ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5142/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1497 din 7 aprilie 2009 Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea

reclamantei G.N. formulată în contradictoriu cu pârâtul M.A.E.

și a

obligat această autoritate să

primească într-un termen scurt, rezonabil, actele necesare soluționării cererii

de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut în esență, faptul că reclamanta a solicitat, în

temeiul art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, prin cererea adresată misiunii

diplomatice a României la Chișinău, în luna iulie 2008 redobândirea cetățeniei

române, autoritatea publică având obligația de a înregistra cererea formulată

în vederea parcurgerii procedurii prevăzute de Legea nr. 21/1991.

Instanța de

fond a apreciat astfel, că susținerile autorității pârâte privitoare la

imposibilitatea de a procesa dosarele cuprinzând acest tip de cereri și actele

necesare a fi depuse pentru înaintarea solicitării la M.J., sunt pe de o parte

nedovedite, iar pe de altă parte neîntemeiate, în raport cu dispozițiile

imperative ale Legii nr. 554/2004, care impun soluționarea cererilor într-un

termen de 30 de zile de la formulare, dispoziții ce au devenit aplicabile

speței în lipsa reglementării unui termen de soluționare prin intermediul legii

speciale, Legea nr. 21/1991.

recurs prezentate de recurenta-pârâtă.

Împotriva acestei sentințe

în termen legal a declarat recurs autoritatea pârâtă M.A.E.

În esență, în motivarea căii

de atac promovate pârâtul-recurent a arătat următoarele:

- la memoriul reclamantei

datat 10 decembrie 2008, și față de cererea adresată la data de 14 ianuarie

2009, autoritatea M.A.E. i-a comunicat acesteia că solicitarea sa va fi

soluționată favorabil la momentul la care vor fi procesate cererile similare

ale altor cetățeni moldoveni, depuse în aceeași perioadă cu cea formulată de

ea, dat fiind numărul exorbitant de cereri anterior înregistrate;

- greșit a procedat prima

instanță când a apreciat că în cauză este incident termenul de soluționare a

cererii de 30 de zile de la formulare, și că subzistă refuzul nejustificat în

condițiile în care a fost expediat reclamantei un răspuns în care, justificat

și argumentat i-au fost menționate împrejurările ce au făcut să nu-i fie

stabilită încă o dată pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei;

- răspunsul M.A.E. nu

încorporează un refuz și cu atât mai mult, nu poate fi considerat ca exprimând

o restricționare a unui drept;

- motivele invocate de

autoritatea pârâtă nu au fost valorizate de instanță drept cauză exoneratoare

de culpă administrativă, deși au o importanță esențială.

- acțiunea reclamantei

trebuia respinsă ca neîntemeiată întrucât, în lipsa culpei administrative, a

probării situațiilor definite la art. 2 alin. (1) lit. h) și i) din Legea nr. 554/2004,

nu sunt întrunite condițiile existenței unui refuz nejustificat, mai cu seamă

că nu au mai fost reținute de către judecătorul fondului și alte cauze care să

condusă la admiterea pe fond a cererii introductive.

control judiciar.

Recursul este fondat.

Examinând hotărârea recurată

în raport de prevederile legale incidente și față de criticile

recurentului-pârât, Înalta Curte, cu majoritate de voturi, a constatat că

subzistă în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., astfel că pentru argumentele în continuare prezentate, urmare admiterii

recursului, se impune modificarea în tot a sentinței atacate în sensul

respingerii în fond, ca neîntemeiată a acțiunii de față, promovată de

intimata-reclamantă G.N.

În conformitate cu

prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică,

printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei

cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente,

pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei

ce i-a fost cauzată.

De asemenea, reglementând

obiectul acțiunii judiciare, art. 8, teza a II-a din aceeași lege prevede că se

poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră

vătămat într-un drept sau interes legitim prin nesoluționarea în termen sau

prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.

În sensul legii

contenciosului administrativ, nesoluționarea în termenul legal a unei cereri

constă în faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la

înregistrarea acesteia, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar refuzul nejustificat

are semnificația unei exprimări explicite, cu exces de putere, a voinței de a

nu rezolva cererea unei persoane, astfel cum se prevede prin art. 2 lit. h) și

i).

În speță, sesizând instanța

de contencios administrativ, reclamanta a solicitat practic constatarea

refuzului nejustificat al M.A.E. de a soluționa cererea sa de redobândire a cetățeniei

române și, pe cale de consecință, a fi obligat să o invite de îndată pentru a-i

primi cererea.

În raport de obiectul

cererii, în considerarea textelor de lege anterior redate, și față de

documentele depuse în probațiune la dosar, Înalta Curte apreciază că se impunea

ca prima instanță să examineze cauza, în principal, din perspectiva incidenței

dispozițiilor art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, republicată. Astfel,

raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, s-ar fi evidențiat concluzia în

sensul inexistenței unui refuz nejustificat din partea pârâtului care să fie

grefat pe un exces de putere.

De asemenea, în raport de

data formulării primei cereri (iulie 2008) și răspunsul trimis de M.A.E. la 14

ianuarie 2009 data sesizării instanței (ianuarie 2009) și situația de fapt existentă

la Secția Consulară a Ambasadei României din Chișinău, greșit s-a apreciat că

a fost depășit termenul rezonabil pentru soluționarea cererii reclamantului

având ca obiect înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei.

Astfel, potrivit art. 10

1

alin. (1) din Legea nr. 21/1991, „foștii cetățeni români care înainte de data de

2 decembrie 1989 au pierdut cetățenia română sau această cetățenie le-a fost

ridicată fără voia lor, precum și descendenții acestora până la gradul II pot

redobândi ori li se poate acorda cetățenia română, la cerere” dacă îndeplinesc

condițiile expres prevăzute de acest text.

Conform art. 12 din aceeași

lege, această cerere se adresează Comisiei pentru cetățenie și se depune

personal sau, în cazuri bine justificate, prin mandatar cu procură specială și

autentică, la sediul M.J., Direcția Cetățenie și este însoțită de actele care

dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege. Persoanele care au

domiciliul sau reședința în străinătate pot depune cererea de redobândire a

cetățeniei române și actele necesare la misiunile diplomatice sau la oficiile

consulare competente ale României, urmând a fi înaintate de îndată Comisiei

pentru cetățenie.

Această lege nu stabilește

un termen pentru depunerea acestor cereri, iar procedura prevăzută pentru soluționarea

lor este incontestabil una de durată, în mod obiectiv neputând fi finalizată în

termenul de 30 zile prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care

constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ, acest text de

lege nefiind expres invocat, de altfel, ca temei al acțiunii promovate de către

reclamantă.

Înalta Curte apreciază că nu

se poate reține în cauză nici refuzul nejustificat de a soluționa o cerere,

definit prin art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 ca fiind

exprimarea explicită, cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei

persoane, excesul de putere fiind definit de același act normativ ca fiind

depășirea limitelor dreptului de apreciere al autorităților publice.

Or, în raport de

circumstanțele concrete ale cauzei, față de răspunsul neechivoc al autorității

în sensul procesării cererii reclamantei-intimate, în raport de data depunerii,

față de numărul impresionant de cereri anterioare lunii iulie 2008, ceea ce în

mod obiectiv presupune efectuarea unor programări (fila 20 dosar fond) în nici

un caz, în opinia majoritară, nu echivalează cu un refuz nejustificat de

soluționare, exprimat cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) și

lit. n) din Legea nr. 554/2004, republicată nefiind încălcate în concret, în

cauza de față, nici limitele rezonabilității în stabilirea termenelor pentru

depunerea cererilor de redobândire a cetățeniei, raportat la principiile ce se

desprind din jurisprudența C.E.D.O.

În conformitate cu

prevederile art. 10 din Convenția Europeană asupra cetățeniei, ratificată prin

Legea nr. 396/2002, fiecare stat membru trebuie să facă astfel încât să examineze

într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea

cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

Evident, această obligație

subsumează toate etapele eventuale ale unei proceduri, dar aprecierea

caracterului rezonabil al duratei acesteia trebuie făcută în fiecare cauză în

parte, în funcție de circumstanțele sale, așa cum a decis în mod repetat C.E.D.O.,

precum și prin raportate la criteriile consacrate în materie de jurisprudența

acesteia.

Or, în situația de față, cum

nimeni nu contestă numărul covârșitor de mare de astfel de cereri, (peste

600.000), nici greutățile inerente în gestionarea lor raportat la condițiile

concrete de desfășurare a activității secției consulare din Chișinău, important

este de a se stabili doar dacă prin conduita pârâtului au fost depășite sau nu

limitele rezonabilității procedurii.

Sub acest aspect, nu poate

fi ignorat faptul că față de numărul mare de solicitanți și de tendințele de

creștere a acestuia, odată cu aderarea României la U.E., precum și de

obligativitatea verificării îndeplinirii cerinței privind depunerea tuturor

actelor justificative prevăzute de lege, pârâtul a procedat la invitarea persoanelor

interesate în ordinea cronologică a exprimării voinței de a solicita

redobândirea cetățeniei române, stabilind astfel un criteriu obiectiv, de

natură a asigura egalitatea de tratament a acestora.

Totodată, pentru a se reține

depășirea termenului rezonabil în soluționarea unor astfel de cereri, invocată

de prima instanță este de arătat că în jurisprudența în materie s-a avut în

vedere, în majoritatea cazurilor, o perioadă de timp mult mai îndelungată decât

cea cuprinsă între data formulării cererii și data promovării de către acesta a

prezentului demers judiciar.

Pentru toate aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte cu

majoritate de voturi va admite recursul și va modifica sentința atacată în

sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

M.A.E. împotriva sentinței civile nr. 1497 din 7 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința

atacată în sensul că, în fond respinge ca neîntemeiată cererea formulată de

reclamanta G.N.

Cu opinie separată a doamnei

judecător C.I. în sensul respingerii recursului, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 17 noiembrie 2009.