ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1665/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 15 noiembrie 2007, reclamanta B.C.R. SA, sucursala

județeană Dolj, a chemat în judecată pe pârâta C.M. solicitând instanței ca

prin sentința ce se va pronunța să fie obligată aceasta la predarea cheilor

seifului de valori și a legitimației tip.

De asemenea în cazul în care

pârâta nu se va conforma în termen de 15 zile să fie obligată și la plata sumei

de 100 euro la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății la care se adaugă TVA,

reprezentând costul deschiderii seifului și confecționării unor noi chei.

Totodată a solicitat

obligarea pârâtei la plata sumei de 1.514,76 ron reprezentând daune echivalente

cu dublul valorii comisionului pe care aceasta l-ar fi datorat, calculată până

la data de 31 octombrie 2007 și care vor fi datorate în continuare până la data

predării efective a cheilor casetei mai sus menționate.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că la data de 12 septembrie 2005 pârâta C.M. a încheiat cu B.C.R.

SA, sucursala județeană Dolj, contractul pentru punerea la dispoziție a unui

seif de valori, în scopul păstrării de bunuri fără valoare declarată pe o

perioadă de 12 luni începând cu data 12 septembrie 2005 până la data de 12

septembrie 2006.

Prin același contract pârâta

s-a obligat ca la încetarea contractului să elibereze seiful și să predea

băncii cheia și legitimația tip, în caz contrar aplicându-se clauzele penale

din contract.

Conform acestor clauze,

clientul este obligat să plătească: dublul valorii comisionului pe care l-ar fi

datorat, pe perioada cuprinsă între data expirării contractului și data

predării seifului de valori deschiderii forțate a acestuia art. 6.4 din

contract; 100 euro la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății la care se

adaugă TVA, reprezentând costul deschiderii seifului și confecționării unor noi

chei, în cazul în care clientul nu predă cheile seifului și legitimația tip,

banca este nevoită să procedeze la deschiderea forțată a seifului.

Contractul de primire în

depozit a expirat la data de 12 septembrie 2006, iar pârâta, deși a fost

notificată în prealabil prin adresa din 29 noiembrie 2006, nu s-a prezentat

pentru eliberarea seifului de valori, predarea cheilor si a legitimației tip

precum și pentru plata daunelor de întârziere.

Prin sentința nr. 10 din 15

ianuarie 2008 a Tribunalului Dolj s-a admis, în parte, cererea formulată de

reclamanta B.C.R. SA, sucursala județeană Dolj, împotriva pârâtei C.M. și a

fost obligată pârâta să predea reclamantei cheile seifului de valori și a

legitimației tip la plata sumei de 1.514,76 ron reprezentând  dublulvalorii

comisionului datorat de la încetarea  antecontractului și până la 31 octombrie

2007 și a fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 100

euro.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut că prin contractul din 12 septembrie 2005

reclamanta a pus la dispoziția pârâtei, în perioada 12 septembrie 2005 – 12

septembrie 2006, un seif pentru păstrarea valorilor. Prin același contract au

stabilit că după expirarea duratei lui în ipoteza în care pârâta nu predă

cheile seifului să plătească reclamantei dublu valorii comisionului pe perioada

cât nu-și onorează această obligație. Cum pârâta și-a încălcat obligația de

predare a cheilor și a legitimației tip la expirarea duratei contractului va fi

obligată să plătească despăgubiri conform contractului de la încetarea acestuia

12 septembrie 2006 până la data de 31 octombrie 2007, dată indicată în cerere

de reclamantă, va restitui cheile seifului și legitimațiile tip.

Cum însă prin clauza penală

au fost evaluate anticipat prejudiciile suferite de reclamantă ca urmare a

neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de

predare a cheilor, reclamanta nu mai poate pretinde și suma de 100 euro, pentru

a-și acoperi prejudiciul rezultat din cheltuielile făcute cu deschiderea

seifului și confecționarea de noi chei.

Împotriva acestei sentințe

în termen legal a declarat apel reclamanta criticând-o ca fiind netemeinică și

nelegală cu motivarea că în mod greșit instanța nu a obligat pe pârâtă la plata

de daune în continuare după data de 31 octombrie 2007 și până în momentul

predării efective a cheilor casetei; în mod greșit a interpretat clauzele

contractuale și nu a obligat-o pe pârâtă și la plata sumei de 100 euro destinată

acoperirii costurilor deschiderii seifului și confecționarea unei noi chei și

totodată a omis a se pronunța supra obligării pârâtei la plata cheltuielilor de

judecată în sumă de 158 lei.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 131 din 7 mai 2008 a admis apelul formulat de

reclamanta B.C.R. SA București, împotriva sentinței nr. 10 din 15 ianuarie 2008

pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 20710/63/2007 în contradictoriu cu

pârâta C.M. și cu reclamanta B.C.R. SA, sucursala județeană Dolj, a schimbat în

parte sentința în sensul că a admis și capătul de cerere privind obligarea

pârâtei la plata daunelor calculate conform art. 6.4. din contractul părților

pentru perioada 31 octombrie 2007 și până la predarea cheilor. Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Totodată intimata - pârâtă C.M.

a fost obligată să plătească apelantei 158 lei cheltuieli de judecată efectuate

la fond și 79 lei cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei ultime

hotărâri a declarat recurs în termen legal, motivat și timbrat, susținând, în

esență că, hotărârea instanței de apel este greșită sub aspectul modului de

soluționare al capătului de cerere privind acordarea sumei de 352,78 lei

reprezentând echivalentul în lei a sumei de 100 euro calculată la cursul B.N.R.

din 5 decembrie 2007, reprezentând contravaloarea deschiderii seifului și

confecționării unor chei noi.

Instanța de apel, susține

recurenta, în mod eronat a reținut că prin clauza penală din contract se

acoperă atât prejudiciul suferit de reclamantă ce consta în daune echivalente

cu dublul valorii comisionului (art. 6.4) cât și obligarea acesteia la plata

sumei de 100 euro destinată acoperirii costului deschiderii seifului și

confecționarea unor chei noi [art. 4.2 lit. e)].

În consecință, recurenta, în

temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. solicită admiterea recursului,

modificarea, în parte, a deciziei atacate și obligarea pârâtei la plata sumei

de 100 euro, respectiv 352,78 lei așa cum a fost formulată cererea

completatoare.

Recursul este întemeiat și

va fi admis pentru următoarele considerente:

Examinând recursul prin

prisma motivelor de recurs și a convenției părților rezultă că, instanța de

apel a soluționat greșit capătul de cerere privind obligarea pârâtei și la

plata sumei de 352,78 lei reprezentând echivalentul în lei a sumei de 100 euro

calculată la cursul B.N.R. din 5 decembrie 2007 cu titlu de contravaloarea

deschiderii seifului și confecționării de chei noi.

Ambele instanțe de judecată,

au apreciat eronat că reclamanta nu mai poate pretinde și suma de 100 euro

pentru a-și acoperi prejudiciul rezultat din cheltuielile făcute cu deschiderea

seifului și confecționarea de chei noi datorită interpretării eronate a

clauzelor contractului din 12 septembrie 2005, reținând că prin clauza penală

contractuală se acoperă atât prejudiciul ce constă în daune echivalente cu

dublul valorii comisionului (art. 6.4) cât și obligarea acesteia la plata sumei

de 100 euro plus TVA destinată costului deschiderii seifului și confecționarea

de chei noi [art. 4.2 lit. e)].

Critica formulată de

reclamantă este întemeiată întrucât, în speță, conform art. 4.2 lit. e) din

contractul încheiat între părți, s-a instituit o obligație distinctă în sarcina

pârâtei de a achita contravaloarea în lei a sumei de 100 euro la cursul B.N.R.

din ziua efectuării plății, la care se adaugă TVA, reprezentând costul

deschiderii seifului și confecționării unei chei noi.

Pentru cele ce preced,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul,

va modifica decizia atacată în sensul că schimbă sentința nr. 10 din 15

ianuarie 2008 a Tribunalului Dolj și va fi obligată pârâta și la plata sumei de

352,78 lei plus TVA reprezentând echivalentul în lei a sumei de 100 euro.

Se vor menține restul

dispozițiilor deciziei.

În temeiul art. 274 C. proc.

civ. intimata - pârâtă va fi obligată la plata sumei de 17,68 lei cheltuieli de

judecată către recurenta - reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta B.C.R. SA București.

Modifică decizia nr. 131 din

7 mai 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, în parte, în sensul că

schimbă sentința nr. 10 din 15 ianuarie 2008 a Tribunalului Dolj și obligă

pârâta Z.M. și la plata sumei de 352,78 lei plus TVA reprezentând echivalentul

în lei a sumei de 100 euro.

Menține restul dispozițiilor

deciziei.

Obligă intimata - pârâtă la

17,68 lei cheltuieli de judecată către recurenta - reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 mai 2009.