond, a greșit apreciind altfel. Drept urmare aceste argumente vor fi examinate împreună și li se va răspunde grupat, cu un răspuns comun, vizând motivul de recurs. În acest sens, Înalta Curte constată că nu este dat niciunul din motivele prevăzute de pct. 7, 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., la care face trimitere recurenta, instanța de apel motivându-și soluția, fără argumente contradictorii, interpretând corect actul dedus judecății și făcând o aplicare corectă a prevederilor legale.

Astfel, este nefondată susținerea recurentei că ne aflăm în fața unei greșeli materiale ce poate fi îndreptată pe calea prevăzută de art. 281 alin. (1) C. proc. civ., întrucât modificarea cuantumului sumei la care pârâta a fost obligată și contestată de aceasta, privește fondul litigiului iar cererea reclamantei tinde la modificarea, astfel, a soluției date fondului cauzei, care nu poate fi realizată pe această cale. Aceasta întrucât nu pot face obiect al procedurii de îndreptare a erorilor materiale greșelile de judecată privind fondul litigiului, aceste greșeli neputând fi îndreptate decât prin intermediul căilor de atac. Față de cele de mai sus și în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC U. SA Iași - Punct de lucru Ploiești împotriva deciziei nr. 24 din 24 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2009.