ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3403/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea A. S.A în insolventă, reprezentată legal prin B. SPRL în calitate de administrator judiciar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională Apele Române, anularea parțială a autorizațiilor de gospodărire a apelor nr. x din 12 decembrie 2014 pentru C., județul Argeș, și nr. y din 12 decembrie 2014 pentru D., județul Argeș, în sensul excluderii obligației puse în sarcina sa, "de a asigura avertizarea obiectivelor din aval, dacă este cazul, în situația producerii de avarii la instalațiile aferente".

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 315 din 4 februarie 2016, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Societatea A. S.A, societate în insolvență, prin administrator judiciar B. SPRL, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În esență, a arătat că, potrivit legislației în vigoare și contrar celor reținute de prima instanță, societatea are obligația de a asigura instalarea sistemelor de avertizare-alarmare numai în aval de barajele proprii, invocând prevederile art. 26 lit. b) din Regulamentul prevăzut în Ordinul nr. 1422/2012.

Prin urmare, obligația de instalare a sistemelor de avertizare-alarmare în aval de centrale hidroelectrice, inserată în cele două autorizații care fac obiectul cauzei, exced cadrului legal.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea acțiunii.

Prin întâmpinare, intimata - pârâtă Administrația Națională Apele Române a invocat excepția nulității recursului, pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind legală și temeinică, făcând trimitere la prevederile art. 55 alin. (5) din Legea nr. 107/1996.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 mai 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 14 iunie 2018.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de către intimata - pârâtă Administrația Națională Apele Române se constată că aceasta a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea de admitere în principiu a Raportului asupra admisibilității, din 14 iunie 2018, reținându-se că susținerile recurentei pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea parțială a Autorizațiilor de gospodărire a apelor nr. x din 12 decembrie 2014 pentru C., județul Argeș, și nr. y din 12 decembrie 2014 pentru D., județul Argeș, în sensul excluderii obligației puse în sarcina sa, "de a asigura avertizarea obiectivelor din aval, dacă este cazul, în situația producerii de avarii la instalațiile aferente".

Prin sentința recurată, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 18 octombrie 2018, recurenta-reclamantă a depus la dosar Autorizațiile de Gospodărire a Apelor emise în anul 2018, respectiv Autorizația de Gospodărire a Apelor nr. 10 din 16 ianuarie 2018 pentru C., județul Argeș și Autorizația de Gospodărire a Apelor nr. 137 din 8 mai 2018 pentru D., județul Argeș

Așa fiind, în cauză se pune problema subzistenței interesului în promovarea căii de atac exercitate.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că, în speță, recurenta nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac, în condițiile în care au fost emise noi autorizații care nu mai prevăd obligația recurentei-reclamante să asigure avertizarea obiectivelor din aval pentru cele două centrale, obligație prevăzută în actele administrative deduse judecății.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca lipsit de interes, ținând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Societatea A. S.A. prin administrator judiciar B. S.P.R.L. împotriva Sentinței nr. 315 din 4 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM