ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.04.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1871/2009

HOTĂRÂRE
01.04.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1871/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 31 martie

2008, reclamanții C.L.C. și C.M.A. au solicitat obligarea pârâților Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Guvernul României, Cancelaria

Primului-Ministru să procedeze la trimiterea dosarului nr. 18827/CC/2006 la

evaluator sau la societatea de evaluatori în vederea întocmirii raportului de

evaluare și să emită decizia pentru titlul de despăgubire în conformitate cu

dispoziția nr. 157 din 24 octombrie 2006 emisă de Primăria comunei Găgești, județul

Vaslui.

Reclamanții au solicitat de asemenea

obligarea pârâților la plata de despăgubiri în cuantum de 10.000 RON pentru

daunele cauzate prin refuzul de soluționare a dosarului lor și de a emite

decizia reprezentând titlul de despăgubire, obligarea la plata de daune

cominatorii în sumă de 100 RON/zi de întârziere până la soluționarea efectivă a

dosarului și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au

arătat că prin dispoziția nr. 157 din 24 octombrie 2006 a Primăriei comunei Găgești,

j

udețul Vaslui s-a

propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005

pentru imobilul construcție preluat abuziv și care a fost demolat total.

Reclamanții au învederat că deși această

propunere a fost înaintată autorităților pârâte și înregistrată în dosarul nr. 18827/CC

din 23 iunie 2006, nu s-a inițiat procedura administrativă de acordare a

despăgubirilor, prin analizarea dosarului și transmiterea spre evaluare în

vederea întocmirii raportului de evaluare și a titlului de despăgubire.

Pârâtul Guvernul României, Cancelaria

Primului-Ministru a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive,

arătând că, în baza art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr.25/2007 s-a înființat A.N.R.P.,

ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate

juridică, în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor, prin preluarea

activității A.N.R.P., structură fără personalitate juridică din cadrul

Cancelariei Primului –Ministru, care s-a desființat.

Prin sentința civilă nr. 2776 din 22

octombrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâtul

Guvernul României, Cancelaria Primului –Ministru, ca fiind formulată împotriva

unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins ca neîntemeiată

acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Instanța de fond a constatat că este

întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Cancelariei

Primului-Ministru, care nu are atribuții în analizarea dosarelor și în emiterea

titlurilor de despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, fiind

desființată prin O.U.G. nr. 25/2007 A.N.R.P., care funcționa în subordinea sa

ca structură fără personalitate juridică.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că dosarul

nr. 18827/CC/2006 nu este complet și din acest motiv nu a fost soluționat prin

trimiterea la evaluator și emiterea titlului de despăgubire solicitat de reclamanți.

Împotriva acestei sentințe, au declarat

recurs reclamanții, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 5 și

pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții au susținut că instanța de

fond a respins neîntemeiat cererea lor de amânare a judecării cauzei formulată

la 22 octombrie 2009 și a judecat dosarul la termenul respectiv, fără a le

comunica înscrisurile depuse de celelalte părți și fără discutarea în

contradictoriu a excepției lipsei calității procesuale pasive a Cancelariei

Primului-Ministru.

Recurenții au criticat soluția dată pe

fondul cauzei, arătând că au fost greșit însușite apărările Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor privind necesitatea completării dosarului nr. 18827/CC/2006,

deși din probatoriul administrat a rezultat depunerea întregii documentații în

conformitate cu dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și ale H.G. nr.

1095/2005.

Din acest motiv, recurenții au susținut

că măsura de restituire a dosarului lor în vederea completării la Primăria comunei Găgești se dovedește a fi neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât legea nu

prevede o astfel de atribuție în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor și dimpotrivă, în etapa evaluării, există posibilitatea

completării dosarului cu noi înscrisuri necesare pentru evaluarea corectă a

imobilului, dar numai la solicitarea evaluatorului.

Analizând actele și lucrările dosarului,

în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a soluționat cauza la

termenul din 22 octombrie 2008 cu respectarea principiului

contradictorialității și a dreptului de apărare al recurenților-reclamanți,

deoarece a respins întemeiat cererea lor de amânare a judecății, constatând că

nu a fost motivată și nici dovedită. De asemenea, instanța de fond a apreciat

corect că nu se impune amânarea cauzei pentru comunicarea înscrisurilor anexate

la notele scrise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, dat

fiind că acestea au fost depuse de recurenții-reclamanți în dosarul pentru

acordarea despăgubirilor și nu reprezentau acte noi.

Referitor la excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, Cancelaria Primului-Ministru,

se constată că aceasta a fost invocată prin întâmpinarea comunicată părților de

la primul termen acordat în cauză, 25 iunie 2008, astfel că recurenții-reclamanți

au avut posibilitatea să formuleze apărări și deci prin modul de soluționare a

excepției respective nu au fost încălcate drepturile lor procedurale.

Critica formulată în cel de-al doilea

motiv de recurs este întemeiată, constatându-se că acțiunea recurenților-reclamanți

îndeplinește în parte condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

în sensul vătămării dreptului lor recunoscut de Legea nr. 247/2005 prin refuzul

intimatei-pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de a proceda

la soluționarea dosarului de acordare de despăgubiri înregistrat sub nr. 18827/CC/2006.

Din actele dosarului, rezultă că

notificarea nr. 616/2001 prin care recurenții-reclamanții au solicitat

acordarea de despăgubiri pentru construcțiile situate în comuna Găgești, județul

Vaslui a fost soluționată printr-o primă dispoziție nr. 166 din 2 decembrie

2005 emisă de Primăria comunei Găgești, în calitate de entitate notificată și

transmisă la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

unde a fost înregistrată sub nr. 18827/CC/2006.

Prin actul administrativ sus-menționat

s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului – construcție pentru

motivul că a fost demolat și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în

condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Cu adresa nr. 698674 din 9 octombrie

2006, A.N.R.P. a comunicat Primăriei comunei Găgești că este necesară emiterea

unei noi dispoziții pe numele recurenților-reclamanți, în calitate de persoane îndreptățite,

dat fiind că, din analiza dosarului transmis a rezultat că dispoziția nr. 166

din 2 decembrie 2005 a fost emisă pe numele executorului judecătoresc, care nu

este beneficiarul măsurilor reparatorii propuse.

Primăria comunei Găgești a emis o nouă

dispoziție cu nr. 157 din 24 octombrie 2006 pe numele persoanelor îndreptățite

la măsuri reparatorii și în conformitate cu dispozițiile art. 16 din Titlul VII

al Legii nr. 247/2005, a procedat la transmiterea acesteia la A.N.R.P. la data

de 30 octombrie 2006, în vederea desfășurării etapelor ulterioare prevăzute de

aceeași lege pentru stabilirea și acordarea despăgubirilor.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 16

alin. (4)-(7) din Legea nr. 247/2005, după primirea dispoziției emise de

entitatea învestită cu soluționarea notificării, însoțită de întreaga

documentație aferentă acesteia, Secretariatul Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor procedează la analizarea dosarelor în privința

verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, apoi va

centraliza dosarele în care a fost respins întemeiat cererea de restituire în

natură și va proceda la transmiterea lor către evaluator sau societatea de evaluare

desemnată, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

După primirea dosarului, evaluatorul sau

societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va

întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale, raport

care va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate

titlurile de despăgubire, iar în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va

proceda fie la emiterea titlului de despăgubire, fie la trimiterea dosarului

spre reevaluare.

În cauză, se constată că intimata-pârâtă

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a respectat aceste

dispoziții legale, deoarece nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în

fiecare etapă a procedurii administrative după înregistrarea dosarului nr. 18827/CC/2006

și după primirea de la Primăria comunei Găgești a noii dispoziții nr.157 din 24

octombrie 2006 emise pe numele recurenților-reclamanți, în calitate de persoane

îndreptățite la măsuri reparatorii.

Astfel, se reține că, de la data

transmiterii noii dispoziții, 30 octombrie 2006 și până la formularea prezentei

acțiuni, 31 martie 2008, comisia intimată nu a întreprins nici o măsură pentru

soluționarea dosarului nr. 18827/CC/2006 și pe parcursul judecării cauzei, la

17 iunie 2008 a solicitat Primăriei comunei Găgești completarea documentației

și emiterea unei noi dispoziții, întrucât dispoziția nr. 166/2005 a fost greșit

întocmită pe numele executorului judecătoresc.

Instanța de fond nu a examinat conținutul

acestei adrese în raport de celelalte înscrisuri depuse în cauză și din care

rezultă în mod neechivoc că dosarul nr. 18827/CC/2006 a parcurs deja etapa

analizei de către Secretariatul Comisiei Centrale în conformitate cu

dispozițiile art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și că,

urmare acestei analize, s-a constatat necesitatea emiterii unei noi dispoziții

pe numele recurenților-reclamanți, astfel cum s-a consemnat în adresa nr.698674

din 9 octombrie 2006 întocmită de A.N.R.P.

Prin această adresă s-a solicitat

Primăriei comunei Găgești numai emiterea unei noi dispoziții pe numele

persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii, fără a se constata lipsa

documentelor necesare pentru stabilirea și acordarea despăgubirilor, astfel cum

neîntemeiat s-a consemnat în adresa nr. 18827/CC din 17 iunie 2008, fără a se

avea în vedere că a fost deja executată măsura de emitere și comunicare a noii

dispoziții încă de la data de 30 octombrie 2006.

În consecință, au fost greșit însușite

apărările comisiei intimate privind refuzul justificat de soluționare a

dosarului de despăgubire înregistrat de recurenții-reclamanți, în condițiile în

care aceștia au dovedit depunerea întregii documentații solicitate, conform

rezultatului analizei care a stat la baza adresei nr. 698674 din 9 octombrie

2006.

Constatând refuzul nejustificat al

comisiei intimate de a aplica prevederile Legii nr. 247/2005 prin soluționarea

dosarului nr. 18827/CC/2006, în sensul parcurgerii etapelor ulterioare

analizării dosarului pentru evaluarea și stabilirea despăgubirilor cuvenite

recurenților-reclamanți, Înalta Curte va admite prezentul recurs și va casa

hotărârea atacată, urmând ca pe fond, să admită în parte acțiunea.

În baza art. 1 alin. (1) și art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se va

dispune obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să

soluționeze dosarul reclamanților înregistrat sub nr. 18827/CC din 23 iunie

2006 și să-l înainteze către evaluator în vederea întocmirii raportului de

evaluare.

Cererea de obligare a pârâtei la emiterea

titlului de despăgubire se dovedește a fi prematură în raport de dispozițiile

art. 16 din Legea nr. 247/2005, care prevăd că în baza raportului de evaluare

Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

Cererile privind plata de despăgubiri și

de daune cominatorii vor fi respinse ca neîntemeiate, constatându-se că

recurenții-reclamanți nu au dovedit susținerile invocate pentru acordarea

sumelor pretinse și nu au criticat în recurs soluția instanței de fond care a

respins cererile respective.

Pentru aceleași considerente, va fi respinsă

și acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, Cancelaria

Primului-Ministru ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitatea

procesuală pasivă, astfel cum s-a constatat în hotărârea atacată, iar

recurenții- reclamanți nu au declarat recurs împotriva soluției de admitere a

excepției lipsei calității procesuale pasive.

Admite recursul declarat de C.L.C. și C.M.A.

împotriva sentinței civile nr. 2776 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și pe fond

admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanții C.L.C. și C.M.A.

Obligă pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor să soluționeze dosarul reclamanților înregistrat sub

nr. 18827 din 23 iunie 2006 și să-l înainteze către evaluator în vederea

întocmirii raportului de evaluare.

Respinge celelalte cereri ca

neîntemeiate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1

aprilie 2009 .

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-04-05
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2006/2011
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, re
ÎCCJ 2011-06-09
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5008/2011
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 122/S din 13 aprilie 2008, Tribunalul Brașov a admis excepția lipsei calității procesual pasive a intimaților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Pu
ÎCCJ 2009-11-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5237/2009
așa cum a fost modificată prin decizia din 14 cotombrie 2008 emisă de aceeași comisie. Or, prin decizia nr. 2729/2008, C.C.S.D., a procedat la punerea în executare a sentinței civile nr. 87 din 23 ianuarie 2006, a Tribunalului Galați, prin
ÎCCJ 2009-06-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6712/2009
împotriva sentinței tribunalului. Ambele instanțe au reținut că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, decizia/dispoziția de respingere a notificării poate fi atacată de persoana îndreptățită în termen de 30 de zile d
ÎCCJ 2012-05-29
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2647/2012
irea Despăgubirilor în anul 2006. Pârâtele nu contestă împrejurarea că dosarele au fost înregistrate la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu aproape 5 ani în urmă și nici nu justifică întârzierea în soluționarea acestora. Se
Sursă