ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1665/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 15 noiembrie 2007, reclamanta B.C.R. SA, sucursala județeană Dolj, a chemat în judecată pe pârâta C.M. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată aceasta la predarea cheilor seifului de valori și a legitimației tip. De asemenea în cazul în care pârâta nu se va conforma în termen de 15 zile să fie obligată și la plata sumei de 100 euro la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății la care se adaugă TVA, reprezentând costul deschiderii seifului și confecționării unor noi chei. Totodată a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.514,76 ron reprezentând daune echivalente cu dublul valorii comisionului pe care aceasta l-ar fi datorat, calculată până la data de 31 octombrie 2007 și care vor fi datorate în continuare până la data predării efective a cheilor casetei mai sus menționate.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 12 septembrie 2005 pârâta C.M. a încheiat cu B.C.R. SA, sucursala județeană Dolj, contractul pentru punerea la dispoziție a unui seif de valori, în scopul păstrării de bunuri fără valoare declarată pe o perioadă de 12 luni începând cu data 12 septembrie 2005 până la data de 12 septembrie 2006. Prin același contract pârâta s-a obligat ca la încetarea contractului să elibereze seiful și să predea băncii cheia și legitimația tip, în caz contrar aplicându-se clauzele penale din contract. Conform acestor clauze, clientul este obligat să plătească: dublul valorii comisionului pe care l-ar fi datorat, pe perioada cuprinsă între data expirării contractului și data predării seifului de valori deschiderii forțate a acestuia art. 6.4 din contract; 100 euro la cursul B.N.R.

din ziua efectuării plății la care se adaugă TVA, reprezentând costul deschiderii seifului și confecționării unor noi chei, în cazul în care clientul nu predă cheile seifului și legitimația tip, banca este nevoită să procedeze la deschiderea forțată a seifului. Contractul de primire în depozit a expirat la data de 12 septembrie 2006, iar pârâta, deși a fost notificată în prealabil prin adresa din 29 noiembrie 2006, nu s-a prezentat pentru eliberarea seifului de valori, predarea cheilor si a legitimației tip precum și pentru plata daunelor de întârziere. Prin sentința nr. 10 din 15 ianuarie 2008 a Tribunalului Dolj s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta B.C.R. SA, sucursala județeană Dolj, împotriva pârâtei C.M.

și a fost obligată pârâta să predea reclamantei cheile seifului de valori și a legitimației tip la plata sumei de 1.514,76 ron reprezentând dublulvalorii comisionului datorat de la încetarea antecontractului și până la 31 octombrie 2007 și a fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 100 euro. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin contractul din 12 septembrie 2005 reclamanta a pus la dispoziția pârâtei, în perioada 12 septembrie 2005 – 12 septembrie 2006, un seif pentru păstrarea valorilor. Prin același contract au stabilit că după expirarea duratei lui în ipoteza în care pârâta nu predă cheile seifului să plătească reclamantei dublu valorii comisionului pe perioada cât nu-și onorează această obligație.

Cum pârâta și-a încălcat obligația de predare a cheilor și a legitimației tip la expirarea duratei contractului va fi obligată să plătească despăgubiri conform contractului de la încetarea acestuia 12 septembrie 2006 până la data de 31 octombrie 2007, dată indicată în cerere de reclamantă, va restitui cheile seifului și legitimațiile tip. Cum însă prin clauza penală au fost evaluate anticipat prejudiciile suferite de reclamantă ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de predare a cheilor, reclamanta nu mai poate pretinde și suma de 100 euro, pentru a-și acoperi prejudiciul rezultat din cheltuielile făcute cu deschiderea seifului și confecționarea de noi chei.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel reclamanta criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală cu motivarea că în mod greșit instanța nu a obligat pe pârâtă la plata de daune în continuare după data de 31 octombrie 2007 și până în momentul predării efective a cheilor casetei; în mod greșit a interpretat clauzele contractuale și nu a obligat-o pe pârâtă și la plata sumei de 100 euro destinată acoperirii costurilor deschiderii seifului și confecționarea unei noi chei și totodată a omis a se pronunța supra obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 158 lei. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 131 din 7 mai 2008 a admis apelul formulat de reclamanta B.C.R.

SA București, împotriva sentinței nr. 10 din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 20710/63/2007 în contradictoriu cu pârâta C.M. și cu reclamanta B.C.R. SA, sucursala județeană Dolj, a schimbat în parte sentința în sensul că a admis și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor calculate conform art. 6.4. din contractul părților pentru perioada 31 octombrie 2007 și până la predarea cheilor. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Totodată intimata - pârâtă C.M. a fost obligată să plătească apelantei 158 lei cheltuieli de judecată efectuate la fond și 79 lei cheltuieli de judecată în apel. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal, motivat și timbrat, susținând, în esență că, hotărârea instanței de apel este greșită sub aspectul modului de soluționare al capătului de cerere privind acordarea sumei de 352,78 lei reprezentând echivalentul în lei a sumei de 100 euro calculată la cursul B.N.R.

din 5 decembrie 2007, reprezentând contravaloarea deschiderii seifului și confecționării unor chei noi. Instanța de apel, susține recurenta, în mod eronat a reținut că prin clauza penală din contract se acoperă atât prejudiciul suferit de reclamantă ce consta în daune echivalente cu dublul valorii comisionului (art. 6.4) cât și obligarea acesteia la plata sumei de 100 euro destinată acoperirii costului deschiderii seifului și confecționarea unor chei noi [art. 4.2 lit. e)]. În consecință, recurenta, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. solicită admiterea recursului, modificarea, în parte, a deciziei atacate și obligarea pârâtei la plata sumei de 100 euro, respectiv 352,78 lei așa cum a fost formulată cererea completatoare.

Recursul este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente: Examinând recursul prin prisma motivelor de recurs și a convenției părților rezultă că, instanța de apel a soluționat greșit capătul de cerere privind obligarea pârâtei și la plata sumei de 352,78 lei reprezentând echivalentul în lei a sumei de 100 euro calculată la cursul B.N.R. din 5 decembrie 2007 cu titlu de contravaloarea deschiderii seifului și confecționării de chei noi.

Ambele instanțe de judecată, au apreciat eronat că reclamanta nu mai poate pretinde și suma de 100 euro pentru a-și acoperi prejudiciul rezultat din cheltuielile făcute cu deschiderea seifului și confecționarea de chei noi datorită interpretării eronate a clauzelor contractului din 12 septembrie 2005, reținând că prin clauza penală contractuală se acoperă atât prejudiciul ce constă în daune echivalente cu dublul valorii comisionului (art. 6.4) cât și obligarea acesteia la plata sumei de 100 euro plus TVA destinată costului deschiderii seifului și confecționarea de chei noi [art. 4.2 lit. e)]. Critica formulată de reclamantă este întemeiată întrucât, în speță, conform art. 4.2 lit. e) din contractul încheiat între părți, s-a instituit o obligație distinctă în sarcina pârâtei de a achita contravaloarea în lei a sumei de 100 euro la cursul B.N.R.

din ziua efectuării plății, la care se adaugă TVA, reprezentând costul deschiderii seifului și confecționării unei chei noi. Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va modifica decizia atacată în sensul că schimbă sentința nr. 10 din 15 ianuarie 2008 a Tribunalului Dolj și va fi obligată pârâta și la plata sumei de 352,78 lei plus TVA reprezentând echivalentul în lei a sumei de 100 euro. Se vor menține restul dispozițiilor deciziei. În temeiul art. 274 C. proc. civ. intimata - pârâtă va fi obligată la plata sumei de 17,68 lei cheltuieli de judecată către recurenta - reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta B.C.R. SA București. Modifică decizia nr. 131 din 7 mai 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, în parte, în sensul că schimbă sentința nr. 10 din 15 ianuarie 2008 a Tribunalului Dolj și obligă pârâta Z.M. și la plata sumei de 352,78 lei plus TVA reprezentând echivalentul în lei a sumei de 100 euro. Menține restul dispozițiilor deciziei. Obligă intimata - pârâtă la 17,68 lei cheltuieli de judecată către recurenta - reclamantă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2009.