ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1874/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1967 din 11 februarie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat și s-a dispus rezilierea contractului de asociere în participațiune încheiat la 27 martie 2006 cu pârâta SC D.T.S. SRL, fiind respinse celelalte cereri referitoare la constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr. 3564 din 25 aprilie 2007 încheiat între Municipiul București, prin Primar și pârâtă, precum și obligarea pârâților de a respecta contractul de închiriere nr. 379 din 11 aprilie 2002 și evacuarea pârâtei.

În esență, instanța de fond a reținut că reclamantul a folosit spațiul situat în București, sector 2, adus în asocierea cu pârâta, în temeiul contractului de închiriere încheiat cu Municipiul București și SC F. SA la 11 martie 2002, sub nr. 379, contract ce a expirat la 18 aprilie 2004. După expirarea contractului reclamantul a continuat să folosească spațiul și să plătească chiria, așa încât a operat tacita relocațiune, aducând în 2006 41 mp din acest spațiu, spațiu în asocierea cu pârâta, încheiată prin contractul de asociere din 27 martie 2006, valabil până în 15 aprilie 2011. Ulterior, la 25 aprilie 2007 pârâtul Municipiul București a închiriat spațiul respectiv pârâtei SC D.T. SRL prin contractul nr. 3564, a cărei nulitate a invocat-o reclamantul.

Ținând cont de acordul pârâtei și de faptul că s-a încheiat un nou contract asupra spațiului, instanța a dispus rezilierea asocierii, considerând că nu se mai impune cercetarea motivelor pentru care s-a solicitat rezilierea. Întrucât la 1 februarie 2007 proprietarul spațiului a diminuat chiria, urmare reducerii suprafeței închiriate pârâtei SC D.T. SRL și unui cabinet de avocatură, instanța a reținut că reclamantul nu are calitate procesuală pentru a cere evacuarea pârâtei din spațiul pentru care aceasta deja are contract de închiriere, așa încât s-a apreciat ca lipsită de interes și cererea în constatarea nulității noului contract de închiriere.

Cu privire la cererea privind obligarea Municipiului București și a SC F. SA de a-i respecta reclamantului dreptul locativ rezultat din contractul de închiriere din 2002, instanța de fond a reținut că SC F. SA nu are calitate procesuală pasivă iar celălalt pârât, Municipiul București nu a încălcat acest contract deoarece modificarea lui, prin diminuarea suprafeței închiriate, a fost acceptată de reclamant prin plata unei chirii reduse. În atare situație s-a apreciat inutil a mai fi cercetate și motivele de nelegalitate ale închirierii suprafeței de 41 mp către SC D.T.S. SRL. Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia comercială nr. 444 din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, și urmare casării sentinței cauza a fost trimisă spre rejudecare instanței de fond.

Instanța de apel a reținut că soluționarea primul petit al acțiunii reclamantului referitor la rezilierea asocierii în participațiune a fost soluționat de instanța de fond în temeiul achiesării pârâtei, achiesare care presupunea și achiesarea la motivele pentru care fusese solicitată rezilierea, ori, instanța a apreciat greșit că în acest caz era dispensată de obligația de a analiza motivele rezilierii. Procedând astfel instanța de fond a dat eficiență principiului mutuus disensus deși reclamantul nu a fost de acord ca rezilierea să opereze în acest mod.

De asemenea, instanța de apel a reținut că deși excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâtă a fost unită cu fondul la termenul din 19 noiembrie 2007 și nu a mai fost susținută când s-a dezbătut fondul, ea a fost analizată în considerentele sentinței, dar nu se mai regăsește soluția și în dispozitiv, ceea ce încalcă dreptul la apărare al reclamantului, cu atât mai mult cu cât a fost soluționată prin prisma altor considerente (ale modificării contractului) decât cele invocate de pârâtă. Procedând astfel judecătorul de fond a încălcat dispozițiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ. așa încât și pe acest aspect criticile au fost apreciate ca întemeiate. De asemenea instanța de apel a reținut că și cererea privind constatarea nulității contractului de închiriere încheiat între părți la 25 aprilie 2007 a fost greșit soluționată pe excepția lipsei de interes câtă vreme nici una dintre părți nu a invocat o asemenea excepție și nici instanța.

În consecință s-a apreciat că instanța ar fi trebuit să analizeze motivele de nulitate absolută în considerarea lipsei calității procesuale active a reclamantului iar pe de altă parte să se fi avut în vedere că o asemenea excepție s-a invocat în cererea privind evacuarea și nu în cea privind nulitatea contractului. Considerând greșit dezlegate excepțiile și neintrarea în fondul cererilor privind rezilierea asocierii și nulitatea absolută a contractului de închiriere precum și încălcarea dreptului la apărare și a dispozițiilor art. 129 alin. (4) și (6) C. proc. civ. apelul a fost admis, sentința de fond desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare, urmând ca odată cu rejudecarea să se aibă în vedere și criticile invocate de apelant legate de modul de soluționare a cererilor privind obligarea la respectarea contractului său de închiriere și daune cominatorii.

Nemulțumită de această decizie pârâta SC D.T.S. SRL a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate. În dezvoltarea criticilor, argumentate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv pe greșita aplicare a legii, recurenta critică decizia din apel pentru rezolvarea dată achiesării sale la cererea reclamantului cu încălcarea dispozițiilor art. 241 4 alin. (1) pct. 4, art. 270 și art. 132 C. proc. civ. De asemenea instanța de apel a apreciat greșit că s-a încălcat dreptul la apărare al reclamantului câtă vreme acesta nu a înțeles să administreze toate probele deținute în legătură cu excepția invocată, depunându-le abia în apel și manifestând pasivitate în fața instanței de fond.

Cu privire la neanalizarea motivelor de reziliere instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale privind achiesarea, deoarece, câtă vreme ea a recunoscut pretențiile reclamantului, cercetarea motivelor invocate de reclamant pentru reziliere a devenit inutilă. În condițiile în care cererea în evacuarea sa s-a reținut de instanța de fond că a fost formulată de o persoană lipsită de calitate, corect instanța de fond a reținut că invocarea nulității noului contract de închiriere de către reclamant este lipsită de interes, el nefiind prejudiciat prin acest contract câtă vreme a acceptat micșorarea suprafeței închiriate prin plata unei chirii reduse corespunzător.

Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Soluția recurată de pârâtă vizează o hotărâre a instanței de apel de casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru greșita dezlegare a unor excepții și pentru necercetarea motivelor rezilierii asocierii, urmare achiesării pârâtului la cererea reclamantului și necercetării motivelor nulității contractului de închiriere pe excepția lipsei de interes, deși nici una dintre părți nu invocase acest lucru. Procedând astfel instanța de apel a dat o soluție cu încălcarea dispozițiilor art. 297 C. proc. civ. și ale art. 270 C. proc. civ., criticile recurentei fiind întemeiate sub acest aspect.

Astfel, instanța de apel reține ea însăși că excepția lipsei calității procesuale active, în formularea cererilor de evacuare, unită cu fondul, a format obiectul analizei instanței de fond în considerentele sentinței, aspect care, urmare aprecierii ei ca întemeiate, a permis instanței de fond pronunțarea în dispozitiv asupra fondului cererii, ce a fost respinsă. În cazul în care această excepție a fost greșit soluționată, instanța de apel, în virtutea efectului devolutiv al apelului ar fi trebuit să reanalizeze dezlegarea dată de instanța de fond și nu să caseze cu trimitere spre rejudecare, dezlegarea greșită neechivalând cu neanalizarea excepției, caz în care s-au încălcat dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc.

civ. De asemenea instanța de apel greșit a apreciat că instanța de fond nu a mai analizat motivele rezilierii contractului de asociere câtă vreme pârâta a fost de acord cu această cerere, așa încât dispozițiile art. 270 C. proc. civ. erau pe deplin aplicabile, cu atât mai mult cu cât prin cele invocate drept temei al rezilierii reclamantul își invoca propria culpă, respectiv încălcarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 334/2006 privind finanțarea partidelor politice. Cât privește nulitatea contractului de închiriere, cerere respinsă pe fond de instanța de fond nu îndreptățea instanța de apel să caseze sentința și să trimită spre rejudecare deoarece nu erau întrunite cerințele art. 297 alin. (1) C. proc.

civ. Procedând astfel instanța de apel a ignorat caracterul devolutiv al apelului, omițând că ceea ce o investea era dispozitivul sentinței și nu argumentarea ei, argumentare ce putea fi cenzurată și eventual corectată de instanța de apel, care s-a comportat ca o instanță de recurs, stabilind – în final – în sarcina instanței de fond de a avea în vedere critici referitoare la alte două petite din acțiune ce intrau în sarcina sa de a le analiza, tocmai în considerarea caracterului acestei căi de atac. Nici motivul că s-ar fi încălcat dispozițiile art. 129 alin. (4) și (6) C. proc. civ.

și dreptul la apărare al reclamantului în soluționarea pricinii nu îndreptățea instanța de apel să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare câtă vreme reclamantul și-a administrat probe și și-a exercitat acest drept pe tot parcursul soluționării cererii la fond, probe suplimentate de altfel în apel și care ar fi trebuit analizate de instanță în virtutea efectului devolutiv al acestei căi de atac. În consecință, Curtea apreciază că recursul pârâtei este întemeiat urmând a fi admis în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. iar cauza trimisă spre rejudecare pentru analizarea criticilor invocate de apelantă pe fondul cererilor.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC D.T.S. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 444 din 30 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 11 iunie 2009.