ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2673/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanții T.V., C.E. și G.A. au chemat în judecată M.J. solicitând obligarea acestuia la soluționarea, în termen de 30 de zile a cererilor privind redobândirea cetățeniei române. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în anul 2003 s-au adresat M.J. – C.P.C., în anul 2004 au fost publicate în M. Of., după care timp de patru ani nu au primit nici un răspuns. În luna februarie 2008 s-au adresat D.C., pentru a se comunica stadiul soluționărilor, au fost completate dosarele cu acte, care au mai fost depuse și în lunile aprilie, mai, la cererea D.C., însă cererile tot nu au fost soluționate, comunicându-se verbal că volumul cererilor este foarte mare.

M.J. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția rămânerii fără obiect a cererii formulate de G.A., care a fost avizată pozitiv de către Comisie la data de 10 septembrie 2008. În privința celorlalți reclamanți s-a arătat că dosarele acestora nu au fost analizate de Comisie întrucât nu s-au transmis toate datele din partea autorităților publice obligate conform art. 16 din Legea nr. 21/1991, republicată. Pe fond, pârâta a apreciat că nu se poate reține un refuz nejustificat întrucât cererilor referitoare la dobândirea sau redobândirea cetățeniei nu le sunt aplicabile în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 din Legea nr. 554/2004 ci dispozițiile Legii nr. 21/1991 care stabilește o procedură specială derogatorie de la dreptul comun.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2954 din 4 noiembrie 2008 a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții T.V., C.E. și G.A. în contradictoriu cu M.J. A obligat pârâtul să procedeze la soluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei române formulate de reclamanți. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: - reclamanții s-au adresat C.C. a M.J. încă din anul 2003 și s-au format Dosarele nr. 94/2003 și nr. 95/2003 care au fost publicate în M. Of.

dar timp de 4 ani nu au primit nici un răspuns; - împrejurarea că Legea nr. 21/1991 stabilind o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun nu prevede un termen de soluționare a cererilor de redobândire a cetățeniei, nu presupune că cererea de redobândire a cetățeniei române nu trebuie soluționată într-un interval de timp rezonabil în raport cu data formulării cererii, respectiv a publicării acestei cereri în M. Of., însă cererile în cauză au fost formulate în anul 2003 iar Comisia nu a soluționat aceste dosare nici până la data formulării acțiunii – 27 mai 2008. Or, potrivit art. 10 din C.E.C. ratificată de România prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002 publicată în M. Of. al României Partea I nr. 490 din 9 iulie 2002, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze între-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, ponderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

În ceea ce privește susținerea pârâtului referitor la reclamantul G.A., instanța a reținut că nu s-au făcut dovezi în sensul avizării cererii acestuia la data de 10 septembrie 2008 și în condițiile în care nu s-a emis ordinul de redobândire a cetățeniei române nu se poate susține că cererea a rămas fără obiect. Împotriva sentinței civile nr. 2954 din 4 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VII- a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal M.J.L.C., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. S-a învederat, prin motivele de recurs, că instanța de fond, în mod cu totul eronat, a admis cererile reclamanților dispunând obligarea pârâtului la soluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei în condițiile în care aceste cereri sunt supuse unei proceduri speciale prevăzute de Legea nr. 21/1991 cu modificările ulterioare.

Totodată, s-a precizat, instanța a ignorat faptul ca cererile nu au putut fi soluționate din culpa reclamanților care nu au depus la dosar actele necesare prevăzute de lege. Or, față de situația de fapt, nesoluționarea cererii de redobândire a cetățeniei până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată nu poate fi calificată ca un refuz nejustificat în sensul Legii contenciosului administrativ, temei indicat de reclamantă acțiunea sa, neputându-se identifica „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile” (art. 2 lit. i)) din Legea nr. 554/2004).

Referitor la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, dispoziții care fac referire la termenul prevăzut la 2 alin. (1) lit. h), s-a solicitat a se lua în considerare faptul că termenul de 30 de zile nu este aplicabil cererilor referitoare la dobândirea sau redobândirea cetățeniei române, Legea nr. 21/1991 stabilind o procedură specială și de asemenea dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun. Legiuitorul a stabilit o procedură complexă în privința soluționării cererilor de redobândire a cetățeniei române, parcurgerea acesteia nefiind posibilă în 30 de zile: prin urmare, analizarea unui termen legal (neprevăzut de lege) nu este posibilă, neputându-se face referire la alte acte normative, care nu sunt aplicabile în speță.

Instanța de fond era datoare, s-a mai arătat de către recurent, în vederea analizei cerinței respectării termenului rezonabil, sa verifice situația reală, respectiv numărul de cereri existent în lucru în cadrul D.C. raportat la personalul desemnat să îndeplinească atribuțiile corespunzătoare, activitatea Comisiei de constatare a condițiilor de acordare a cetățeniei române, precum si întreaga procedură de acordare a cetățeniei române. În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ. Recursul este nefondat.

În mod incontestabil, Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române, cu modificările și completările ulterioare, fiind o lege specială și stabilind o procedură complexă pentru înregistrarea, examinarea și finalizarea cererii de acordare sau redobândire a cetățeniei române, care se derulează într-un interval de timp mai îndelungat, derogă de la dispozițiile dreptului comun prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, astfel că nu poate fi incident textul art. 2 alin. (1) lit. h) din legea menționată, care dispune că se înțelege prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri adresate unei autorități administrative „faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen”.

Cu toate că Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române, cu modificările și completările ulterioare, nu prevedea, la data formulării acțiunii în contencios administrativ și nici la data pronunțării hotărârii recurate, un termen limită în cadrul căruia procedura de acordare sau de redobândire a cetățeniei române trebuia finalizată, în mod evident o cerere având un asemenea obiect se impune a fi rezolvată într-un interval de timp rezonabil, prin raportare la data formulării acesteia. Obligația statului român de a face astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererea persoanelor interesate privind dobândirea, păstrarea, pierderea, redobândirea cetățeniei sau cererea de eliberare a unui atestat de cetățenie, își are izvorul dealtfel și în art. 10 din C.E.C., ratificată de România prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002. În cauză, cum corect a reținut și instanța de fond, chiar ținând cont de situația de fapt invocată de pârâtul M.J.L.C.

- existența unui număr mare de cereri de acordare și de redobândire a cetățeniei române aflate în lucru la D.C., numărul insuficient al personalului desemnat să îndeplinească corespunzătoarele atribuții prevăzute de lege, caracterul complex al procedurii - împrejurarea că nu a fost soluționată nici în prezent cererea reclamanților de redobândire a cetățeniei române deși aceasta a fost înregistrată încă din cursul anului 2003, echivalează în mod vădit cu o nerezolvare într-un termen rezonabil a unei cereri, astfel că în mod legal prima instanță a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâtul recurent să procedeze la soluționarea cererii acestora. În raport de cele mai sus arătate, apreciind că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și că sentința atacată este legală și temeinică, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtul M.J.L.C. împotriva sentinței civile nr. 2954 din 4 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.J.L.C. împotriva sentinței civile nr. 2954 din 4 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2009.