ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2961/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din ședința publică de la data de 15 septembrie 2009, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus arestarea persoanei solicitate P.A. pentru 5 zile cu privire la care există mandatul european de arestare emis la 25 august 2009 de către autoritățile judiciare spaniole pentru infracțiunile de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și furt calificat. În fapt, cu privire la persoana solicitată se efectuează cercetări de către autoritățile spaniole pentru că la data de 11 mai 2009 prin efracție, prin acoperiș, a pătruns în hala societății „L.” în Caceres sustrăgând marfă din interior. La data de 14 iunie 2009, prin forțarea ușii și încuietorii a pătruns în hala societății „T.V.” din Caceves, de unde, de asemenea, a sustras marfă.

În termen legal, persoana solicitată a exercitat calea ordinară de atac a recursului întrucât se consideră nevinovat. Mai mult, apărătorul său apreciază că din mandatul european de arestare nu rezultă fără dubiu care sunt faptele de care este acuzat și cuantumul prejudiciului invocat de cele două societăți. Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, încheierea atacată, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform disp. art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează. Nu s-a contestat existența mandatului european de arestare emis de autoritățile spaniole care îndeplinește condițiile minimale impuse de dispozițiile art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008.

Din economia întregului Titlu III din Legea nr. 302/2004 reiese că statul de executare este ținut limitativ de situațiile reglementate în art. 88 din lege în ceea ce privește motivele de refuz al executării, neavând posibilitatea punerii în discuția părților și a analizării existenței și săvârșirii faptelor pentru care s-a emis decizia judiciară, ori vinovăția persoanei solicitate, care este atributul exclusiv al autorității judiciare emitente. Pe cale de consecință, nefiind înfrânte dispozițiile art. 88 1 , art. 88 2 , art. 88 3 , art. 89, art. 90, art. 91 din Legea nr. 302/2004 modificată și republicată, soluția instanței de fond este legală și temeinică și ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul va fi respins ca nefondat. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.A. împotriva încheierii din 15 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 8737/2/2009. Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2009.