ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2961/2009

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din ședința publică de la data de 15 septembrie 2009, Curtea de Apel

București, secția I penală, a dispus arestarea persoanei solicitate P.A. pentru

5 zile cu privire la care există mandatul european de arestare emis la 25

august 2009 de către autoritățile judiciare spaniole pentru infracțiunile de

asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și furt calificat.

În fapt, cu privire la persoana

solicitată se efectuează cercetări de către autoritățile spaniole pentru că la

data de 11 mai 2009 prin efracție, prin acoperiș, a pătruns în hala societății

„L.” în Caceres sustrăgând marfă din interior.

La data de 14 iunie 2009, prin forțarea

ușii și încuietorii a pătruns în hala societății „T.V.” din Caceves, de unde,

de asemenea, a sustras marfă.

În termen legal, persoana solicitată a

exercitat calea ordinară de atac a recursului întrucât se consideră nevinovat.

Mai mult, apărătorul său apreciază că din mandatul european de arestare nu

rezultă fără dubiu care sunt faptele de care este acuzat și cuantumul prejudiciului

invocat de cele două societăți.

Examinând criticile în raport cu actele

și lucrările cauzei, încheierea atacată, cât și din oficiu, sub toate aspectele

de fapt și de drept, conform disp. art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse

în cele ce urmează.

Nu s-a contestat existența mandatului

european de arestare emis de autoritățile spaniole care îndeplinește condițiile

minimale impuse de dispozițiile art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004

modificată prin Legea nr. 222/2008.

Din economia întregului Titlu III din Legea

nr. 302/2004 reiese că statul de executare este ținut limitativ de situațiile

reglementate în art. 88 din lege în ceea ce privește motivele de refuz al

executării, neavând posibilitatea punerii în discuția părților și a analizării

existenței și săvârșirii faptelor pentru care s-a emis decizia judiciară, ori

vinovăția persoanei solicitate, care este atributul exclusiv al autorității

judiciare emitente.

Pe cale de consecință, nefiind înfrânte

dispozițiile art. 88

1

, art. 88

2

, art. 88

3

,

art. 89, art. 90, art. 91 din Legea nr. 302/2004 modificată și republicată,

soluția instanței de fond este legală și temeinică și ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.

Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de persoana solicitată P.A. împotriva încheierii din 15 septembrie 2009

a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 8737/2/2009.

Obligă recurenta persoană solicitată la

plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 septembrie 2009.