ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5142/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 1497 din 7 aprilie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantei G.N. formulată în contradictoriu cu pârâtul M.A.E. și a obligat această autoritate să primească într-un termen scurt, rezonabil, actele necesare soluționării cererii de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamantă. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut în esență, faptul că reclamanta a solicitat, în temeiul art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, prin cererea adresată misiunii diplomatice a României la Chișinău, în luna iulie 2008 redobândirea cetățeniei române, autoritatea publică având obligația de a înregistra cererea formulată în vederea parcurgerii procedurii prevăzute de Legea nr. 21/1991.

Instanța de fond a apreciat astfel, că susținerile autorității pârâte privitoare la imposibilitatea de a procesa dosarele cuprinzând acest tip de cereri și actele necesare a fi depuse pentru înaintarea solicitării la M.J., sunt pe de o parte nedovedite, iar pe de altă parte neîntemeiate, în raport cu dispozițiile imperative ale Legii nr. 554/2004, care impun soluționarea cererilor într-un termen de 30 de zile de la formulare, dispoziții ce au devenit aplicabile speței în lipsa reglementării unui termen de soluționare prin intermediul legii speciale, Legea nr. 21/1991. 2. Motivele de recurs prezentate de recurenta-pârâtă. Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs autoritatea pârâtă M.A.E.

În esență, în motivarea căii de atac promovate pârâtul-recurent a arătat următoarele: - la memoriul reclamantei datat 10 decembrie 2008, și față de cererea adresată la data de 14 ianuarie 2009, autoritatea M.A.E. i-a comunicat acesteia că solicitarea sa va fi soluționată favorabil la momentul la care vor fi procesate cererile similare ale altor cetățeni moldoveni, depuse în aceeași perioadă cu cea formulată de ea, dat fiind numărul exorbitant de cereri anterior înregistrate; - greșit a procedat prima instanță când a apreciat că în cauză este incident termenul de soluționare a cererii de 30 de zile de la formulare, și că subzistă refuzul nejustificat în condițiile în care a fost expediat reclamantei un răspuns în care, justificat și argumentat i-au fost menționate împrejurările ce au făcut să nu-i fie stabilită încă o dată pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei; - răspunsul M.A.E.

nu încorporează un refuz și cu atât mai mult, nu poate fi considerat ca exprimând o restricționare a unui drept; - motivele invocate de autoritatea pârâtă nu au fost valorizate de instanță drept cauză exoneratoare de culpă administrativă, deși au o importanță esențială. - acțiunea reclamantei trebuia respinsă ca neîntemeiată întrucât, în lipsa culpei administrative, a probării situațiilor definite la art. 2 alin. (1) lit. h) și i) din Legea nr. 554/2004, nu sunt întrunite condițiile existenței unui refuz nejustificat, mai cu seamă că nu au mai fost reținute de către judecătorul fondului și alte cauze care să condusă la admiterea pe fond a cererii introductive. 3. Soluția instanței de control judiciar.

Recursul este fondat. Examinând hotărârea recurată în raport de prevederile legale incidente și față de criticile recurentului-pârât, Înalta Curte, cu majoritate de voturi, a constatat că subzistă în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că pentru argumentele în continuare prezentate, urmare admiterii recursului, se impune modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii în fond, ca neîntemeiată a acțiunii de față, promovată de intimata-reclamantă G.N. În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

De asemenea, reglementând obiectul acțiunii judiciare, art. 8, teza a II-a din aceeași lege prevede că se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. În sensul legii contenciosului administrativ, nesoluționarea în termenul legal a unei cereri constă în faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar refuzul nejustificat are semnificația unei exprimări explicite, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, astfel cum se prevede prin art. 2 lit. h) și i). În speță, sesizând instanța de contencios administrativ, reclamanta a solicitat practic constatarea refuzului nejustificat al M.A.E.

de a soluționa cererea sa de redobândire a cetățeniei române și, pe cale de consecință, a fi obligat să o invite de îndată pentru a-i primi cererea. În raport de obiectul cererii, în considerarea textelor de lege anterior redate, și față de documentele depuse în probațiune la dosar, Înalta Curte apreciază că se impunea ca prima instanță să examineze cauza, în principal, din perspectiva incidenței dispozițiilor art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, republicată. Astfel, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, s-ar fi evidențiat concluzia în sensul inexistenței unui refuz nejustificat din partea pârâtului care să fie grefat pe un exces de putere. De asemenea, în raport de data formulării primei cereri (iulie 2008) și răspunsul trimis de M.A.E.

la 14 ianuarie 2009 data sesizării instanței (ianuarie 2009) și situația de fapt existentă la Secția Consulară a Ambasadei României din Chișinău, greșit s-a apreciat că a fost depășit termenul rezonabil pentru soluționarea cererii reclamantului având ca obiect înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei. Astfel, potrivit art. 10 1 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, „foștii cetățeni români care înainte de data de 2 decembrie 1989 au pierdut cetățenia română sau această cetățenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum și descendenții acestora până la gradul II pot redobândi ori li se poate acorda cetățenia română, la cerere” dacă îndeplinesc condițiile expres prevăzute de acest text.

Conform art. 12 din aceeași lege, această cerere se adresează Comisiei pentru cetățenie și se depune personal sau, în cazuri bine justificate, prin mandatar cu procură specială și autentică, la sediul M.J., Direcția Cetățenie și este însoțită de actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege. Persoanele care au domiciliul sau reședința în străinătate pot depune cererea de redobândire a cetățeniei române și actele necesare la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare competente ale României, urmând a fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie.

Această lege nu stabilește un termen pentru depunerea acestor cereri, iar procedura prevăzută pentru soluționarea lor este incontestabil una de durată, în mod obiectiv neputând fi finalizată în termenul de 30 zile prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ, acest text de lege nefiind expres invocat, de altfel, ca temei al acțiunii promovate de către reclamantă. Înalta Curte apreciază că nu se poate reține în cauză nici refuzul nejustificat de a soluționa o cerere, definit prin art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, excesul de putere fiind definit de același act normativ ca fiind depășirea limitelor dreptului de apreciere al autorităților publice.

Or, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei, față de răspunsul neechivoc al autorității în sensul procesării cererii reclamantei-intimate, în raport de data depunerii, față de numărul impresionant de cereri anterioare lunii iulie 2008, ceea ce în mod obiectiv presupune efectuarea unor programări (fila 20 dosar fond) în nici un caz, în opinia majoritară, nu echivalează cu un refuz nejustificat de soluționare, exprimat cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) și lit. n) din Legea nr. 554/2004, republicată nefiind încălcate în concret, în cauza de față, nici limitele rezonabilității în stabilirea termenelor pentru depunerea cererilor de redobândire a cetățeniei, raportat la principiile ce se desprind din jurisprudența C.E.D.O.

În conformitate cu prevederile art. 10 din Convenția Europeană asupra cetățeniei, ratificată prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat membru trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie. Evident, această obligație subsumează toate etapele eventuale ale unei proceduri, dar aprecierea caracterului rezonabil al duratei acesteia trebuie făcută în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale, așa cum a decis în mod repetat C.E.D.O., precum și prin raportate la criteriile consacrate în materie de jurisprudența acesteia.

Or, în situația de față, cum nimeni nu contestă numărul covârșitor de mare de astfel de cereri, (peste 600.000), nici greutățile inerente în gestionarea lor raportat la condițiile concrete de desfășurare a activității secției consulare din Chișinău, important este de a se stabili doar dacă prin conduita pârâtului au fost depășite sau nu limitele rezonabilității procedurii. Sub acest aspect, nu poate fi ignorat faptul că față de numărul mare de solicitanți și de tendințele de creștere a acestuia, odată cu aderarea României la U.E., precum și de obligativitatea verificării îndeplinirii cerinței privind depunerea tuturor actelor justificative prevăzute de lege, pârâtul a procedat la invitarea persoanelor interesate în ordinea cronologică a exprimării voinței de a solicita redobândirea cetățeniei române, stabilind astfel un criteriu obiectiv, de natură a asigura egalitatea de tratament a acestora.

Totodată, pentru a se reține depășirea termenului rezonabil în soluționarea unor astfel de cereri, invocată de prima instanță este de arătat că în jurisprudența în materie s-a avut în vedere, în majoritatea cazurilor, o perioadă de timp mult mai îndelungată decât cea cuprinsă între data formulării cererii și data promovării de către acesta a prezentului demers judiciar. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte cu majoritate de voturi va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.A.E. împotriva sentinței civile nr. 1497 din 7 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată în sensul că, în fond respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta G.N. Cu opinie separată a doamnei judecător C.I. în sensul respingerii recursului, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.