ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1518/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 124/2008 pronunțată la

data de 23 mai 2008, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A.I.E. SRL, în

contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Protecția Mediului prin

Agenția Regională pentru Protecția Mediului Craiova și Administrația Națională

Apele Române, Direcția Apelor Argeș Vedea, acțiune având ca obiect obligarea

celor două pârâte la eliberarea autorizației integrate de mediu și autorizația

de gospodărire a apelor, precum și la repararea pagubei cauzate prin refuzul de

eliberare a acestor autorizații.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că deși prin notificarea cu nr. 22 din 4 noiembrie 2005

și adresele nr. 17197 din 7 noiembrie 2007 și respectiv 18876 din 5 decembrie

2007 ale Direcției Apelor Argeș, reclamantei i-au fost comunicate condițiile

necesare obținerii autorizației și anume să înainteze o documentație tehnică în

vederea obținerii avizului de gospodărire a apelor privind modernizarea fermei

conform cerințelor BAT, să achiziționeze și să instaleze baterii ecologice de

creștere a păsărilor, aceasta nu s-a conformat celor solicitate și întrucât

activitatea desfășurată de reclamantă intră sub incidența O.U.G. nr. 152/2005,

cu modificările ulterioare, fără perioadă de tranziție, refuzul celor două

pârâte de eliberare a autorizațiilor necesare funcționării, a fost unul legal.

Împotriva sentinței a declarat recurs în

termenul prevăzut de lege reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, indicând generic textul art. 304 C. proc. civ. care prevede

motivele de casare sau modificare a sentinței.

Prin motivele de recurs formulate,

recurenta-reclamantă susține următoarele:

- greșit a apreciat instanța de fond

că refuzul celor două pârâte de a elibera autorizațiile cerute este legal,

pentru că planul de măsuri impus de cele două pârâte a fost executat, cu

excepția, „evacuării uscate a dejecțiilor”,dovada constituind-o faptul că la

verificarea în teren nu s-au constatat lipsuri de natură a nu permite darea în

funcțiune a investiției conform Legii nr. 107/1996.

- ferma din localitatea Stoicănești,

județul Olt își desfășoară activitatea pe acest amplasament din anul 1983, are

o capacitate mai mare de 40000 capete pentru păsări și și-a îndeplinit

obligațiile de plată a contribuției specifice gospodăririi apelor.

- în mod nejustificat Direcția

Apelor Argeș Vedea nu ia în considerare prevederile Ordinului nr. 136/2006

(care a abrogat Ordinul Ministrului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor nr.

462/2001), Ordin care permite până la 1 ianuarie 2012 exploatarea găinilor

outoare în cuști tradiționale pentru activitățile deja existente.

- referitor la aplicarea celor mai

bune tehnici disponibile, recurenta arată că sunt aplicabile dispozițiile

O.U.G. nr. 152/2005 și cele ale Ordinului Ministrului nr. 661/2006, condiția

instituită fiind ca aceste tehnici să fie accesibile operatorului.

- în mod greșit se consideră că nu

beneficiază de o perioadă de tranziție, realizarea măsurilor din punct de

vedere tehnic în scurt timp punându-i în imposibilitate de a moderniza ferma,

astfel că trebuie să li se dea posibilitatea modernizării fermei până la 1

ianuarie 2012, sens în care au și prevăzut în programul de investiții, surse de

finanțare pentru retehnologizarea fermei în totalitate.

- recurenta face referire și la

comunicarea făcută de către Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile în urma

ședinței din 25 octombrie 2007, prin care s-a propus, funcționarea fermei –

Assani cu un efectiv mai mic de 40000 capete, cu hale în proces de modernizare,

în conformitate cu noile cerințe, BAT.

Pârâta Administrația „Apele Române”

– Direcția Apelor Argeș Vedea a depus întâmpinare solicitând respingerea

recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind

legală și temeinică.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

În mod corect a reținut instanța de

fond că refuzul celor două intimate-pârâte de emitere a autorizațiilor de

funcționare a fost unul justificat, deoarece din probatoriile administrate în

cauză a rezultat că recurenta-reclamantă nu a respectat normele imperative

prevăzute de legislația în domeniu și îndeosebi a celor din domeniul gospodăririi

apelor.

Măsurile cu caracter obligatoriu pe

care trebuia să le îndeplinească recurenta–reclamantă au fost prevăzute în

autorizația inițială nr. 115 din 25 iunie 2007, i-au fost aduse la cunoștință

prin adresa nr. 18876/MS/2007, precum și prin adresa cu nr. 17197 din 7

noiembrie 2007, fiind precizate și etapele pe care trebuia să le parcurgă până

la înaintarea solicitării de obținere a autorizației de gospodărire a apelor.

Printre condițiile impuse la

transmiterea unei documentații corespunzătoare erau și cele referitoare la

întocmirea documentației de către un proiectant de specialitate conform

Ordinului MMGA nr. 661/2007, pentru conformarea la prevederile BAT privind

evacuarea, depozitarea și utilizarea dejecțiilor provenite din cadrul

societății și aplicarea prevederilor celor mai bune tehnici disponibile (BAT)

conform Ordinului Ministrului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului nr.

169/2004, având ca punct de referință cele mai bune tehnici disponibile aplicabile

de Uniunea Europeană referitoare la evacuarea uscată a dejecțiilor.

A fost avertizată recurenta-reclamantă

și asupra faptului că folosința de apă de la Ferma Avicolă Stoicănești, județul

Olt intră sub incidența prevederilor H.G. nr. 152/2005, având instalații pentru

creșterea intensivă a păsărilor cu capacitate mai mare de 40000 locuri pentru

păsări, fără perioada de tranziție, termenul de conformare la prevederile BAT

fiind 30 octombrie 2007.

Dar, chiar recurenta-reclamantă prin

motivele de recurs formulate, recunoaște că printre măsurile impuse nu a fost

executată măsura „evacuării uscate a dejecțiilor”, invocând și termenul prea

scurt pentru îndeplinirea planului de măsuri și solicitând aprobarea unui plan

etapizat până la 1 ianuarie 2012, pentru realizarea lor.

Or, așa cum s-a precizat mai sus,

folosința de apă de la ferma Stoicănești nu are perioadă de tranziție și trebuia

să fie conformă la data de 30 octombrie 2007 cu cerințele Directivei IPPC –

96/61/EEC.

Recurenta–reclamantă a depus la

dosar înscrisuri și o copie de pe sentința nr. 116 din 15 mai 2008 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, devenită

irevocabilă, prin care Direcția Apelor Craiova și Agenția Regională pentru

Protecția Mediului Craiova au fost obligate să elibereze societății reclamante

autorizația de gospodărire a apelor și respectiv autorizația integrată de mediu

pentru ferma Avicola Capu Dealului, județul Gorj, punctul de lucru Brănești.

Or situația invocată de recurenta –

reclamantă nu este identică, pentru ferma respectivă fiind posibilă emiterea autorizației

de gospodărire a apelor datorită scoaterii folosinței de sub incidența

Directivei IPPC – 96/61/EEC, respectiv diminuarea efectivului de păsări la un

număr mai mic de 40000 capete și cu 4 hale în proces de modernizare, în

conformitate cu noile cerințe BAT – găini outoare.

În cazul Fermei avicole Stoicănești nu

a existat decât o propunere în acest sens făcută de Ministerul Mediului și

Dezvoltării Durabile, după ședința din 25 octombrie 2007 care nu a fost

transpusă în practică.

În ceea ce privește critica recurentei-reclamante

în sensul că în mod nejustificat instanța de fond nu a luat în considerare apărarea

sa referitoare la aplicarea în speță a ordinului nr. 136/2006 al președintelui

ANSVSA pentru aprobarea normelor sanitar-veterinare privind standardele minime

pentru protecția găinilor outoare, aceasta nu este întemeiată.

Ordinul invocat nu are relevanță în

cauză, procedura emiterii autorizației de gospodărire a apelor impunând respectarea

de către utilizatorii pentru care nu s-a acordat perioada de tranziție, a

cerințelor BAT.

Din cele expuse rezultă cu certitudine că

refuzul Direcției Apelor Argeș Vedea de eliberare a autorizației pentru Ferma

Avicolă Stoicănești, județul Olt a fost unul justificat, așa cum corect a

apreciat și instanța de fond.

În ceea ce privește autorizația integrată

de mediu este de observat că eliberarea acesteia este condiționată de obținerea

autorizației de gospodărire a apelor, astfel încât Agenției Regionale pentru Protecția

Mediului Craiova nu i se poate imputa refuzul nejustificat de eliberare a

acesteia.

Pentru toate aceste considerente recursul

declarat de recurenta-reclamantă se privește ca nefondat, astfel că în baza art.

312 C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta SC

A.I.E. SRL Craiova împotriva sentinței civile nr. 124 din 23 mai 2008 a Curții

de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18

martie 2009.