ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1874/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 1967 din 11

februarie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost

admisă în parte acțiunea reclamantului Partidul Național Țărănesc Creștin

Democrat și s-a dispus rezilierea contractului de asociere în participațiune

încheiat la 27 martie 2006 cu pârâta SC D.T.S. SRL, fiind respinse celelalte

cereri referitoare la constatarea nulității absolute a contractului de

închiriere nr. 3564 din 25 aprilie 2007 încheiat între Municipiul București,

prin Primar și pârâtă, precum și obligarea pârâților de a respecta contractul

de închiriere nr. 379 din 11 aprilie 2002 și evacuarea pârâtei.

În esență, instanța de fond a reținut că

reclamantul a folosit spațiul situat în București, sector 2, adus în asocierea

cu pârâta, în temeiul contractului de închiriere încheiat cu Municipiul

București și SC F. SA la 11 martie 2002, sub nr. 379, contract ce a expirat la

18 aprilie 2004. După expirarea contractului reclamantul a continuat să

folosească spațiul și să plătească chiria, așa încât a operat tacita

relocațiune, aducând în 2006 41 mp din acest spațiu, spațiu în asocierea cu

pârâta, încheiată prin contractul de asociere din 27 martie 2006, valabil până

în 15 aprilie 2011.

Ulterior, la 25 aprilie 2007 pârâtul

Municipiul București a închiriat spațiul respectiv pârâtei SC D.T. SRL prin

contractul nr. 3564, a cărei nulitate a invocat-o reclamantul.

Ținând cont de acordul pârâtei și de

faptul că s-a încheiat un nou contract asupra spațiului, instanța a dispus

rezilierea asocierii, considerând că nu se mai impune cercetarea motivelor

pentru care s-a solicitat rezilierea.

Întrucât la 1 februarie 2007 proprietarul

spațiului a diminuat chiria, urmare reducerii suprafeței închiriate pârâtei SC

D.T. SRL și unui cabinet de avocatură, instanța a reținut că reclamantul nu are

calitate procesuală pentru a cere evacuarea pârâtei din spațiul pentru care

aceasta deja are contract de închiriere, așa încât s-a apreciat ca lipsită de

interes și cererea în constatarea nulității noului contract de închiriere.

Cu privire la cererea privind obligarea

Municipiului București și a SC F. SA de a-i respecta reclamantului dreptul

locativ rezultat din contractul de închiriere din 2002, instanța de fond a

reținut că SC F. SA nu are calitate procesuală pasivă iar celălalt pârât,

Municipiul București nu a încălcat acest contract deoarece modificarea lui,

prin diminuarea suprafeței închiriate, a fost acceptată de reclamant prin plata

unei chirii reduse.

În atare situație s-a apreciat inutil a

mai fi cercetate și motivele de nelegalitate ale închirierii suprafeței de 41

mp către SC D.T.S. SRL.

Apelul declarat de reclamant împotriva

acestei sentințe a fost admis prin decizia comercială nr. 444 din 30 octombrie

2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, și urmare casării

sentinței cauza a fost trimisă spre rejudecare instanței de fond.

Instanța de apel a reținut că

soluționarea primul petit al acțiunii reclamantului referitor la rezilierea

asocierii în participațiune a fost soluționat de instanța de fond în temeiul achiesării

pârâtei, achiesare care presupunea și achiesarea la motivele pentru care fusese

solicitată rezilierea, ori, instanța a apreciat greșit că în acest caz era

dispensată de obligația de a analiza motivele rezilierii.

Procedând astfel instanța de fond a dat

eficiență principiului mutuus disensus deși reclamantul nu a fost de acord ca

rezilierea să opereze în acest mod.

De asemenea, instanța de apel a reținut

că deși excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de

pârâtă a fost unită cu fondul la termenul din 19 noiembrie 2007 și nu a mai

fost susținută când s-a dezbătut fondul, ea a fost analizată în considerentele

sentinței, dar nu se mai regăsește soluția și în dispozitiv, ceea ce încalcă

dreptul la apărare al reclamantului, cu atât mai mult cu cât a fost soluționată

prin prisma altor considerente (ale modificării contractului) decât cele

invocate de pârâtă.

Procedând astfel judecătorul de fond a

încălcat dispozițiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ. așa încât și pe acest

aspect criticile au fost apreciate ca întemeiate.

De asemenea instanța de apel a reținut că

și cererea privind constatarea nulității contractului de închiriere încheiat

între părți la 25 aprilie 2007 a fost greșit soluționată pe excepția lipsei de

interes câtă vreme nici una dintre părți nu a invocat o asemenea excepție și

nici instanța.

În consecință s-a apreciat că instanța ar

fi trebuit să analizeze motivele de nulitate absolută în considerarea lipsei

calității procesuale active a reclamantului iar pe de altă parte să se fi avut

în vedere că o asemenea excepție s-a invocat în cererea privind evacuarea și nu

în cea privind nulitatea contractului.

Considerând greșit dezlegate excepțiile

și neintrarea în fondul cererilor privind rezilierea asocierii și nulitatea

absolută a contractului de închiriere precum și încălcarea dreptului la apărare

și a dispozițiilor art. 129 alin. (4) și (6) C. proc. civ. apelul a fost admis,

sentința de fond desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare, urmând ca

odată cu rejudecarea să se aibă în vedere și criticile invocate de apelant

legate de modul de soluționare a cererilor privind obligarea la respectarea

contractului său de închiriere și daune cominatorii.

Nemulțumită de această decizie pârâta SC

D.T.S. SRL a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.

În dezvoltarea criticilor, argumentate pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv pe greșita aplicare a

legii, recurenta critică decizia din apel pentru rezolvarea dată achiesării

sale la cererea reclamantului cu încălcarea dispozițiilor art. 241

4

alin. (1) pct. 4, art. 270 și art. 132 C. proc. civ.

De asemenea instanța de apel a apreciat

greșit că s-a încălcat dreptul la apărare al reclamantului câtă vreme acesta nu

a înțeles să administreze toate probele deținute în legătură cu excepția

invocată, depunându-le abia în apel și manifestând pasivitate în fața instanței

de fond.

Cu privire la neanalizarea motivelor de

reziliere instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale privind achiesarea,

deoarece, câtă vreme ea a recunoscut pretențiile reclamantului, cercetarea

motivelor invocate de reclamant pentru reziliere a devenit inutilă.

În condițiile în care cererea în

evacuarea sa s-a reținut de instanța de fond că a fost formulată de o persoană

lipsită de calitate, corect instanța de fond a reținut că invocarea nulității

noului contract de închiriere de către reclamant este lipsită de interes, el

nefiind prejudiciat prin acest contract câtă vreme a acceptat micșorarea

suprafeței închiriate prin plata unei chirii reduse corespunzător.

Recursul este întemeiat pentru

următoarele considerente:

Soluția recurată de pârâtă vizează o

hotărâre a instanței de apel de casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare

pentru greșita dezlegare a unor excepții și pentru necercetarea motivelor

rezilierii asocierii, urmare achiesării pârâtului la cererea reclamantului și

necercetării motivelor nulității contractului de închiriere pe excepția lipsei

de interes, deși nici una dintre părți nu invocase acest lucru.

Procedând astfel instanța de apel a dat o

soluție cu încălcarea dispozițiilor art. 297 C. proc. civ. și ale art. 270 C.

proc. civ., criticile recurentei fiind întemeiate sub acest aspect.

Astfel, instanța de apel reține ea însăși

că excepția lipsei calității procesuale active, în formularea cererilor de

evacuare, unită cu fondul, a format obiectul analizei instanței de fond în

considerentele sentinței, aspect care, urmare aprecierii ei ca întemeiate, a

permis instanței de fond pronunțarea în dispozitiv asupra fondului cererii, ce

a fost respinsă.

În cazul în care această excepție a fost

greșit soluționată, instanța de apel, în virtutea efectului devolutiv al

apelului ar fi trebuit să reanalizeze dezlegarea dată de instanța de fond și nu

să caseze cu trimitere spre rejudecare, dezlegarea greșită neechivalând cu

neanalizarea excepției, caz în care s-au încălcat dispozițiile art. 297 alin. (1)

C. proc. civ.

De asemenea instanța de apel greșit a

apreciat că instanța de fond nu a mai analizat motivele rezilierii contractului

de asociere câtă vreme pârâta a fost de acord cu această cerere, așa încât

dispozițiile art. 270 C. proc. civ. erau pe deplin aplicabile, cu atât mai mult

cu cât prin cele invocate drept temei al rezilierii reclamantul își invoca propria

culpă, respectiv încălcarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 334/2006

privind finanțarea partidelor politice.

Cât privește nulitatea contractului de

închiriere, cerere respinsă pe fond de instanța de fond nu îndreptățea instanța

de apel să caseze sentința și să trimită spre rejudecare deoarece nu erau

întrunite cerințele art. 297 alin. (1) C. proc. civ.

Procedând astfel instanța de apel a

ignorat caracterul devolutiv al apelului, omițând că ceea ce o investea era

dispozitivul sentinței și nu argumentarea ei, argumentare ce putea fi cenzurată

și eventual corectată de instanța de apel, care s-a comportat ca o instanță de

recurs, stabilind – în final – în sarcina instanței de fond de a avea în vedere

critici referitoare la alte două petite din acțiune ce intrau în sarcina sa de

a le analiza, tocmai în considerarea caracterului acestei căi de atac.

Nici motivul că s-ar fi încălcat

dispozițiile art. 129 alin. (4) și (6) C. proc. civ. și dreptul la apărare al

reclamantului în soluționarea pricinii nu îndreptățea instanța de apel să

dispună trimiterea cauzei spre rejudecare câtă vreme reclamantul și-a

administrat probe și și-a exercitat acest drept pe tot parcursul soluționării

cererii la fond, probe suplimentate de altfel în apel și care ar fi trebuit analizate

de instanță în virtutea efectului devolutiv al acestei căi de atac.

În consecință, Curtea apreciază că

recursul pârâtei este întemeiat urmând a fi admis în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. iar cauza trimisă spre

rejudecare pentru analizarea criticilor invocate de apelantă pe fondul

cererilor.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta SC D.T.S. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 444 din 30

octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială.

Casează decizia recurată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 11 iunie 2009.