ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1532/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 522 din 17 decembrie 2007, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpatul A.P., la pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a invocat beneficiul liberării condiționate privind pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 275 din 7 iunie 2005 a Tribunalului Constanța și a dispus contopirea restului rămas neexecutat de 204 zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

S-a dedus prevenția de la 27 august 2007. În baza art. 346 C. pen., raportat la art. 14 și 17 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 7500 lei daune morale către partea vătămată O.A. prin reprezentant legal O.F. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: În noaptea de 25 august 2007, fratele părții vătămate O.A., A.C., își sărbătorea ziua de naștere la locuința sa din comuna Poarta Albă. În jurul orelor 22,00, A.C. a trimis-o pe sora sa, partea vătămată O.A. în vârstă de 14 ani să cumpere bere și țigări de la barul din comună. Aceasta s-a deplasat împreună cu martora O.G. la magazin, iar la întoarcere martora s-a oprit să discute cu prietenul său. Partea vătămată și-a continuat drumul, singură, iar în dreptul locuinței inculpatului A.P., pe care îl cunoștea, a fost acostată de acesta, care i-a cerut să aibă raport sexual.

Întrucât a refuzat, inculpatul a tras-o de mână, i-a astupat gura pentru a nu țipa și a condus-o în spatele școlii, cerându-i să se dezbrace. Fiind refuzat, a lovit-o cu pumnul în zona toracică și cu palma peste față, iar de teamă partea vătămată s-a dezbrăcat, inculpatul întreținând în aceste condiții un raport sexual. La plecare, a amenințat-o cu moartea dacă va spune familiei sau poliției ce s-a întâmplat. Ajunsă la domiciliul fratelui său, partea vătămată O.A. a relatat mamei sale cele întâmplate iar aceasta a adus la cunoștință invitaților. În final, organele de poliție au fost sesizate de martorii O.L. și A.C. Din raportul de constatare medico-legală nr. 85/ S din 27 august 2005 al S.M.L.

Constanța a rezultat că la data de 26 august 2007 partea vătămată O.A. a prezentat „rupturi labiale posterioare ce pot data din 25 august 2007 și s-au putut produce în condițiile unui raport sexual”. S-au evidențiat și urme extrem de rare de spermatozoizi întregi și capete de spermatozoizi care atestă, de asemenea, existența actului sexual. Minora parte vătămată a indicat ca autor al infracțiunii pe inculpatul A.P. pe care îl cunoștea de mai mult timp, susținere făcută pe tot parcursul procesului penal. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că în noaptea săvârșirii faptei se găsea în altă localitate, indicând ca martor pe fiul său de 4 ani, concubina sa și un vecin. Reținând că inculpatul a comis infracțiunea de viol în formă calificată, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., Tribunalul l-a condamnat la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare.

Împotriva sentinței, inculpatul A.P. a declarat apel, solicitând în principal achitarea, întrucât nu este autorul infracțiunii, iar în subsidiar, reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 10/ MP din 11 martie 2008, Curtea de Apel Constanța a respins apelul ca nefondat. S-a motivat că situația de fapt a fost corect stabilită pe baza probelor administrate în cauză din care rezultă că inculpatul este autorul infracțiunii, iar pedeapsa aplicată este just individualizată. Recursul declarat de inculpat împotriva deciziei este nefondat. S-a invocat ca motive de recurs dispozițiile art. 385 9 pct. 10, 18 și 14 C. proc. pen. S-a susținut că nu este autorul infracțiunii, singura probă împotriva sa fiind declarația părții vătămate ca probă directă și declarațiile mamei acesteia și martorilor ca probe indirecte, întrucât au aflat de săvârșirea faptei de la partea vătămată.

Înalta Curte constată că încă din momentul comiterii infracțiunii de viol, minora parte vătămată O.A. l-a indicat ca autor pe inculpat, pe care de altfel îl cunoștea, precizând că a fost acostată chiar în fața locuinței inculpatului, locuință ce se află în drumul spre locuința fratelui, martorul A.C. Imediat, după săvârșirea infracțiunii, partea vătămată a adus la cunoștință mai multor persoane ce anume i s-a întâmplat, în ce condiții și cine este autorul, poziție pe care și-a menținut-o pe tot parcursul urmăririi penale și judecării cauzei, nefiind elemente care să contrazică realitatea susținerii sale. Astfel, în mod temeinic și legal s-a reținut că inculpatul A.P. a comis infracțiunea de viol în formă calificată prevăzută de art. 197 alin. (1) – (3) C. pen., constând în aceea că în noaptea de 25 august 2007 a întreținut prin violență raport sexual cu O.A.

în vârstă de 14 ani. Hotărârile au fost criticate și sub aspectul nerespectării dreptului la apărare, întrucât i-au fost respinse probele solicitate care, în opinia inculpatului, puteau dovedi că în momentul săvârșirii infracțiunii nu se afla la domiciliu. Motivul este nefondat, întrucât la data de 31 octombrie 2007, Tribunalul Constanța a admis audierea martorului C.V., solicitat de inculpat în apărare, care însă nu a putut fi identificat și audiat. Se constată astfel că dreptul la apărare al inculpatului a fost respectat, s-au admis probele solicitate în apărare, dar persoana pe care a indicat-o nu a putut fi identificată. Solicitarea privind efectuarea unui test A.D.N. pentru a dovedi că urmele biologice nu îi aparțin nu poate fi avută în vedere întrucât, nefiind valorificate la momentul comiterii infracțiunii, prin trecerea timpului nu mai pot fi examinare, fiind biodegradabile.

Nefondat este și motivul vizând individualizarea pedepsei, întrucât instanțele au apreciat corect natura și gravitatea faptei săvârșite, urmările acesteia cât și datele personale ale inculpatului, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 52 C. pen. Întrucât nu se constată motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului A.P. va fi respins, ca nefondat, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce reținerea și arestarea preventivă de la 28 august 2008 la 5 mai 2008. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.P. împotriva deciziei penale nr. 10/ MP din 11 martie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 27 august 2007 la 5 mai 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2008.