ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1532/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 522

din 17 decembrie 2007, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpatul A.P., la

pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută

de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 alin. (1) C.

pen., a invocat beneficiul liberării condiționate privind pedeapsa de un an și

6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 275 din 7 iunie 2005 a

Tribunalului Constanța și a dispus contopirea restului rămas neexecutat de 204

zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

S-a dedus prevenția de la 27

august 2007.

În baza art. 346 C. pen.,

raportat la art. 14 și 17 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de

7500 lei daune morale către partea vătămată O.A. prin reprezentant legal O.F.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut următoarele:

În noaptea de 25 august

2007, fratele părții vătămate O.A., A.C., își sărbătorea ziua de naștere la

locuința sa din comuna Poarta Albă.

În jurul orelor 22,00, A.C.

a trimis-o pe sora sa, partea vătămată O.A. în vârstă de 14 ani să cumpere bere

și țigări de la barul din comună.

Aceasta s-a deplasat

împreună cu martora O.G. la magazin, iar la întoarcere martora s-a oprit să

discute cu prietenul său.

Partea vătămată și-a

continuat drumul, singură, iar în dreptul locuinței inculpatului A.P., pe care

îl cunoștea, a fost acostată de acesta, care i-a cerut să aibă raport sexual.

Întrucât a refuzat,

inculpatul a tras-o de mână, i-a astupat gura pentru a nu țipa și a condus-o în

spatele școlii, cerându-i să se dezbrace.

Fiind refuzat, a lovit-o cu

pumnul în zona toracică și cu palma peste față, iar de teamă partea vătămată

s-a dezbrăcat, inculpatul întreținând în aceste condiții un raport sexual.

La plecare, a amenințat-o cu

moartea dacă va spune familiei sau poliției ce s-a întâmplat.

Ajunsă la domiciliul

fratelui său, partea vătămată O.A. a relatat mamei sale cele întâmplate iar

aceasta a adus la cunoștință invitaților.

În final, organele de

poliție au fost sesizate de martorii O.L. și A.C.

Din raportul de constatare

medico-legală nr. 85/ S din 27 august 2005 al S.M.L. Constanța a rezultat că la

data de 26 august 2007 partea vătămată O.A. a prezentat „rupturi labiale

posterioare ce pot data din 25 august 2007 și s-au putut produce în condițiile

unui raport sexual”.

S-au evidențiat și urme extrem

de rare de spermatozoizi întregi și capete de spermatozoizi care atestă, de

asemenea, existența actului sexual.

Minora parte vătămată a

indicat ca autor al infracțiunii pe inculpatul A.P. pe care îl cunoștea de mai mult

timp, susținere făcută pe tot parcursul procesului penal.

Inculpatul nu a recunoscut

săvârșirea faptei, susținând că în noaptea săvârșirii faptei se găsea în altă

localitate, indicând ca martor pe fiul său de 4 ani, concubina sa și un vecin.

Reținând că inculpatul a

comis infracțiunea de viol în formă calificată, prevăzută de art. 197 alin. (1)

și (3) C. pen., Tribunalul l-a condamnat la pedeapsa rezultantă de 11 ani

închisoare.

Împotriva sentinței,

inculpatul A.P. a declarat apel, solicitând în principal achitarea, întrucât nu

este autorul infracțiunii, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 10/ MP

din 11 martie 2008, Curtea de Apel Constanța a respins apelul ca nefondat.

S-a motivat că situația de

fapt a fost corect stabilită pe baza probelor administrate în cauză din care

rezultă că inculpatul este autorul infracțiunii, iar pedeapsa aplicată este

just individualizată.

Recursul declarat de

inculpat împotriva deciziei este nefondat.

S-a invocat ca motive de

recurs dispozițiile art. 385

9

pct. 10, 18 și 14 C. proc. pen.

S-a susținut că nu este

autorul infracțiunii, singura probă împotriva sa fiind declarația părții

vătămate ca probă directă și declarațiile mamei acesteia și martorilor ca probe

indirecte, întrucât au aflat de săvârșirea faptei de la partea vătămată.

Înalta Curte constată că

încă din momentul comiterii infracțiunii de viol, minora parte vătămată O.A.

l-a indicat ca autor pe inculpat, pe care de altfel îl cunoștea, precizând că a

fost acostată chiar în fața locuinței inculpatului, locuință ce se află în

drumul spre locuința fratelui, martorul A.C.

Imediat, după săvârșirea

infracțiunii, partea vătămată a adus la cunoștință mai multor persoane ce anume

i s-a întâmplat, în ce condiții și cine este autorul, poziție pe care și-a

menținut-o pe tot parcursul urmăririi penale și judecării cauzei, nefiind

elemente care să contrazică realitatea susținerii sale.

Astfel, în mod temeinic și

legal s-a reținut că inculpatul A.P. a comis infracțiunea de viol în formă

calificată prevăzută de art. 197 alin. (1) – (3) C. pen., constând în aceea că

în noaptea de 25 august 2007 a întreținut prin violență raport sexual cu O.A.

în vârstă de 14 ani.

Hotărârile au fost criticate

și sub aspectul nerespectării dreptului la apărare, întrucât i-au fost respinse

probele solicitate care, în opinia inculpatului, puteau dovedi că în momentul

săvârșirii infracțiunii nu se afla la domiciliu.

Motivul este nefondat,

întrucât la data de 31 octombrie 2007, Tribunalul Constanța a admis audierea

martorului C.V., solicitat de inculpat în apărare, care însă nu a putut fi

identificat și audiat.

Se constată astfel că

dreptul la apărare al inculpatului a fost respectat, s-au admis probele

solicitate în apărare, dar persoana pe care a indicat-o nu a putut fi

identificată.

Solicitarea privind

efectuarea unui test A.D.N. pentru a dovedi că urmele biologice nu îi aparțin

nu poate fi avută în vedere întrucât, nefiind valorificate la momentul

comiterii infracțiunii, prin trecerea timpului nu mai pot fi examinare, fiind

biodegradabile.

Nefondat este și motivul

vizând individualizarea pedepsei, întrucât instanțele au apreciat corect natura

și gravitatea faptei săvârșite, urmările acesteia cât și datele personale ale

inculpatului, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 52 C. pen.

Întrucât nu se constată

motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul

inculpatului A.P. va fi respins, ca nefondat, conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce reținerea și

arestarea preventivă de la 28 august 2008 la 5 mai 2008.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul A.P. împotriva deciziei penale nr. 10/ MP din

11 martie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 27 august 2007 la

5 mai 2008.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 mai 2008.