ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3685/2008

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 4 iunie 2008, condamnatul C.F. a solicitat anularea deciziei nr. 162 din 13 ianuarie 2004 pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocând următoarele motive: - este incident cazul prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru că la termenul când a fost judecată cauza în recurs, 13 ianuarie 2008, procedura de citare cu recurentul C.F. nu a fost îndeplinită conform legii întrucât acesta a fost citată la adresa incompletă în comuna Independența, jud. Galați, fără să se precizeze strada Ștefan cel Mare, așa cum rezultă de pe copia cărții sale de identitate și că el nu a știut că apărătorul său declarase recurs.

- este incident și cazul prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât față de contestator s-au pronunțat 2 hotărâri definitive pentru aceeași faptă de falsificare a buletinului numitului S.V. (prin sentința penală nr. 136 din 22 ianuarie 2001 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin decizia nr. 512 din 12 octombrie 2001 a Tribunalului Brăila, iar a doua prin sentința penală nr. 76 din 2 noiembrie 2002 a Tribunalului Iași, decizia penală nr. 375 din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel Iași rămasă definitivă prin decizia penală nr. 162 din 13 ianuarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală). Prin încheierea din 16 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis în principiu contestația numai sub aspectul cazului prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., întrucât pentru motivul prevăzut de art. 386 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a constatat că ea a fost introdusă tardiv, peste termenul prevăzută de art. 388 C. proc. pen., de 10 zile de la începerea executării, care a început la 27 mai 2004 când s-au pus în executare cheltuielile judiciare. Trecând la examinarea asupra fondului referitor la cel de-al doilea motiv invocat, Înalta Curte constată următoarele: Prin sentința penală nr. 136 din 22 ianuarie 2001 a Judecătoriei Brăila, contestatorul a fost condamnat, la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru 4 infracțiuni; de un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., constând în falsificarea în decembrie 1998 a buletinului de identitate a numitului S.V.

prin înlocuirea fotografiei; de un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., constând în folosirea buletinului falsificat la încheierea contractului de cesiune cu Mobil Rom; 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 C. pen., săvârșită prin prezentarea sub o identitate falsă; 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. c) C. pen., comisă prin aceea că a încheiat cele 2 contracte prin inducerea în eroare asupra identității sale.

Ulterior, prin sentința penală nr. 676 din 28 noiembrie 2002 a judecătoriei, același contestator a fost condamnat, la pedeapsa rezultantă de 12 ani și 6 luni închisoare, pentru alte 4 pedepse, și anume 12 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.; 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen.; un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 C. pen., și un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută art. 288 alin. (1) C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (falsificarea aceluiași buletin de identitate). În urma examinării celor 2 hotărâri judecătorești, raportat la motivul invocat, se constată că, într-adevăr, pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., constând în falsificarea buletinului de identitate, împotriva contestatorului au fost pronunțate 2 hotărâri judecătorești definitive pentru aceeași faptă.

Având însă în vedere că în ambele hotărâri judecătorești, această infracțiune prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., a făcut parte dintr-o pluralitate de alte 4 infracțiuni, concurente, și că pedepsele de câte un an și respectiv 2 ani închisoare au fost contopite în pedepse rezultante de 3 ani și 6 luni închisoare și respectiv de 12 ani și 6 luni închisoare, iar aceste pedepse nu au influențat tratamentul sancționator penal aplicat contestatorului, Curtea apreciază că nu este cazul să se înfrângă autoritatea de lucru definitiv judecat a deciziei Înaltei Curți nr. 162 din 13 ianuarie 2004 întrucât ar fi lipsită de relevanță o asemenea desființare parțială a acestei ultime hotărâri judecătorești.

Pentru aceste motive, urmează să se respingă, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestator.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat C.F.M. împotriva deciziei penale nr. 162 din 13 ianuarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 5075/2003. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 noiembrie 2008.